Ei bine, Corkul, ca o capitala de comitat ce se respecta a organizat Food Festival nu intr-o singura zi, ci in doua, combinandu-l cu cel de Folk. Desigur, cantaretii de folk de renume international nu s-au produs pe gratis, ei au cantat in localuri si teatre contra cost. Copiii au zis ca nu e nici o problema sa-mi plateasca bilete dar nu ma pot insoti la concerte, mai ales daca tinem seama ca majoritatea aveau ora de incepere dupa 9;30 seara. Totusi eu am fost multumita ca am putut profita de generozitatea UCC (asa cum am amintit deja) sau a Municipalitatii, cum voi descrie mai jos.
Deci sambata m-am uitat pe program si am vazut ca incepand de la ora 12 incepe pe Grand Parade Festival Village food & music. Am pornit toata familia in expeditie (avand grija sa mancam bine acasa pt ca la asemenea festivaluri mancarea e mai scumpa decat de obicei) netinand seama de vremea tare mohorata, gata sa porneasca suvoaie de ploaie peste cei doritori de festivaluri si muzica pe gratis. Stiam ca la City Library, aflata tot pe GP, se organizeaza pt copii un workshop de confectionat instrumente muzicale ( mai avusese loc unul cu o saptamana inainte) cu care copiii sa participe la Marea Parada de inchidere a Folk Festival.
La biblioteca erau neasteptat de putini copii, nici in Food Village (alcatuit, ca la Midleton, din corturi, dar fiind oras capitala de County lipsea atractia principala pt copii, anume animalutele de mangaiat). nu prea erau copii doritori sa fie spalati de ploaie, vremea fiind destul de rece ( deja Maria a capatat in dar niste virusi care incearca sa ne cotropeasca si pe noi, ceilalti)
Ideea de a se confectioan instrumente nostime a fost buna, realizarea insa a cam lasat de dorit. Erau doua tipuri de instrumente: ghitare confectionate din cutii de carton si avand drept gat niste tuburi tot din carton, iar drept coarde, elastice din cele cu care se prind banii (cine are asa multi) dar mult mai groase, si maracas facut dintr-un pahar de carton si un fel de rumegus in loc de traditionalele boabe de fasole sau orez recomandate pe net pt copii.
Problema Liei a fost ca pt a auzi cum suna maracas daca te aflai mai la distanta trebuia sa ai un auz f fin iar cutia chitareai s-a strambat iremediabil sub stransoarea elasticelor, si toate eforturile indrumatoarei de a o repara au fost zadarnice. Am sa anticipez putin si o sa spun ca dupa parerea mea Marea Parada de duminica a cam fost un fas, desi a fost deschisa de o formatie de cimpoieri imbracati in costume scotiene (celtii intre ei!) si a avut in compozitie, pe langa parinti si copii si o formatie de tobosari, una de dansuri scotiene, un acrobat pe picioroange, un balaur (probabil tot pe picioroange) care era calarit de o tanara f nostima care dupa parada s-a conversat cu un tzanc mititel intrebandu-l de ce nu se sperie de balaur si o persoana care mergea pe monociclu. Din alai a facut parte si o persoana pe un "scaun electric" vorba Ebei.
Cat timp a mesterit Lia la instrumente am admirat in holul librariei niste panouri donate de cineva care panouri contineau poeme ale lui Garcia Lorca atat in spaniola cat si in engleza, ilustrate cu niste compozitii abstracte de inspiratie geometrica. Apoi cu instrumentele in brate am intrat in satucul cu hrana. Am fost atrasi de clatitele stil frantuzesti, (ai mei stiau ca de obicei pt clatite trebuia sa stai un timp care parea nesfarsit de lung la coada, nu a fost cazul, erau f putini clienti si am fost serviti imediat, a doua zi insa a fost ceva coada la acest stand) umplute fie cu fructe si alte adaosuri dulci, fie servite ca aperitive, eu am luat una cu salata dar era atat de mare si avea atat de multa umplutura incat nu am reusit sa o mananc pe toata, am avut insa ajutor de la vegetarienii din familie.
