Giant--Putere si Coruptie

Dintre toate serialele sud-coreene vazute pana acum acesta e cel care seamana cel mai mult ca realizare, in special a scenariului, cu cele holywoodiene, fara a-si pierde insa specificul national. Am inceput sa-l vad pt ca a fost difuzat in acelasi timp cu Mary Stayed Out All Night si l-a depasit cu mult ca audiente. Daca am inteles f bine (si am scris la timpul lui) de ce Mary... nu a fost atat de apreciat pe cat ma asteptam am inteles f bine si de ce treptat-treptat Giant a cucerit audientele depasindu-l la un moment dat si pe Dong Yi, desi serialele istorice s-au dovedit pana acum o mina de aur pt cei care le-au produs.

Interesul meu pt serial inintial a fost captat de jocul exceptional al copiilor, in special al lui Yeo Jin-Ku
actorul de 13 ani care a jucat deja in multe filme si seriale si care da clase prin talentul sau iesit din comun actorilor adulti care inlocuiesc copiii din primele episoade. Chiar am fost dezamagita de modul cum arata si chiar cum joaca Lee Beom-Su rolul lui Lee Gangmo adult, parca ii lipseste expresivitatea si profunzimea jocului lui YJK.

Dar inca mai mult am fost dezamagita de alegerea lui Park Sang-Min ca sa joace rolul adultului Lee Seongmo pt ca nu exista nici cea mai mica urma de asemanare intre zveltul si agilul Kim Su-Hyeon

care joaca rolul adolescentului si el. LS adult pare greoi si inexpresiv, in timp ce adolescentul stie f bine sa arate si durerea, si la nevoie siretenia (e drept ca ajutat mult de scenariu si de intorsaturile si rasturnarile neasteptate ale situatiei). Aici e cazul sa fac o observatie: in f multe seriale coreene, in special in cele istorice, dar si in acesta, se pune mare accent pe necesitatea de indura. Orice ti se intampla, chiar si o nedreptate, esti dator sa induri ca sa poti supravietui. Nu stiu de ce mi se pare a fi o trasatura mai degraba crestina decat ce religie or fi avand ei (pt ca daca aici copiii familiei Lee erau crestini nu putem vorbi despre asta in Dong Yi, de ex, unde Cheauna trebuia la un moment dat sa indure despartirea de draga lui DY, Coreea din acel timp fiind confucianista)

O surpriza exteem de placuta am avut cand am vazut cine il interpreteaza pe Jo Minwoo adult. Farmecul artistului m-a facut sa uit ca adolescentul JM era un tip arogant si chiar antipatic in comparatie cu LG, artistul nefiind altul decat frumosul pe care l-am admirat ata de mult in rolul Printului Gaya din Queen Seon Deok, Wool Ya. Pe actor il cheama Joo Sang-Wook. si ma bucur ca aici are un rol principal

Tot in Queen Seon Deok si Damo a jucat un alt artist, Lee Mun-Shik pastrandu-si si in acest serial aerul mucalit, dar si serios si mai ales speriat, atunci cand e cazul. Si pe Yoon Yoo Sun am mai vazut-o in QSD, Jumong, MSOAN. Aici dispare destul de repede din scenariu. Cel care in Lovers a jucat rolul unuia dintre locotenentii lui Ha Kang Jae, Lee Ki Young are aici un rol destul de dubios, al unui sef de "servicii" (un fel de SRI corean, in subtitrare apare ca KCIA, adica Agentia de Informatii Coreeana) razbunator si corupt.

De fapt razbunarea pare a fi cel mai important ingredient in acest serial dar, spre deosebire de Bad Guy, este doar unul din aspectele dramei. Am dat titlul acestui articol Putere si Coruptie pt ca in modul in care sunt descrise cele ce se intampla, chiar daca se specifica de la inceput ca e vorba de o fictiune, mie mi se pare ca e vorba despre ceva cat se poate de verosimil si, helas, extrem de actual la noi.

Reiese din scenariu ca in Coreea anilor 70 coruptia era deadreptul generalizata, ca mituirea sub diverse forme a oficialitatilor era ceva la ordinea zilei, ca lepra, caracatita spagilor prezentate drept "Fond national de Dezvoltare",  in fapt "bani pt partid" ajunsese pana la cel mai inalt nivel, la Presedinte. Hotia in forma cea mai pura, comisa chiar de cel care trebuia sa lupte impotriva contrabandei, politistul care avea sa ajunga in urma acelui furt si a omorului comis in scopul de a pune mana pe lingourile de aur pana la a ocupa, datorita banilor obtinuti in acel fel, la un post important in KCIA se produce inca de la inceputul serialului. 

Dar nu e de neglijat nici congresmenul care decide cine va candida la urmatoarele alegeri pt parlament numai pe baza banilor impinsi de candidati, nici modul in care se fac licitatiile recurgand la spionari reciproce si la implicarea KCIA, nici faptul ca printr-o manevra iscusita se rastorna complet rezultatul licitatiei, nici felul in care se recurge la inchiderea gurii presei prin tortura, nu numai prin intimidare, nici toate mis-masurile legate de dezvoltarea imobiliara a Seulului. Am avut nu odata impresia ca totul se petrece in Bucurestiul zilelor noastre, si nu in Seul, mai ales cand era vorba de rolul primordial al serviciului de informatii in manevrarea vietii politice si financiare a tarii.