Cum as putea incheia seria fotografiilor din Irlanda altfel decat cu una din obsesiile mele, publicand adica un album (inedit) in care se pot vedea, in una din poze, cuvintele din titlu, care exprima exact ce simteam atunci cand, in avionul care parasea Dublinul pt a se indrepta spre Bonn, priveam inca odata, prin hublouri, verdele pamant al Irlandei.
IRLANDA, MI-E ATAT DE DOR!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu