Stiti cat de "fericita" sunt cand primesc pe email cate ceva f interesant sau pur si simplu frumos , ceva care circula si pe net, dar din care nu stiu cine a omis la un moment dat sa precizeze autorul. Daca Miorita sau Toma Alimosh au devenit de mult folclor e pt ca pe vremuri menestrelii sau cei care colportau pe langa stiri si poezii nu se prea puteau lauda cu stiinta cititului, nici nu se oboseau sa retina autorul, pt ca poemul respectiv suferea pe parcurs nenumarate modificari, deci ei aveau o scuza, cei care tocesc tastele calculatorului nu o au.
Draga de Virginia iar mi-a trimis o poezie f frumoasa menita pt salvarea sufletului meu, treaba asta s-a intamplat cam de mult insa abia azi i-a venit randul sa vad cine se ascunde sub mentiunea ei " Deocamdata autor necunoscut - daca stie cineva cine este autorul va rog sa mi-l spuneti" (poezia a fost preluata de pe blogul Rodicai Botan ) Pe un forum am gasit alta varianta a poeziei, cu o indicatie pretioasa "e o poezie superba care mie imi place enorm de mult. este tradusa din engleza".
Am sa trec peste enormitatea multimii sau multimea enormitatii, cum preferati, si o sa va spun ca, desi mi-a luat destul timp tot incercand diverse variante de cautare la un moment dat am strigat "Evrika". Gasisem varianta in engleza, dupa aceea nu mi-a fost greu, dand un alt search, sa gasesc si autorul (sper sa nu se intample ca si cu alta poezie superba, atribuita altcuiva, sper ca nu, am ajuns pana pe la pag 35, dar mai pe sarite si peste tot unde nu scria "Author unknown" era specificat acelasi nume) Din pacate nu am reusit sa aflu (inca) si numele traducatorilor, poate nici n-o sa-i aflu vreodata, pt ca pe internet varianta in romana e inca f putin raspandita, am insa o banuiala ca persoanele (sau poate e numai una si diferenta infima pe care am sesizat-o se datoreaza copierii, cam cum se intampla cu manuscrisele pe vremuri, cand nu exista tiparul si totul se transmitea de la copist la copist) sunt din USA.
Prima varianta am s-o copiez de pe email, a doua de pe un blog unde imi place fontul ales si editarea textului, minus unele inadvertente, (varianta e aceeasi cu cea de pe forumul amintit mai sus), urmeaza varianta in engleza, publicata inca din 18 Feb 2004. Si in romana cea mai veche publicare a fost pe un forum tot in 2004, mai exact 04-14-2004, 12:43 AM, dar nu a avut ecoul scontat de persoana initiatoare, comentariile sunt in engleza, facute de persoane care nun cunosteau autorul.
ASTEAPTA...
Te-am asteptat cu disperare, cu-nfrigurare si plangand,
Am auzit o voce blanda si iubitoare raspunzand.
Te-am rugat sa-mi dai lumina, calauzire inteleapta,
Cu nesfarsita bunatate mi-ai spus numai atat: ASTEAPTA!
S-astept? Cat sa astept? De ce?
...stateam infrant si ratacit.
Oare e mana Ta prea scurta?
Urechea Ta n-a auzit?
In genunchi a cata oara Te-am implorat un semn sa-mi dai?
Vreau un raspuns la rugaciune!
Spune-mi „mergi” sau spune-mi „stai”.
M-ai invatat sa vin la Tine,
Sa cer, sa cred si voi primi!
Ai promis ca esti cu mine
Sa ma ajuti oriunde-as fi!
Dar ma simteam pierdut si singur.
Strigam...
Tu raspundeai in soapta cu dragoste si cu rabdare:
„copilul meu iubit....ASTEAPTA!
Eram dezamagit si totul mi se parea cumplit, nedrept.
Priveam spre cer cu neputinta...
Sa mai astept? Dar ce s-astept?
Atunci ai coborat la mine si m-ai privit in ochi, plangeai....
