duminică, 29 mai 2011

Cataif (si pentru diabetici)

Una din zilele cele mai triste ale vietii mele  a fost cea in care doctorita oncologa, bazandu-se pe analizele periodice pe care mi le facea, m-a anuntat ca deja teama mea ca as putea avea diabet a devenit certitudine. Dintotdeauna mi-au placut dulciurile, in special prajiturile de cofetarie si gandul ca voi fi nevoita sa renunt la ele m-a deprimat, nu pt mult timp insa. 

Una din prajiturile mele preferate era cataiful cu frisca. Prajitura consta dintr-o foaie alcatuita din niste taitei ff subtiri, prajiti, un strat de frisca, alta foaie de taitei si o avelina (un mots pus cu poshul, poshul fiind un fel de pungulita taiata la un capat obtinandu-se un orificiu fin in care se introducea un obiect special pt a se obtine forma dorita). Frisca era aromata cu vanilie si prajitura pur si simplu se topea in gura.

Prin anii 80 frisca a devenit "pasare rara", ca multe alte alimente si cataiful a inceput sa dispara din cofetarii. Dupa 89 sotul meu m-a invitat, f bucuros, la o cofetarie turceasca unde se gasea si cataif. Numai ca turcii s-au zgarcit si nu au pus nici un fel de aroma, iar taiteii s-au transformat intr-o fidea fff fina, care amintea de infamii viermisori (vermicelli), paste intrau in compozitia supelor la plic. Numele de viermisori le-a fost dat de italieni tocmai datorita analogiei usor de facut cu aceste detestate vietuitoare. Mi-ar placea sa cred ca lipsa aromelor din prajituri a fost una din cauzele falimentului cofetariei respective.

Am sa mai spun ca imi place tare mult Sana de la Zuzu, e mai dulceaga, mai unctuoasa si mai cremoasa decat altele, dar si mai scumpa, motiv pt care pravaliasii din apropierea blocului in care locuiesc nu o au in galantare, ca sa nu ramana cu ea nevanduta. Asa ca fac o adevarat excursie in cautarea ei (lucru mai greu de facut acum, cand trebuie s-o las pe mamita fara pretioasa mea asistenta in tot acest timp, apropo, si-a revnit f bine dupa noua cazatura si chiar am iesit la plimbare in ultimele trei zile).

Nu stiu cum o fi pt altii, dar eu am magazine prietenoase, in care am mari sanse sa gasesc ce caut, si altele in care sau abia s-a terminat sortimentul respectiv, sau n-au mai adus de mult sau...ce mai, sunt neprietenoase. Unul din aceste magazine prietenoase se numeste Supermarket 29. De curand chiar langa el carciuma f apreciata de cei din cartier a fost inlocuita cu un supermarket nou, in care nu am reusit sa gasesc ce-mi doream, ba chiar mi s-a parut ca are din toate cate putin, dupa umila mea parere marfa putina si proasta. S-ar putea sa fiu subiectiva. Cert e ca azi nu am mai pierdut timpul sa intru la ei, ci m-am dus direct la vechii prieteni, unde exista, bineinteles, Sana mult dorita.

Imi place la ei si raionul cu paste. Acolo am vazut pe un raft ceva pe care scria Kadayif, era vorba clar de cataif, varianta vermicelli. Pt ca mi-a placut cum arata ambalajul, am cumparat o cutie.
Precum vedeti, pastele sunt deja prajite. Motivul pt care lipseste o parte din compozitie e ca mi-a venit ideea sa fac poza dupa ce deja taiasem, cam cu greu, doua portii pt mine si mamita. Nu mai stiam cum se prepara prajitura si oricum nu aveam frisca (nici nu am cautat, pt ca la noi, spre deosebire de Irlanda, nu se gaseste frisca batuta fara zahar) si nici smantana din cea dulce, speciala pt facut frisca. Am decis sa fac experiment folosind in loc de frisca branza cu smantana "Fagaras" marca Monor pt o portie si Sana pt cealalta.

Pt mine am ales Monorul, Zuzu lasandu-l pt Mamita care declara mereu ca-i place iaurtul, incat am botezat Sana iaurt. Sana (cam 200g) am amestecat-o cu o lingura plina cu varf de zahar si am aromat-o cu cateva picaturi de esenta de rom, apoi am pus-o pe portia de cataif. Ulterior s-a dovedit ca era bine sa fi preparat un sirop pt taitei si abia apoi sa pun Sana, pt ca o parte din cataif a ramas "tare ca piatra, iute ca sageata" iar Mamita mai are dantura numai pe maxilarul de jos. Monorul l-am amestecat cu o lingura cu varf de indulcitor "Diamant" si l-am aromat tot cu esenta de rom. Am amestecat un pic de Monor cu cataif si l-am consumat imediat ca sa vad ce gust are, era bun dar cam crantanos (crunchy). Restul l-am pus pe portia de cataif. Am ornat ambele castronase cu capsuni si le-am lasat sa se odihneasca un timp pt ca lichidul din lactate sa inmoaie cataiful.

Pe restul de cataif ramas de la Mamita am maipus un pic de zahar, ceva Sana si pt ca ni s-au terminat capsunile (iar pana la piata am de parcurs peste un km) am ornat cu cateva boabe de afine de cultura (blueberry) din congelator si am pus la frigider pt maine. Pt mine am facut cam acelasi lucru ca mai sus (cataif, Monor, indulcitor, esenta rom) peste o portie noua de cataif, apoi am pus afine. Daca Mamita mai doreste desert de la mine nu e nici o problema, pot sa-i dau, eu nu pot lua de la ea..

Niciun comentariu: