Pizza cu sparanghel

Stiu, ca toata lumea, cat de scump e sparanghelul. De aceea cand am fost in USA am cumparat cateva seminte si le-am dat in grija mamitei sa le planteze conform instructiunilor. Stati blanzi, mamita nu e vreo ditamai poliglota ca sa citeasca singura instructiunile in engleza, are doar 5 clase jumatate, si a invatat in scoala cateva cuvinte in franceza, dar am avut grija sa-i traducem noi ce are de facut. Econoama cum a fost toata viata a folosit doar vreo 8 seminte, restul le-a pastrat pt mai tarziu si a uitat unde le-a pus, cand si-a reamintit semintele nu mai erau viabile. Am folosit noi seminte de la tufele rezultate, dar "puii" nu au supravietuit. Pesemne trebuiau udati, si mamita deja nu mai avea forta necesara.

Dar din acele cateva  cuiburi (sparanhelul, asparagus pe numele lui stiintific, e o planta perena) tot culegem cativa lastari in fiecare primavara. Ii consumam cu mare evlavie, ca pe o planta de leac ce se afla (sparanghelul e reputat ca e benefic pt sistemul excretor urinar, ce descurajeaza utilizatorii e mirosul extrem de dezagreabil pe care-l capata urina si, daca ar fi sa credem un episod din "Sex in the city", si sperma) fiert in f putina apa, pt f putin timp, cel mult 5 minute, si apoi asezonat cu unt, ulei de masline EV sau cascaval.

Anul acesta recolta a fost un pic mai bogata dar cum atunci cand mi-a fost inmanata de sotul meu deja pregatisem din miel mancare ca pt o companie (adica o parte dintr-un batalion, ca sa nu existe confuzii) adica ciorba de miel, stufat, friptura si drob, de ne-am luptat cu "fiara" cateva zile si am dat si la altii, sparanghelul l-am impachetat frumos si l-am bagat in congelator.

Printre multele newslettere pe care le primesc (unele le sterg deja fara sa le mai citesc altceva decat titlurile) este si una de la All Recipes care propunea un Quiche cu asparagus. Am iesit pe net si am citit reteta. Simpla dar ucigatoare! Era vorba acolo de un aluat de pizza in loc de aluatul traditional de quiche, de oua, de bacon, de smantana din belsug si bineinteles sparanghel. Cum atunci cand am facut drobul am constatat ca animalul cumparat nu avea prapure am mers la magazin si am cumparat foi de placinta (ar fi trebuit sa fac aluat ca de taitei, dar cere timp si efort) iar langa pachetul respectiv era unul pe care scria "nou: aluat de pizza".

Acu poate stiti ca eu folosesc in loc de aluat de pizza lipie romaneasca (ba uneori chiar lipie libaneza) dar am fost curioasa cum e noutatea asta si l-am pus si pe el in cos si apoi in congelator. Iar ultima data cand am mers la supermarketul aflat sub aripa lui Mega Image am gasit ceva ce nu credeam ca exista la noi; Buy one get one free, adica ofera doua produse la pret de unul. Mai cumparasem inainte de Pasti de la  alt supermarket niste fistic cu acelasi gen de oferta, cum asemenea reduceri nu se fac neaparat de dragul clientilor (nu exista pranz gratiut, zic coreenii) am cumparat un singur pachet. Fisticul s-a dovedit f bun dar cand m-am dus sa mai cumpar un pachet am descoperit ca oferta fusese fffffff limitata.

Deci ouale erau oferite f convenabil, clenciul consta in faptul ca data cumpararii era 3 mai iar data expirarii era 5 mai, data "recoltarii" fiind 8 aprilie. Cum stiu ca ouale, daca sunt tinute la rece, rezista chiar si cateva luni, am luat cu incredere cele doua cutii a cate 6 oua. Una am folosit-o in aceeasi zi pt o musaca de pui cu castraveti murati (tinuti in apa cateva ore ca sa-si mai piarda din aciditate, e o reteta inspirata de o emisiune a regretatatului Radu Anton Roman) din trei oua a rezultat o omleta si mai aveam 3 oua care asteptau sa fie folosite.