Mi-ai raspuns:”Doreai un semn?
O voce?....atat e tot ce iti doreai?
As fi putut sa clatin muntii,
Sa-ntunec soarele pe cer.
As fi putut s-aprind vazduhul,
Sa-i inviez pe cei ce pier.
Daca ti-as arata intruna ce sa alegi sa-ti fie bine...
Tu ai avea raspuns la toate...
DAR nu m-ai intalni pe Mine.
Nu ai putea sa simti iubirea
Cu care-i inconjor pe sfinti
Nu ai putea primi puterea pe care-o dau celor infranti.
N-ai astepta tacut o raza s-alunge norii disperarii,
Nu ai simti odihna sfanta venita-n urma incercarii....
N-ai sti sa umbli prin credinta,
Nu M-ai vedea ca-s langa tine!
Inima ta cea zbuciumata nu s-ar mai odihni in Mine.
Nu ai cunoaste revarsarea iubirii Mele pe deplin.
Cand Duhul Sfant iti umple viata cu pace si cu har divin.
Daca durerea ta ar tine numai o clipa...n-ai lupta!
Nu ai cunoaste biruinta
Ce poti s-o ai prin jertfa Mea.
S-ar implini visele tale...
Dar dorul Meu s-ar spulbera.
N-as mai putea sa fac din tine o perla in comoara Mea.
Deci fiul Meu, mergi prin furtuna gandind la zilele senine,
Stiind ca cel mai mare dar e sa ma-ntalnesti pe Mine!
Chiar daca nu gasesti raspuns si viata-ti pare prea nedreapta,
Sa-ti amintesti ca-s langa tine
Chiar si atunci cand spun: „ASTEAPTA!”
Am auzit o voce blanda si iubitoare raspunzand.
Te-am rugat sa-mi dai lumina, calauzire inteleapta,
Cu nesfarsita bunatate mi-ai spus numai atat: ASTEAPTA!
S-astept? Cat sa astept? De ce?
...stateam infrant si ratacit.
Oare e mana Ta prea scurta?
Urechea Ta n-a auzit?
In genunchi a cata oara Te-am implorat un semn sa-mi dai?
Vreau un raspuns la rugaciune!
Spune-mi „mergi” sau spune-mi „stai”.
M-ai invatat sa vin la Tine,
Sa cer, sa cred si voi primi!
Ai promis ca esti cu mine
Sa ma ajuti oriunde-as fi!
Dar ma simteam pierdut si singur.
Strigam...
Tu raspundeai in soapta cu dragoste si cu rabdare:
„copilul meu iubit....ASTEAPTA!
Eram dezamagit si totul mi se parea cumplit, nedrept.
Priveam spre cer cu neputinta...
Sa mai astept? Dar ce s-astept?
Atunci ai coborat la mine si m-ai privit in ochi, plangeai....
Mi-ai raspuns:”Doreai un semn?
O voce?....atat e tot ce iti doreai?
As fi putut sa clatin muntii,
Sa-ntunec soarele pe cer.
As fi putut s-aprind vazduhul,
Sa-i inviez pe cei ce pier.
Daca ti-as arata intruna ce sa alegi sa-ti fie bine...
Tu ai avea raspuns la toate...
DAR nu m-ai intalni pe Mine.
Nu ai putea sa simti iubirea
Cu care-i inconjor pe sfinti
Nu ai putea primi puterea pe care-o dau celor infranti.
N-ai astepta tacut o raza s-alunge norii disperarii,
Nu ai simti odihna sfanta venita-n urma incercarii....
N-ai sti sa umbli prin credinta,
Nu M-ai vedea ca-s langa tine!
Inima ta cea zbuciumata nu s-ar mai odihni in Mine.
Nu ai cunoaste revarsarea iubirii Mele pe deplin.
Cand Duhul Sfant iti umple viata cu pace si cu har divin.
Daca durerea ta ar tine numai o clipa...n-ai lupta!
