Ce verde era valea mea - Jucarii tehnologice

Voua va place sa va jucati? Mie da. Poate ca o explicatie ar exista in harta mea astrologica, cu Jupiter in casa 5, a placerilor si hobbyurilor. Tot acolo se afla si Pluto, alta planeta importanta, probabil ca ea imi da dorinta si abilitatea de "a ma juca cu focul" cum imi reproseaza cu prietenie si adevarata grija pt sufletul meu Virginia. E adevarat ca ambele planete sunt rerograde, deci sunt oarecum impiedecate de a-si arata intreaga lor capacitate. In privinta lui Jupiter poate e bine, pt ca el da o exacerbare a inclinatiilor, si nu cred ca am nevoie de asa ceva, iar in privinta lui Pluto tot ce pot sa spun e ca nu-mi place deloc daca reusesc uneori sa ridic un pic valul de pe lucrurile ascunse.

Nu e vorba ca nu-mi place ce vad ( e si asta, prin natura mea imi doresc sa vad numai lucruri placute, pozitive, pline de optimism) ci pur si simplu ma apuca spaima.

Dar nu despre joaca de-a descoperitul lucrurilor oculte voiam eu sa va povestesc, ci despre faptul ca din fiecare vizita la copii m-am intors cu dorinta de a avea o jucarie noua, pe care sa o folosesc cu drag.

Din prima vizita di Salt Lake City m-am intors cu dorinta irepresibila de a avea si eu un computer cu care sa ma joc. Sotul meu nu intelegea deloc aceasta dorinta a mea si a incercat sa ma convinga de faptul ca nu am nevoie de un asemenea instrument atata vreme cat el poate fi interfata de email intre mine si copii.

Pana la urma s-a decis sa cumpere un computer la mana tzashpea, o harabaie care avea instalat Win 98 si care crapa cand mi-era lumea mai draga. Noroc ca am invatat limba engleza si m-am descurcat cumva prin hatisurile navigarii pe net si lucrul la calculator. Prima lectie in acesta directie o primisem deja din SLC (a durat mai putin de o ora, dupa care am fost lasata de capul meu, sa ma descurc cum oi putea, acolo am plutit pe apele netului, cu multa frica, ajutata de un browser care nici nu stiu daca mai exista, Netscape.

Tot din acea vizita m-am intors cu dorinta de avea un cuptor cu microunde (primisem cadou unul de la o prietena romanca stabilita in State, din pacate am pierdut legatura cu ea si familia ei, cuptorul a ramas la copii). Jucaria asta o am si acum, noroc ca am un barbat f priceput la multe, intre altele si la reparat aparate electrocasnice si l-a carpit cand bestia a dorit cu tot dinadinsul sa-si dea obstescul sfarsit. Acum merge la putere redusa, dar ma pot folosi de el.

Intre a doua vizita in SLC si prima vizita in Irlanda am capatat un laptop cu Win 98 peste care sotul meu a instalat Win 2000, capacitatea hardului, ceva mai mare decat a dinozaurului pe care mi-am facut ucenicia e de cel mult 9GB. I-am instalat noi IE6 (avea IE5) si Outlook Express. Acum plang dupa OE impreuna cu zeci, daca nu sute de utilizatori ai lui. Cand IE a refuzat sa-mi mai deschida blogul (desi Bloggerul functiona perfect cand era vorba de alte functii) am instalat Mozilla Firefox, (care insa ocupa f mult loc pe calculator si incetineste f mult mersul lui, din cand in cand cate un script intra in greva). Am lucrat f bine cu Office 97-2000 iar acum incep sa plang dupa Power Pointul cu care invatasem sa parazitez ppsuri cu muzica, pt ca eu nu stiu cum sa descarc si sa pun muzica pe ppsuri.

Un program care mi-e tare drag e Irfanul, cu care pot sa vad poze si filme. Se gaseste gratis pe net. Il prefer de departe Viewerului Picasa, cu care am lucrat in Irlanda in timpul ultimei vizite dar si viewerului Microsoft.

In timpul celei de a doua vizite in State mi s-a pus la dispozitie un laptop cu Win 95, daca imi aduc bine aminte, si cu Netscape ca browser, in timp ce ma jucam cu el era valabila o gluma ilustrata in care un tanar statea in fata unui ecran alb de monitor si spunea: "am uitat daca incarc sau descarc ceva".

In timpul primei vizite in Irlanda am avut pe mana un laptop cu Win Me, imi placea Office-ul pt ca avea un Word pe care aparea un fel de leprechaun (ca tot se apropie Halloweenul care isi are originea in Irlanda) care parea ca ma spioneaza. Pe el imi lucram pozele cu ACDSee, dar cand mi-era lumea mai draga crapa. Am invatat, nici eu nu stiu cum, sa gasesc Wordul pierdut prin matzele lui si sa restaurez setarile avute inainte de a crapa. Singurul necaz a fost cand am pierdut toate pozele facute intr-o zi (intre timp capatasem si "savoniera", camera foto care m-a slujit cu mult drag pana acum, cand a facut o eruptie de senzor, cred, si imi pune pete pe pozele facute pe lumina puternica), dar am refacut traseul plimbarii si pozele.

Atunci m-am apucat sa fac back-up la poze (dar acel folder l-am pierdut din doua stickuri, pt ca le bagasem pe amandoua in calculator si a crapat cu ele intr-insul), un obicei pe care inca il consider f bun.

Tot in prima vizita in Irlanda am folosit intensiv cana de fiert apa (ei ii zic ceainic, de fapt seamana ca tehnologie cu improvizatiile de fiert cafea existente in birourile intreprinderii noastre, intreprindere de mult raposata). De cand m-am intors am facut si eu la randul meu cadou asemenea ustensila minunata. 

In timpul vizitei recent incheiate am lucrat pe un computer cu Vista si Google Chrome (browser, pt neinitiati) dar fara Office, doar cu Open Office si PPS Viewer. Cand am ajuns acasa am avut surpriza sa constat ca nu-mi pot citi jurnalul de calatorie, redactat in Works si, dupa ce am incercat zadarnic sa gasesc un converter free pe net am ajuns la concluzia ca-mi trebuie alt calculator,. Cum am primit o suma de bani si sotul meu a facut economii cat am fost plecata (sotul meu e f econom)  am reusit sa-mi vad visul cu ochii. Acum am o jucarie noua si in plus am si Office 2010 (deci ultimul racnet) mai ramane sa reusesc sa invat sa lucrez cu ele. 

Am si avut un atac de panica intr-o noapte cand stiam ca am descarcat o multime de poze cu reproduceri dupa gravuri de pictori japonezi (la MuzeulNational din Dublin am vazut niste gravuri minunate de Hiroshige) si nu le mai gasema in calculator. Ma gandeam cu groaza ca am un virus care imi sterge documentele (nu e nevoie de virus, prin propria mea prostie am sters pozele din Irlanda pe care voiam sa le public pe Picasa, si muncisem un timp sa le aranjez) pana cand mi-am dat seama ca pozele se afla pe batranul computer. Nu degeaba spun ca sunt uneori paranoica.

Am reusit deja sa public trei albume pe Picasa, la timpul cuvenit voi da link catre ele. Daca nu mai avetio rabdare mergeti la aceasta adresa.