Un stand f mare si f colorat continea marfuri din Grecia, am luat si eu niste masline, faceau cam 30E kg, enorm daca ne gandim la cat costa la noi. interesant era si un stand cu sosuri iuti si preparate din Caraibe, exista un anunt despre diferite premii castigate la festivaluri, dar cand am vrut sa cumpar ceva si m-am intristat auzind ca sunt preparate dulci, cu zahar, s-a intristat si doamna draguta care vindea, duminica am cumparat insa doua sasheena, un fel de gogosi cu spanac si ceapa si doamna, care m-a recunoscut imediat ca sunt cea cu diabetul (din pacate asta inseamna si ca nu a prea avut succes la vanzare) s-a bucurat.
Vanzatorul de Pashmati, un fel de saluri, m-a lamurit cu greu ca pashmati, f popular in Asia , e facut din celuloza, adica viscoza, (de fapt el mi-a aratat un lemn ca materie prima) si matase. M-a intrebat de unde sunt, mi-a spus "multumesc, cu placere, Ceausescu" si cand a vazut ca ma stramba la auzul numelui invocat mi-a spus ca pt africani (n-am reusit sa inteleg din ce tara provine, din West Africa, mi-a explicat) dictatorul nostru a fost o persoana benefica, tara lui a prosperat datorita ajutorului dat de C si socialismului, acum in tara lui unii aduna banii si altii se indoaie de foame. Dupa dimensiuni nu rabda de foame. A dat dovada de diplomatie si mi-a zis ca el personal e neutru, nici nu-l iubeste, nici nu-l uraste pe Ceausescu, el nu face politica.
La standul de cafea am cumparat o cafea f buna dar, spre deosebire de America, in localurile publice din Irlanda poti sa mori si nu gasesti indulcitor, desi in magazine se gaseste, in schimb se gasesc doua feluri de zahar, alb si brun, precum si lapte la discretie. Noroc ca am fost precauta si mi-am luat indulcitorul cu mine. Cafeaua am baut-o la adapostul oferit de alta pravalie care servea ceai si cafea, ai mei, care nu beau nici cafea au luat ceai si asa am scapat de ploaia care s-a pornit. Din fericire ploaia nu a tinut mult.
 |
| Carucioarele duble sunt f populare in Cork |
 |
| Normal ca intr-o tara unde ploua atat de des se folosesc prelate de plastic ca sa fereasca plozii de ploaie in timpul plimbarilor |
Intr-un tarziu a inceput si muzica, la inceput cineva a cantat muzica pop, dar cum nu prea avea voce si ai mei au decis sa plece, cam dezamagiti, acasa, eu m-am mai plimbat prin zona. Asa am ajuns sa vizitez si pe dinauntru cea mai veche biserica catolica din oras (asa scria pe o placa de pe zidul de la intrare), South Chapel, spre mirarea mea cladirea data din 1766, eu aveam impresia ca aceasta religie are radacini mai adanci in Irlanda. Desi tavanul este f jos biserica este primitoare (nu prea avea pe cine primi la acea ora, poate altadata...) si luminoasa, piesa ei de rezistenta e o sculptura a celebrului sculptor corkez John Hogan (188-53) intitulata Dead Christ, intr-adevar f bine realizata. Exista insa si alte sculpturi frumoase, precum si nelipsitele scene cu patimile Mantuitorului.
Am traversat apoi raul, dupa o scurta raita in parcarea de pe White Street sa revad frumoasele grafittiuri, si am vizitat in sfarsit Holy Trinity, biserica pe care am ratat-o in Culture Night. A meritat efortul, are niste vitralii f frumoasa si e teribil de interesanta cu tavanul ei de lemn. Bineinteles ca nici aici nu lipsesc de pe pereti medalioanele cu patimile lui Hristos.
 |
| Siluetele acestea apr de inspiratie asiatica, vezi scenele de teatru din filmul sudcoreean The King And The Clown |
De data asta se producea o formatie de muzica irlandeza alacatuita din doua vioriste, un chitarist si cineva care canta la bouzouky, mi-a placut ca puneau f mult suflet in interpretare, toti bateau tactul cu picorul dar la un moment dat viorista din margine a inceput pur si simplu sa tropaie, parca ii venea sa lase vioara si sa inceapa sa danseze, am stat pana si-au terminat programul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu