Colindand prin Cork pe ploaie, fotografii

Iar a dat harnicia peste mine. Dupa ce mi-am sters lacrimile (de necaz, ce credeti!) cand am constatat ca frumutetea de travel disc care se putea folosi si pe vechea noastra rasnita care are instalat Windows 98 si de pe care voiam sa mai copiez niste materiale (nu poze) a dat in primire si refuza sa mai inregistreze ceva pe el (l-am dus si la un "doctor", cam prea tinerel dupa aspect dar care categoric are mai multa experienta IT decat mine, am fost sfatuita sa-l arunc), m-am felicitat ca aveam back up la acele poze (de fapt discul era un back up), am reorganizat toata "zestrea" de poze facute in timpul calatoriei si am inceput sa redimensionez poze pt publicare.

Dar mai intai vreau sa spun cateva cuvinte despre doua albume publicate acum o saptamana. In cel cu poze facute in 11-12 septembrie am incercat sa creez o imagine a cartierului in care se afla supermarketul Super Valu, cu casele lui tip vagon, parcul mare cu iarba f verde dar in care jucariile pt copii (leaganele) nu au rezistat nevandalizate mai mult de o zi (si zau ca locuitorii aratau cat se poate de "naturally", cum zic ei, adica erau irlandezi get-beget, adica celti, nu neam de daci), si care se incuia noaptea, ginerele meu spunand ca astfel se dezvolta calitatile atletice ale tinerilor irlandezi care sar gardul destul de inalt, cum se face oriunde e ceva interzis, cu marea "mosie" Apple dar si cu troita aparata de grilaj si ferecata cu lacat (am vazut mai multe troite in aer liber, doar in Shandon mai era una intr-un fel de capela inchisa cu grilaj). In Flori si Copaci sunt si poze cu tufa de trandafiri rosii si macese de cultura care a fost dezradacinata cu putin timp inainte sa plec. Am fotografiat si scoala de fete (cea de baieti e chiar alaturi, in aceeasi curte, se pare ca proletarii nu sunt atat de pudibonzi ca cei mai instariti-- in scoala copilariei mele, invatamantul era mixt, desi in alte localitati erau scoli separate de fete si baieti, dar asta din lipsa de copii nascuti in timpul razboiului, acesta e si motivul pt care am mers la scoala de la 6 ani in loc de 7, cum era legea).

In Turism prin ploaie sunt fotografii facute in ziua in care nepotica a mers la prietena ei pt sleep over, iar noi am profitat de ocazie ca sa facem o plimbare prin zona aceea. Familia prietenei sta aproape de centru, pe o straduta mai ingusta si nu f circulata de masini, plateste 1400E pe luna dar apartamentul in care stau are usa direct din strada, iar fatada casei ar necesita o renovare.
Aproape de locuinta lor am vazut niste case interesante, dar nu prin arhitectura (tot tip vagon, cu usa direct din strada, cu fatada de caramida rosie) ci prin faptul ca pe caramida erau aplicate, din loc in loc, niste placute dintr-un metal cenusiu, gravate cu imagini care mi s-a parut ca merita pozate. Poate daca nu ploua asa tare sau daca eram singura as fi zabovit mai mult ca sa le pozez pe toate, dar in albumul Casa cu Placute sunt cateva care pot crea o impresie. Trebuie remarcat ca doua din placute contin inscriptii, una in engleza, cealalta in celta, in care se spune care onorabil primar s-a ocupat de aceasta problema.

Dar nu numai casa cu placute a meritat vazuta. Umbland prin zona am ajuns la Elisabeth Fort, care avea un afis cu informatii despre istoria acelui fort, care acum este transformat in sectie de politie. Ne-am plimbat nestingherite prin curte, unde mai era un turist. Fiica mea a regretat ca nu ne-am putut urca si pe galeria care ne-ar fi permis sa vedem cartierul de sus.

Am umblat destul de mult fara sa ne pese de ploaie, eu facand mereu click pe camera foto in fata a tot felul de scoli, o capela care tine de catedrala St Fin Barre, am ajuns si la ruinele unei foste manastiri, Red Abbey, unde erau niste panouri cu multe informatii despre istoria acelei manastiri si despre descoperirile arheologice din zona, am vazut si St Nicholas Church (nu cred ca mi-a scapat vreo biserica nepozata de pe unde am umblat, unele chiar de mai multe ori, ma gandeam sa adun pozele din diferite albume si sa fac unul separat cu biserici si catedrale, pe urma am renuntat, nu de lene ci pt ca astfel voi putea rememora cam ce-am vazut in timpul fiecarei plimbari, totusi am si unele albume cu teme, dupa cum se poate vedea la adresa aceasta). Tot in aceasta zi am vizitat, pentru prima oara, parcarea de pe White Street, cu grafittiurile ei dar noi am intrat pe langa St Fin Barre South Parish Community Center. Am intrat si in City Hall (Primaria) sperand sa gasim deschisa o expozitie cu tablouri care era acolo, dar era prea tarziu. Seara am mers la un restaurant cu specific organic, am facut si acolo cateva poze.

A doua zi am mers sa "recuperam" nepotica si, pt ca ii era f foame, am ajuns in centru sa cautam un restaurant. Pizzeria preferata, Gino's, era inchisa si am mers la Gambieri, Am pozat acolo meniul si interiorul (de remarcat ca peste tot unde am luat masa in localuri publice erau tot felul de opere de arta sau fotografii interesante) restaurantului, unde ne-a servit o chelnerita albaneza care statea in Shandon si avea o fetita, Daiana (poate Diana) nascuta exact in aceeasi zi si acelasi an ca si nepotica noastra.

In aceazi am facut o multime de poze cu vitrine, unele mi s-au parut interesante pt ca se vad si cladirile de vis-a-vis. Am pozat mai ales vitrine cu rochii, ca sa se vada cam ce se vinde, deci ce se propune ca moda in Cork. In Knocknaheeny m-au intrebat intr-o zi doua adolescente de unde am luat sapca (vazusem intr-o vitrina in centru unele cu acelasi design, dar nu negre, ca a mea, si din materiale mai subtiri)si candle-am raspuns "Bucharest" au intrebat "Unde?" era clar ca nu auzisera de un magazin cu acest nume. Nu le-am spus ca eu am cumparat sapca de la o taraba din piata.

Pt ca mie mi-au placut firmele de la diverse magazine si restaurante, in albumele mele, mai ales in cele din centru (unde cantitatea de magazine si restaurante pe insula destul de mica e f mare) se vor vedea multe exemple de firme nostime.

In Cork, in special in centru, sunt f multe restaurante, de tot felul, unele cu specific italian, altele asiatic, sunt si vegetariene dar si organic (adica ecologic), precum si Mc Donalds (care poate fi vazut in albumul cu turism prin ploaie), care erau situate in cladiri vechi, spre deosebire de cele de la noi. Puburi sunt de asemenea in multe locuri, in Knocknaheeny ceva mai putine, poate de aceea beau oamenii pe strada.

Pozele facute in centru, tot pe ploaie pot fi vazute aici. Pentru ca am vorbit de placute si albume cu teme, am postat si un album cu trotuarele de pe North Main Street, mai exact cu placutele de cupru gravate, care pot fi vazute aici.