Albume cu fotografii de suflet

Cand inca mai mergeam la serviciu traversam, in drumul spre casa, un mare maidan creat de Ceausecu prin celebra miscare a mainii. Avea planuri mari cuplul prezidential, intre altele se zvonea ca vrea sa darame blocurile noastre (chiar la strada exista si acum niste foste fundatii ale unor blocuri ramase pe vecie in stadiu de proiect). Maidanul acela era vesnic plin de gunoaie dar cand veneam seara mergand spre vest, cu ochii la minunatele culori schimbatoare ale apusului, care pictau cerul in cele mai suave nuante de roz, mov, portocaliu pal, argintiu, etc in acele putine si mult prea trecatoare momente mi se umplea sufletul de o negraita frumusete si uitam de tot uratul dimprejur. Iar daca mai aveam norocul sa fie pe cer si "aripile de ingeri", cum le spuneam in sinea mea norilor ciro-stratus, atunci clipele de fericire erau depline. Singurul regret era ca nu aveam o camera foto sa imortalizez, in mod imperfect, desigur, acele clipe.


In Cork am reusit, zic eu, sa surprind cateva apusuri spectaculoase, dar senzatia aceea de frumusete circulara a apusului innorat vazut cu ochiul liber nu am putut s-o cuprind in albumul Apus de soare.


Cu rasaritul de soare n-am prea fost prietena dealungul vietii, nefiind tip "ciocarlie", dar in Cork am fotografiat spre est niste cadre cu soarele aproape de rasarit, pe care le-am pus si pe ele intr-un album.



Am scris in jurnalul de calatorie ca vedeam mereu avioane trecand destul de jos pe deasupra, am incercat de multe ori sa le fac poze, uneori am si reusit, in albumul cu apus de soare s-au ratacit doua din ele. Poate candva o sa fac un album numai cu poze de avioane. Bineinteles ca avioanele nu stateau pe loc sa le fac eu poze, uneori, mai ales daca era cerul senin, eram convinsa ca am facut o poza reusita dar cand s-o vad era doar albastrul cerului pe ecran.



Ca sa raman la poze de suflet am publicat si un album cu singura biserica in care am intrat, St Francis Church. Am pozat cateva icoane, erau mult mai multe dar nu voiam sa deranjez prea tare credinciosii care venisera sa se reculeaga acolo. Unele poze cu vitralii sunt mai neclare, probabil ca difuzia luminii e explicatia.



Pt ca tot am vorbit de clipe fericite am citit la Vlad despre o leapsha care ar fi plecat de la Tudor Chirila : "Trei momente pe care aş vrea să le retrăiesc" . Eu n-as mai vrea sa retraiesc nici un fel de momente si am scris un scurt comentariu in acest sens:

<Cat despre retrairi, ca una mai traita decat multi dintre voi adevar adevarat va zic voua sa fiti atenti ce va doriti, sa nu se implineasca. Frumusetea vietii tocmai in asta sta, ca nu mai putem retrai intocmai si la fel nici momente fericite si nici nefericite, ca daca ne-am invarti mereu in bucla precum Groundhogul ala ne-am plictisi de moarte, dar si de viata.>