luni, 23 mai 2011

Vremea irisilor















Cand eram copil stanjeneii nu prea erau bagat in seama de catre vecinele noastre, ba chiar le aruncau rizomii in sant pt ca se inmulteau prea mult. Credeam atunci ca nu pot fi de alta culoare decat albastri. Dar  de cand am vazut prin gradini cat de frumosi pot sa fie (in gradina mamitei sunt si unii pitici, galbeni si albastri, dar nu am reusit niciodata sa ii pozez) am inceput sa ii percep altfel, nu ca pe niste cenusarese ale florilor. Poate o sa va placa si voua cei de mai sus.

Imaginile de mai jos nu mai sunt din gradina ci dintr-un pavilion de expozitii din Herastrau, in care imi place sa intru ca sa admir maiestria celor care fac aranjamentele florale, niste modeste angajate ale parcului. Aranjamentele sunt mereu frunoase, indiferent de florile care sunt de sezon. Pe vremea cand nu aveam camera foto chiar langa unul din pavilioane era o superba bougainvillea inflorita (daca vreti sa stiti cum arata planta asta mergeti pe Slideshare, la Judy) si in pavilion erau mai multe arnajamente nespus de frumoase care folosisera cerngi din acel arbust. Helas, bougainvillea e planta care nu suporta clima de la noi, si a disparut de mult din acel loc. Asa ca ne vom multumi acum cu niste poze cu niste arnajamente cu stanjenei.




5 comentarii:

retete- ina spunea...

superb,multumesc pentru postare

b.d. spunea...

La mine, vremea irisilor este in fiecare zi ;)

Am avut o slabiciune pt floarea asta, am cunoscut-o in copilarie in gradina unei colege de clasa.
Erau stanjenei, (de irisi nu auzisem atunci), albi si albastru-mov.
Cum mi-au placut florile enorm, inca din copilarie, cand mama mea sadea in fiecare an aranjamente de flori artistice in gradina noastra, ma gandesc acum daca nu stanjeneii erau cei care ma atrageau mai mult sa merg la acea colega, si nu joaca cu ea...:)Flori minunate aranja mama mea, de tot soiul, irisi nu punea...

Mai este o floare care ma transporta in copilarie - regina noptii. Ii mai simt si-acum parfumul care ne imbata de cum incepea sa se-nsereze...

Viorica spunea...

O da, regina noptii! N-o fi ea regina culorilor, dar de parfumul ei si de acum imi e dor. Ca si de Tatitu, care statea in shezlong in gradina si nu se mai indura sa intre in casa, sa doarma, ca a doua zi se scula in zori sa mearga la serviciu, nu se indura sa se departeze de mirosul acela paradisiac.

diana spunea...

Foarte frumos! Mie in schimb mi-e dor de iasomie, aceea sub forma de tufa. Nu prea am mai vazut si cred ca deja s-a cam trecut.

Viorica spunea...

Nu, nu s-a trecut. Cartierul e plin trebuie numai sa-l cutreieri un pic. Nu-ti mai spun cum miroase la noi, ametesti...