Deci aveam: aluat de pizza, un rest de sos de rosii pt pizza (desi stiu ca are E-uri, folosesc in acest scop sosul de rosii Regal caruia ii adaug busuioc, oregano, maghiran si menta, cam o jumatate de ligurita din fiecare la un borcan de 1/2l, toate uscate si frecate bine in palma pana se fac praf, cam o lingura de ulei de masline EV si un praf de chili), o mana de sparanghel, 3 oua si o rotita de cascaval. Am urmat instructiunile de pe pachetul de aluat de pizza (nu pot sa laud indeajuns inventia numita hartie de copt, cand am scos pizza din tava aceasta, tava adica, a ramas curata de parca nu fusese nimic intr-ansa), am uns aluatul cu sosul de rosii, mi-am amintit ca nu am pus ulei (vesnica poveste cu but first!) si am pus si uleiul folosind pt uns aceeasi pensula ca la sos, but first (adica in timp ce se odihnea aluatul in tava timp de 15 minute) am fiert la aburi pe sita speciala (alta inventie extrem de folositoare, adusa de sotul meu din Canada la sugestia bine inspirata a verisoarei lui, nu stiu daca exista si la noi, e un fel de castronel cu lamele perforate si rabatabile si cu niste picioruse, care se pune pe fundul oalei in care s-a pus in prealabil apa si in care castronel se pun legumele) sparanghelul cam 5 minute (nu l-am decongelat, am socotit cele 5 minute din momentul in care apa a inceput sa clocoteasca, mi-am dat seama pt ca scotea aburi multi).

Se poate folosi o sita obisnuita care se aseaza deasupra oalei si se acopera cu un capac. Tot in timp ce se odihnea aluatul in tava am ras cascavalul (cam vreo 350 de grame, poate mai mult dar in nici un caz mai putin) si am batut ca pt omleta cele trei oua despre care am vorbit mai sus. Am taiat sparanghelul in bucati cam de 2,5 cm (apa nu am aruncat-o, am pus-o la o ciorbita de tartite de curcan cu multe legume, printre care si dovlecei, cred ca in reteta asta de pizza sparanghelul se poate inlocui cu dovelecei, poate nu e acelasi lucru dar sunt convinsa ca va fi ceva gustos) l-am presarat pe toata suprafata aluatului apoi am pus si ouale pe aluat cat mai uniform, la sfarsit am presarat din belsug cascaval, am bagat tava in cuptorul incalzit in prealabil la ~ 200C si dupa 15 minute cat se recomanda pe pachet am constatat ca trebuie sa mai las putin produsul in cuptor, ca sa se coaca bine aluatul, timp in care cascavalul s-a rumenit frumos. A fost o idee buna pt ca era frig in casa si astfel atmosfera s-a mai dezmortit de la caldura cuptorului.

Cred ca pt unii cuvantul asparagus este tot atat de familiar cat imi era si mie inca de acum cateva decenii pt ca desemneaza o planta decorativa care se folosea destul de des pt ca nu e deloc pretentioasa, se inmulteste usor iar la florarii cred ca era cea mai ieftina planta. Mie nu-mi prea placea pt ca frunzele ei aciculare pareau amenintatoare, de fapt erau cat se paote de inofensive, nu intepau pe nimeni. De cand florariile de stat s-au desfiintat si horticultura se parctica mai mult in Olanda decat in tara noastra planta a cam disparut din peisaj, de aceea am sa public o poza luata din Wikipedia:

Planta asta se numeste Asparagus Setaceus. Sparanghelul care se mananca se cheama Asparagus Officinalis, denumirea facand trimitere la calitatile sale medicinale despre care am vorbit mai sus. De pe alta pagina a Wikipediei am imprumutat o ilustrata ce imi aminteste de ierbarele copilariei, se vede din  ea ca frunzele sunt f asemanatoare cu ale plantei decorative, ce se consuma e aratat in partea dreapta, deasupra radacinii. 

In supermarketuri sparanghelul se recunoaste usor chiar daca nu se afla nici o eticheta in dreptul lui, arata ca in poza de mai jos. Pe pagina de pe care am imprumutat-o se pot citi mai multe date folositoare (in engleza)