Romanul e nascut poet

Gresit. Romanul e nascut blogger. Sau ma rog, scriitor. Scrie orice: SMSuri, pe chat, comentarii la ziare, pe bloguri (numai pe blogul meu n-am decat un comentariu, si nu cred ca articolele mele sunt perfecte ci cred ca, pur si simplu, nu intereseaza pe nimeni sa comenteze), pe telefonul mobil, pe TV, pe net.

Romanul simte nevoia sa comunice, pe orice subiect, indiferent daca este sau nu in tema, daca are sau nu talent la scris (majoritatea are), daca are sau nu cunostinte de gramatica, de morala, daca are sau nu bun simt. Am citit niste comentarii la articole din ziare scrise intr-un limbaj ce mi-a inrosit urechile.
Am citit sute de comentarii pe New York Times si alte situri in limba engleza n-am intalnit nici urma de vulgaritate, or fi avand aia moderatori mai buni?

Cand cu criza ostaticilor din Irak am citit si comentarii pe Al Jazeera. Si acolo erau unele care depaseau orice limita a bunului simt, desi moderatorii spuneau ca nu permit asemenea mesaje. De ce le-au publicat? Desigur, pt ca nu aveau specialisti in limba romana si, in naivitatea lor, nu si-au inchipuit ca vor fi invadati de mahala.

Dar de ce simte romanul nevoia sa scrie? Unii ar zice ca din cauza ca nu putea sa se exprime inainte de 89. Sa mi se dea voie sa am alta parere. Se exprima romanul si atunci, nu numai prin bancurile, politice sau nu, care circulau oral. Se exprima in tren, in tramvai, in metrou, (uluitor, exista tari in care nu sevorbeste in mijloacele de transport in comun!), intrau oamenii in vorba si conversau de parca se cunosteau de o viata, sa am eu atata memorie cate autobiografii am auzit (apropo de autobiografie, ma amuz si acum cand imi amintesc cum in Minneapollis, avand o escala de 8 ore care s-a transfornat in 10 si cautand o sala in care sa ma pot odihni ---da, acolo exista asa ceva--- am intrat in una in care se odihnea si Aida, o bijutiera crestina de origine libaneza, stabilita in State, care se ducea la un botez. Cum am aflat toate acestea? Simplu, am stat de vorba) dar cel mai mult comunica la cozi, ca de aia s-au inventat, nu? (glumesc, desigur)

Ceva s-a schimbat totusi dupa 89. Atunci comunicarea avea, cel mai adesea, ca subiect faptele marunte, strict viata personala. Acum romanul simte nevoia sa comunice pentru ca are PARERI. Nu conteaza faptul ca varsta, educatia, informarea nu-i permit sa aiba backgroundul necesar, el are o parere, indiferent daca stie sau nu despre ce este vorba in propozitie. Au dovedit-o defunctele emisiuni gen "Smart Street", dintre care cele mai reusite mi s-au parut cele ale lui Viorel Gaita. Mi-e dor de ele.