Ce verde era valea mea LA MULTI ANI Radio Romania!

De ziua radioului am fost plecata, apoi f ocupata, abia acum pot posta urarea asta.

Ii datorez mult radioului. Intr-o vreme cand nici lumina electrica nu aveam in casa castile de la radioul cu galena reprezentau legatura noastra cu lumea. Din cauza lui nu-mi place sa merg la teatru, ascultam cu sfintenie dramatizarile de f buna calitate, cu cea mai cea distributie posibila, ale celor mai bune piese din patrimoniul national si international si-mi inchipuiau ca toti actorii sunt niste Feti Frumosi si toate actritele sunt niste Ilene Cosanzene. Cand am avut posibilitatea sa merg la teatru iar apoi, mult mai tarziu, sa vad unii dintre actori si unele actrite la TV am fost tare dezamagita, imaginatia mea era prea bogata, stacheta calitatii fusese ridicata f sus la radio, dar am continuat sa ascult piese de teatru la radioul cu baterii si acumulatori, apoi la tranzistorul care a fost adaptat pt priza, am ascultat radioul si la difuzor (cei mai tineri habar nu au de forma asta de culturalizare prin statia de radioficare prin care se retransmiteau, cu ajutorul unor difuzoare, emisiunile de radio).

N-am ascultat numai piese de teatru, am invatat "limba rusa cantand" (sunt una dintre putinele persoane din tara careia i-a placut limba rusa) dar si "limba engleza cantand", am incercat sa invat si germana de la radio, dar nu s-a prea prins de mine, programele de radio erau adevarate manuale, asta in perioada dezghetului, desigur.

Existau si emisiuni stiintifice, ascultam si muzica populara, muzica culta, muzica usoara, (o sa se creada ca eram un fel de Leonardo da Vinci, nici vorba, vreau sa spun ca aveam ce asculta)
Ei, dar a venit din nou inghetul, cu odiosul cult al personalitatii, numele "colegei academiciene" si al sotului ei au invadat undele hertziene, ajunsesem atat de scarbita incat nici Europa Libera nu mai puteam suporta sa ascult pt ca auzeam tot acele nume si acolo.

Bietul Radio a trebuit sa taca in noaptea marelui cutremur din 77 pt ca perechea era plecata in vajaiala prin lume (celebrul banc cu Maiestate nu se putea difuza la radio, pt cei ce poate nu-l mai stiu suna asa: ) si oamenii nu aveau aprobare sa dea vesti despre dezastru, in Romania de atunci media nu avea voie sa dea stiri negative despre ce se intampla in tara, totul era minunat, poporul fericit si liber sa spuna tot ce gandeste (era bine hranit insa, pe banii vesticilor, mai tarziu i-a venit ideea nebuneasca cu achitarea datoriei externe, dar poate nu atat de nebuneasca acum, cand lumea se prabuseste tocmai din cauza sistemului de imprumuturi peste cat e posibil de rambursat)

Dupa mica schimbare politica din 89 (dar mare din pdv al media) am avut mai putin timp pt vechiul meu prieten, dar nu pt mult timp, pt ca sanatatea precara m-a purtat ceva timp prin spitale (doua reprize de cate 6 saptamani) si atunci tot radioul mi-a redevenit bun prieten, de data asta mai mult pt stiri, pt ca cele de la Radio Romania mi s-au parut cele mai pertinente.
Il mai ascult in bucatarie, atunci cand gatesc, continua sa-mi fie drag chiar daca Paul Grigoriu a iesit si el la pensie.

Acum la cei 80 de ani impliniti ii urez si eu bunului si vechiului meu prieten La multi ani!