Nu ai cunoaste biruinta
Ce poti s-o ai prin jertfa Mea.
S-ar implini visele tale...
Dar dorul Meu s-ar spulbera.
N-as mai putea sa fac din tine o perla in comoara Mea.
Deci fiul Meu, mergi prin furtuna gandind la zilele senine,
Stiind ca cel mai mare dar e sa ma-ntalnesti pe Mine!
Chiar daca nu gasesti raspuns si viata-ti pare prea nedreapta,
Sa-ti amintesti ca-s langa tine
Chiar si atunci cand spun: „ASTEAPTA!”
ASTEPTARI....
Te-am strigat cu disperare cu-nfrigurare si plangand
Am auzit o voce blanda si iubitoare raspunzand
Te-am rugat sa-mi dai lumina, calauzire inteleapta
Cu nesfarsita bunatate mi-ai raspuns atat....Asteapta.
S-astept? Cat sa astept? De ce..Stateam infrant si ratacit..
Oare e mana Ta prea scurta? Urechea Ta n-a auzit?
In genunchi a catat oara Te-am rugat un semn sa-mi dai..?
Vreau un raspuns la rugaciune, spune-mi "mergi" sau spune-mi "stai".
M-ai invatat sa vin la Tine sa cer, sa cred si voi primi
Ai promis ca esti cu mine sa ma ajuti oriunde-as fi
Dar ma simteam pierdut si singur strigam..Tu-mi raspundeai in soapta
Cu dragoste si cu rabdare:"Copilul meu iubit asteapta"
Eram dezamagit si totul mi se parea cumplit, nedrept
Priveam spre cer cu neputinta..Sa mai astept? De ce s-astept?
Atunci ai coborat la mine si m-ai privit in ochi, plangeai...
Mi-ai spus: Doreai un semn? o voce?...atat e tot ce-ti doreai?
AS FI PUTUT SA CLATIN MUNTII; SA-NTUNEC SOARELE PE CER
AS FI PUTUT S-APRIND VAZDUHUL, SA-I INVIEZ PE CEI CE PIER
Daca ti-as arata intruna ce sa alegi sa-ti fie bine
Tu ai avea raspuns la toate..dar nu m-ai intalni pe mine
Nu ai putea sa simti iubirea cu care-i inconjor pe sfinti
Nu ai putea primi puterea pe care-o dau celor infranti
N-ai astepta tacut o raza s-alunge norii disperarii
Nu ai simti odihna sfanta venita-n urma incercarii...
N-ai stii sa umbli prin credinta, nu M-ai vedea ca-s langa tine...
Inima ta zbuciumata nu s-ar mai odihnii in MINE
Nu ai cunoaste revarsarea iubirii Mele pe deplin
Cand Duhul Sfant iti umple viata cu pace si cu har divin.
Daca durerea ta ar tine numai o clipa...N-ai lupta
Nu ai cunoaste biruinta ce poti s-o ai prin jertfa Mea
S-ar implini visele tale...dar dorul Meu s-ar spulbera
N-as mai putea sa fac din tine o perla in comoara Mea.
Desi fiul Meu, mergi prin furtuna gandind la zilele senine
Stiind ca cel mai mare dar este sa ma intalnesti pe Mine.
Chiar daca nu gasesti raspuns, si viata-ti pare prea nedreapta
Sa-ti amintesti ca sunt cu tine chiar si atunci cand spun: ASTEAPTA
Am auzit o voce blanda si iubitoare raspunzand
Te-am rugat sa-mi dai lumina, calauzire inteleapta
Cu nesfarsita bunatate mi-ai raspuns atat....Asteapta.
S-astept? Cat sa astept? De ce..Stateam infrant si ratacit..
Oare e mana Ta prea scurta? Urechea Ta n-a auzit?
In genunchi a catat oara Te-am rugat un semn sa-mi dai..?
Vreau un raspuns la rugaciune, spune-mi "mergi" sau spune-mi "stai".
