Una din zilele cele mai triste ale vietii mele a fost cea in care doctorita oncologa, bazandu-se pe analizele periodice pe care mi le facea, m-a anuntat ca deja teama mea ca as putea avea diabet a devenit certitudine. Dintotdeauna mi-au placut dulciurile, in special prajiturile de cofetarie si gandul ca voi fi nevoita sa renunt la ele m-a deprimat, nu pt mult timp insa.
Una din prajiturile mele preferate era cataiful cu frisca. Prajitura consta dintr-o foaie alcatuita din niste taitei ff subtiri, prajiti, un strat de frisca, alta foaie de taitei si o avelina (un mots pus cu poshul, poshul fiind un fel de pungulita taiata la un capat obtinandu-se un orificiu fin in care se introducea un obiect special pt a se obtine forma dorita). Frisca era aromata cu vanilie si prajitura pur si simplu se topea in gura.
Am sa mai spun ca imi place tare mult Sana de la Zuzu, e mai dulceaga, mai unctuoasa si mai cremoasa decat altele, dar si mai scumpa, motiv pt care pravaliasii din apropierea blocului in care locuiesc nu o au in galantare, ca sa nu ramana cu ea nevanduta. Asa ca fac o adevarat excursie in cautarea ei (lucru mai greu de facut acum, cand trebuie s-o las pe mamita fara pretioasa mea asistenta in tot acest timp, apropo, si-a revnit f bine dupa noua cazatura si chiar am iesit la plimbare in ultimele trei zile).
Nu stiu cum o fi pt altii, dar eu am magazine prietenoase, in care am mari sanse sa gasesc ce caut, si altele in care sau abia s-a terminat sortimentul respectiv, sau n-au mai adus de mult sau...ce mai, sunt neprietenoase. Unul din aceste magazine prietenoase se numeste Supermarket 29. De curand chiar langa el carciuma f apreciata de cei din cartier a fost inlocuita cu un supermarket nou, in care nu am reusit sa gasesc ce-mi doream, ba chiar mi s-a parut ca are din toate cate putin, dupa umila mea parere marfa putina si proasta. S-ar putea sa fiu subiectiva. Cert e ca azi nu am mai pierdut timpul sa intru la ei, ci m-am dus direct la vechii prieteni, unde exista, bineinteles, Sana mult dorita.
Imi place la ei si raionul cu paste. Acolo am vazut pe un raft ceva pe care scria Kadayif, era vorba clar de cataif, varianta vermicelli. Pt ca mi-a placut cum arata ambalajul, am cumparat o cutie.
Pt mine am ales Monorul, Zuzu lasandu-l pt Mamita care declara mereu ca-i place iaurtul, incat am botezat Sana iaurt. Sana (cam 200g) am amestecat-o cu o lingura plina cu varf de zahar si am aromat-o cu cateva picaturi de esenta de rom, apoi am pus-o pe portia de cataif. Ulterior s-a dovedit ca era bine sa fi preparat un sirop pt taitei si abia apoi sa pun Sana, pt ca o parte din cataif a ramas "tare ca piatra, iute ca sageata" iar Mamita mai are dantura numai pe maxilarul de jos. Monorul l-am amestecat cu o lingura cu varf de indulcitor "Diamant" si l-am aromat tot cu esenta de rom. Am amestecat un pic de Monor cu cataif si l-am consumat imediat ca sa vad ce gust are, era bun dar cam crantanos (crunchy). Restul l-am pus pe portia de cataif. Am ornat ambele castronase cu capsuni si le-am lasat sa se odihneasca un timp pt ca lichidul din lactate sa inmoaie cataiful.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu