marți, 7 septembrie 2010

Jurnal de calatorie Irlanda 2010 Cork 30 August 2010.

Cork Luni 30 August 2010.


Am inteles de ce erau avioanele asa de pline de copii. Bietii de ei nu incep ca la noi anul scolar la data fixa. Se stie ca oficial anul scolar incepe pe 1 septembrie dar anul acesta ministerul a hotarat ca incepe de luni, incat practic copiilor li s-au rapit doua zile din vacanta. 


Asa ca am ramas singura stapana in toata casa, mai ales in bucatarie. Mi-am luat in primire rolul de bucatareasa si am curatat merele pt supa, am taiat ciupercile pt tocanita, am tocat ceapa si usturoi si am purces la gatit. Supa de mere se frace f simplu: se fierb merele cu vreo cateva cuisoare, se drege cu smantana si ou (eu am dres-o cu frisca batuta dar neindulcita, se vinde asa la magazin, e f gustoasa si sigur irlandeza, restul marfurilor, mai ales legumele si fructele sunt de import, am cautat zadarnic merele si mai ales perele irlandeze atat de aromate, erau mere din Italia, Franta, Noua Zeelenda, pere din Portugalia sau Africa de Sud, ici si colo cate o leguma amarata spunea plina de mandrie 'buy me, I'm Irish', singurele fructe autohtone par a fi capsunile. Se corecteaza gustul supei cu zahar, ai mei n-au prea inteles niciodata de ce se serveste ca felul intai ceva pregatit cu zahar. De data asta am inteles cu totii ce au avut in vedere cei ce au inventat supa de mere, pt ca merele erau asa de acre incat in loc de o varianta mai acrisoara de compot a iesit o varianta usor indulcita de ciorba.

Cat despre ciuperci am mai povestit odata cum se face: se inabusa ceapa si usturoiul, se adauga ciupercile taiate felii (nu se scoate codita) si se presara mult piper si sare dupa gust si dieta (fara, pt hipertensivi) si se lasa pe foc pana lasa ciupercile zeama si daca aveti rabdare pana scade zeama. Daca vreti puteti pune si marar.

Pt Lia, care e f mofturoasa la mancare, de parca ar fi englezoaica sau americana sadea, am pregatit piept de pui inabusit cu cartofi si usturoi, dar i-a placut si supa de mere, asa acra si strepezitoare de dinti cum a fost, ba chiar a mancat si din ciuperci. Eu insa n-am vazut minunea pt ca am plecat in excursie in centru ca sa caut adaptor pt incarcatorul de telefon pt ca irlandezii au niste prize mai speciale, se pare ca nici macar englezii nu pot folosi aparatele lor in Irlanda fara adaptor.

Cumparasem unul acum doi ani si-l lasasem acolo, dar intre timp ai mei au schimbat inca doua case, in una din ele eu n-am stat deloc. Am ajuns la Tesco din centru, de pe Paul Street, dar se pare ca cererea a depasit oferta, pt ca baiatul care raspundea de raion mi-a spus ca au avut dar s-au vandut f multe zilele trecute si s-au terminat. 

In drum am ajuns langa beraria fosta Beamish si am mers pe straduta unde erau acum doi ani f multe grafitti. Erau alte grafitti acum, parca si mai profesioniste, cei ce le-au facut cred ca sunt studentii de la arte. Maria mi-a spus ca au fost niste zile dedicate culturii, cu  multe manifestari artistice. In Bishop Lucey Park un perete intreg era decorat cu grafitti dedicate lui Rory Henderson, un legendar muzician irlandez de rock, cica f apreciat de John Lennon si de Bob Dylan. Parte din centru s-a schimbat, cea mai mare parte a fost usor de recunoscut. A disparut magazinul de unde cumparam paine poloneza, cea mai apropiata ca gust de a noastra, parca se numea Back in USSR. Era in spatele operei o firma cu acest nume, se pare ca magazinul a dat faliment. Am gasit insa painea poloneza la Tesco.

Am uitat sa povestesc ca in Dublin am trecut pe langa un magazin numit Moldova, cu specific moldovenesc, romanesc, bulgar, rusesc, baltic si polonez, firma era scrisa cu litere chirilice si latine si spunea 'Producty' cu chirilice si 'Alimentara'  cu latine, pe geam era un afis care solicita ajutor pt victimele inundatiilor.

 O sa para cinic ce urmeaza dar o sa spun ca pt ca raul Lee era la flux si apa atinsese nivelul cel mai de sus oferea o priveliste incantatoare oglindind tot ce e pe mal, dar cu capul in jos. In special unul din poduri oferea o iluzie optica interesanta, parand ca alcatuieste un fel de tunel perfect rotund din cele doua arce de pod care se ingemanau.

4 comentarii:

b.d. spunea...

Frumoase poze, cel mai mult imi plac cele cu podurile...

Sa ai un concediu placut ! :)

Viorica spunea...

Si mie!
Scuze pt intarzierea raspunsului. Stiu ca tu esti intelegatoare si nu te superi, dar mie mi-e o rusineee...

b.d. spunea...

N-ai pt ce sa-ti fie rusine. Esti in concediu, este normal ca sa ai alte prioritati ;)

Bucura-te de aceste zile frumoase, inainte de a te intoarce in cotidian !:)

Viorica spunea...

Hmm, concediu zici? Ar fi fost bine...