M-ai invatat sa vin la Tine sa cer, sa cred si voi primi
Ai promis ca esti cu mine sa ma ajuti oriunde-as fi
Dar ma simteam pierdut si singur strigam..Tu-mi raspundeai in soapta
Cu dragoste si cu rabdare:"Copilul meu iubit asteapta"
Eram dezamagit si totul mi se parea cumplit, nedrept
Priveam spre cer cu neputinta..Sa mai astept? De ce s-astept?
Atunci ai coborat la mine si m-ai privit in ochi, plangeai...
Mi-ai spus: Doreai un semn? o voce?...atat e tot ce-ti doreai?
AS FI PUTUT SA CLATIN MUNTII; SA-NTUNEC SOARELE PE CER
AS FI PUTUT S-APRIND VAZDUHUL, SA-I INVIEZ PE CEI CE PIER
Daca ti-as arata intruna ce sa alegi sa-ti fie bine
Tu ai avea raspuns la toate..dar nu m-ai intalni pe mine
Nu ai putea sa simti iubirea cu care-i inconjor pe sfinti
Nu ai putea primi puterea pe care-o dau celor infranti
N-ai astepta tacut o raza s-alunge norii disperarii
Nu ai simti odihna sfanta venita-n urma incercarii...
N-ai stii sa umbli prin credinta, nu M-ai vedea ca-s langa tine...
Inima ta zbuciumata nu s-ar mai odihnii in MINE
Nu ai cunoaste revarsarea iubirii Mele pe deplin
Cand Duhul Sfant iti umple viata cu pace si cu har divin.
Daca durerea ta ar tine numai o clipa...N-ai lupta
Nu ai cunoaste biruinta ce poti s-o ai prin jertfa Mea
S-ar implini visele tale...dar dorul Meu s-ar spulbera
N-as mai putea sa fac din tine o perla in comoara Mea.
Desi fiul Meu, mergi prin furtuna gandind la zilele senine
Stiind ca cel mai mare dar este sa ma intalnesti pe Mine.
Chiar daca nu gasesti raspuns, si viata-ti pare prea nedreapta
Sa-ti amintesti ca sunt cu tine chiar si atunci cand spun: ASTEAPTA
by Russell Kelfer
Desperately, helplessly, longingly, I cried;
Quietly, patiently, lovingly, God replied.
I pled and I wept for a clue to my fate . . .
And the Master so gently said, "Wait."
"Wait? you say wait?" my indignant reply.
"Lord, I need answers, I need to know why!
Is your hand shortened? Or have you not heard?
By faith I have asked, and I'm claiming your Word.
"My future and all to which I relate
Hangs in the balance, and you tell me to wait?
I'm needing a 'yes', a go-ahead sign,
Or even a 'no' to which I can resign.
"You promised, dear Lord, that if we believe,
We need but to ask, and we shall receive.
And Lord I've been asking, and this is my cry:
I'm weary of asking! I need a reply."
Then quietly, softly, I learned of my fate,
As my Master replied again, "Wait."
So I slumped in my chair, defeated and taut,
And grumbled to God, "So, I'm waiting for what?"
He seemed then to kneel, and His eyes met with mine . . .
and He tenderly said, "I could give you a sign.
I could shake the heavens and darken the sun.
I could raise the dead and cause mountains to run.
"I could give all you seek and pleased you would be.
You'd have what you want, but you wouldn't know Me.
You'd not know the depth of my love for each saint.
You'd not know the power that I give to the faint.
"You'd not learn to see through clouds of despair;
You'd not learn to trust just by knowing I'm there.
You'd not know the joy of resting in Me
When darkness and silence are all you can see.
"You'd never experience the fullness of love
When the peace of My spirit descends like a dove.
You would know that I give, and I save, for a start,
But you'd not know the depth of the beat of My heart.
"The glow of my comfort late into the night,
The faith that I give when you walk without sight.
The depth that's beyond getting just what you ask
From an infinite God who makes what you have last.
"You'd never know, should your pain quickly flee,
What it means that My grace is sufficient for thee.
