Asa, si acum dupa aceasta introducere poetica sa va spun ce am facut alaltaieri. Ce putea fi mai indicat, pt o doamna trecuta deja de a doua tinerete decat sa mearga la biserica si la cimitir? Zis si facut. Pt ca acum doi ani ma sfiam sa intru, cu intentia de a fotografia tot ce mi se parea frumos sau interesant, intr-o biserica acum am incercat sa compensez. De data asta am ales Descent of Holy Spirit Church (Biserica Pogorarii Sfantului Duh), o biserica ceva mai noua decat majoritatea bisericilor din Cork.
Interesant este ca atunci cand ma plimb prin oras vad de departe turlele din Shandon, Granabacher, turla DHS si bineinteles cele trei turle ale Cartedralei Finbarr,. dar nu prea reusesc sa identific turnul patrat al St Mary Cathedral. Nu stiu de ce, desi acum doi ani am trecut des pe langa ea, mi s-a parut cam neprimitoare.
DHS e relativ noua, si-a serbat de curand jubileul de 50 de ani. E mare si incapatoare dar ceea ce mi s-a parut cu adevarat interesant este faptul ca nelipsitele imagini cu patimile lui Hristos sunt aici facute din mozaic, iar camasa Mantuitorului nu e alba, asa cum a intrat in traditie, ci e rosie (o fi fost socialist pictorul, mai stii?) De asemenea florile, omniprezente in orice biserica catolica, aici erau aranjate in buchete somptuoase.
Nu departe se afla cel mai vechi cimitir din Cork, numit, cum altfel, Finbarr. De cand am vazut in Dublin expozitia cu acele cruci f inalte din Irlanda ma uit cu interes la cele din oras. In acest cimitir sunt doua capele (n-am inteles de ce) una cu intrarea dinspre vest si alta cu intrarea dinspre sud, dar si doua cruci din asta f inalte, cred ca au peste sase m inaltime, cel putin. Una este in stil traditional, cu obisnuitul cerc celtic in jurul bratelor si cu ornamente specifice celte, cealalta, aflata in "Republican Plot" unde sunt ingropati cei care si-au dat viata pt independenta Irlandei, e mai inalta dar si mai sobra.
Multe dintre cruci sunt invadate de licheni, am citit pe unele din ele ca raposatii au murit in 1935, e posibil ca familiile respective sa fi emigrat intre timp. Exista si placi comemorative in loc de cruci, precum si multe statui, unele inegrite de vreme, altele albe.
M-am plimbat cu intristare, dar marturisesc ca am fost mult mai trista in curtea Catedralei Finbarr, unde sunt niste pietre vechi de mormant cu inscriptii care abia se mai vad, unele trunchiate, destinate sa aminteasca tuturor de cei care le-au fost dragi celor care au comandat pietrele, dar din unii nici numele nu a mai ramas.
Ei, dupa ce m-am recules in locuri sfinte, ieri am decis sa merg in port. Erau insirate cateva vapoare, dupa navoadele expuse erau vase de pescuit. Era spre seara si vasele erau cam pustii. Bineinteles ca le-am pozat din diverse unghiuri dar destule poze au iesit cu pete. E posibil, pt ca am folosit aparatul pe ploaie, sa se fi patat iar obiectivul (iar magazinul Sony e in renovare sau poate s-a desfiintat, deci nu mai am unde sa ma duc sa cer ajutor) dar sigur defectul e in legatura cu lumina solara pt ca atunci cand fac poze cand e nor petele nu mai sunt asa de evidente.
Sederea mea aici se apropie de sfarsit si deja simt ca o sa-mi lipseasca acest oras, cu oamenii lui atat de politicosi si deschisi (nu odata s-a intamplat sa fiu pe trotuar, pregatita sa traversez dar neindraznind pt ca se apropia o masina iar masina sa opreasca in dreptul meu si sa fiu invitata, cu zambetul pe buze, sa traversez. Si sa nu va inchipuiti ca, fiind un oras mic, traficul este mai rarefiat, in special pe drumurile regionale sau nationale care traverseaza orasul (ei, nu pe drumurile astea sunt soferii atat de amabili, sunt si ei grabiti, ca peste tot in lume).
Ce am mai remarcat este starea extrem de buna a drumurilor, si ei nu au sonde de petrol care sa le ofere materia prima pt asfalt, ca noi. Dar modul cum sunt setate semafoarele e uneori frustrant pt pietoni.. La noi cand se face verde masinile trec pe strada iar pietonii pe zebre. Aici sunt doar cateva zebre in centru, in rest doar niste linii perpendiculare pe exul strazii. In fata lor sunt panourile cu butoane pt trecatori care chiar functioneaza, nu sunt vandalizate, cum se intampla in unele zone ale Bucurestiului.
Dar daca e verde pe un sens nu inseamna ca tu, ca pedestru, poti sa traversezi linistit. Trebuie sa stepti rabdator pana se indura sa se aprinda semaforul pt pietoni (sau biciclisti pe unele DN) pt ca altfel risti sa vina o masina sau autobuz pe dupa colt si nu e bine...
Dar daca observi cu atentie ca nimeni nu-si manifesta intentia sa vina de dupa colt sau din directia opusa iar la semafor sta oprit un sir de masini (si pt acei soferi trebuie sa fie frustrant sa vada ca nu traverseaza nimeni dar ei trebuie sa stea, pt ca au rosu in fata ochilor) iti poti lua inima in dinti msi sa traversezi, cat de rapid poti. Cam in trap saltat trebuie sa traversezi oricum, pt ca semaforul pt pietoni (totdeauna prevazut cu semnal acustic pt orbi) sta pe verde vreo 3-4 secunde. Asta mi se pare chiar sadism, am asteptat la o intersectie cel putin 5 minute (nici vorba de luat inima in dinti, masinile nu se opreau din traversat) si apoi a trebuit sa traversez in goana, de frica sa nu se porneasca iar suvoiul de masini. Nu mai vorbesc de aiuritoarea circulatie inversa ca la noi. dar nu stiu de ce, n-am avut probleme cu sensul din care vin masinile.
Si acum cateva poze facute in drum spre port:
 |
| Ia uite ce vand chimistii! |
Cork by Night
 |
| Remarcati va rog ca poza de mai sus e de la acelasi magazin |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu