M-am saturat cand am un necaz sa mi se spuna: "Tu esti tare, esti puternica, n-ai nevoie de un umar pe care sa plangi!"
Si daca nu sunt tare? Daca dau dovada de slabiciune? Nu mi se iarta in veci.
M-am saturat, cand ma supara cineva sa mi se spuna "Tu esti de vina pt ca ai fost prea draguta (sau prea familiara, dupa caz) cu persoana"
Si daca eram uracioasa si mojica era mai bine pt mine? Ca pt acea persoana sigur nu.
M-am saturat ca atunci cand incerc sa impartasesc supararea mea si altcuiva sa mi se spuna :"De ce nu ai tinut asta numai pt tine? De ce sa necajesti si pe altii cu problemele tale?"
Dar daca tin numai pt mine problemele care ma supara ceilalti sunt mai fericiti? Sunt eu cumva cea mai rea fiinta din lume atunci cand caut o bruma de intelegere sau chiar consolare?
Daca cineva a crezut ca acest post e despre alegeri, pacatul lui...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Hehe, vad ca reprosurile astea nu ocolesc nici macar o doamna ca dumneavoastra. Pacat. Ce nod mi s-a pus in gat si cum mi s-a uscat gura ... Cunosc senzatia.
Ei, nu mi se reproseaza chiar asa de des cum pare.
Trimiteți un comentariu