Yes, your dearest dreams overnight would come true,
But, oh, the loss, if you missed what I'm doing in you.
"So, be silent, my child, and in time you will see
That the greatest of gifts is to truly know me.
And though oft My answers seem terribly late,
My most precious answer of all is still . . . Wait."
Primul search in romana l-am dat cu "Te-am asteptat cu disperare" si am vazut, cum am scris mai sus, ca nu prea circula pe net. Cand am dat insa search cu "Te-am strigat cu disperare" ta, daam, a aparut si "autorul", Ilie Belciu. Poate ca dumnealui e autorul traducerii. El scrie poezii f frumoase, dar nu si pe aceasta. Iata numai una din poeziile scrise de Ilie Belciu:
Rugăciunea de dimineaţă
Dă-mi Doamne mult dorit-a bucurie,
Din zori când soarele î-mi dă de ştire,
C-ai rânduit încă o zi să fie,
Un bun prilej în care numai Ţie,
Să î-Ţi aduc din suflet mulţumire.
Revarsă-mi Doamne ,,Pacea Ta Divină”
Ca roua ce coboară pe câmpie.
Te rog să faci în mintea mea lumină,
Şi de-a fii zi cu nori sau zi senină,
Să-Ţi pot aduce laude numai Ţie.
Aş vrea ca să-mi vorbeşti din prima clipă,
Când ochii mi-i deschid de dimineaţă,
Ca să nu-mi fie truda de risipă,
Nu mă lăsa te rog să plec în pripă,
Ci să aştept ,,Divina Ta povaţă”
Când, ca un nor pe bolta înstelată,
Deasupra mea poveri mari se ridică,
Ajută-mi Doamne să nu uit vreodată,
Că Tu eşti Dumnezeul meu şi Tată,
Şi te-ntristezi când sunt cuprins de frică.
Tu-mi eşti ,,Comoara cea mai preţioasă”
În Univers nu ai asemănare,
Eşti,,Fiinţa cea mai dulce şi frumoasă”
Şi când necazuri grele mă apasă,
Î-mi e deajuns un ,,Strop de îndurare”
Eu nu mă tem de ziua care vine,
Chiar dacă mi-e cărarea-ntunecată,
Dar vreau să ştiu că sunt mereu cu Tine,
Trăind smerit aşa cum se cuvine,
În ,, Voia Ta cea sfântă şi curată”
Dă-mi Doamne mult dorit-a bucurie,
Din zori când soarele î-mi dă de ştire,
C-ai rânduit încă o zi să fie,
Un bun prilej în care numai Ţie,
Să î-Ţi aduc din suflet mulţumire.
Revarsă-mi Doamne ,,Pacea Ta Divină”
Ca roua ce coboară pe câmpie.
Te rog să faci în mintea mea lumină,
Şi de-a fii zi cu nori sau zi senină,
Să-Ţi pot aduce laude numai Ţie.
Aş vrea ca să-mi vorbeşti din prima clipă,
Când ochii mi-i deschid de dimineaţă,
Ca să nu-mi fie truda de risipă,
Nu mă lăsa te rog să plec în pripă,
Ci să aştept ,,Divina Ta povaţă”
Când, ca un nor pe bolta înstelată,
Deasupra mea poveri mari se ridică,
Ajută-mi Doamne să nu uit vreodată,
Că Tu eşti Dumnezeul meu şi Tată,
Şi te-ntristezi când sunt cuprins de frică.
Tu-mi eşti ,,Comoara cea mai preţioasă”
În Univers nu ai asemănare,
Eşti,,Fiinţa cea mai dulce şi frumoasă”
Şi când necazuri grele mă apasă,
Î-mi e deajuns un ,,Strop de îndurare”
Eu nu mă tem de ziua care vine,
Chiar dacă mi-e cărarea-ntunecată,
Dar vreau să ştiu că sunt mereu cu Tine,
Trăind smerit aşa cum se cuvine,
În ,, Voia Ta cea sfântă şi curată”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu