Dar iata ca exista un alt gigant, despre care nu aveam macar habar, care, daca e sa cred ce zice Wikipedia, duduie inca. Si acest gigant, al cincilea in lume, se numeste POSCO si e situat in Coreea de Sud. Am aflat cu totul tangential despre existenta sa vazand o descriere a unei poze postata de noul meu prieten coreean. Pentru ca n-am inteles nimic din ce zicea el despre Arta Razboiului, POSCO si Finex am procedat ca de obicei, am dat un search pe Google si am inceput sa citesc.
Spre deosebire de Romania, care avea deja o istorie in industria siderurgica inca dinainte de al doilea razboi mondial, (Combinatele de la Hunedoara, Resita, Calan) Coreea de Sud nu avea dupa razboi nici o traditie semnificativa in acest domeniu. Acum trebuie sa recunoastem ca aceasta industrie nu a fost intamplator dezvoltata in Transilvania, ea a aparut inca din secolul 19 sub administratia habsurgica, din al carui imperiu facea parte. Dar nici intre cele doua razboiae sau in timpul regimului comunist nu le-a scazut importanta, dimpotriva.
Dar daca in tara noastra 1989 a reprezentat pt industrie un moment de cotitura total nefericita, "industria grea cu pivotul ei industria siderurgica" cum am invatat noi in scoala fiind aproape desfiintata de proasta administrare si mai ales de lacomia noilor imbogatit de tranzitie, in Coreea POSCO a devenit dintr-o experienta in al carei succes erau destul de putini cei ce credeau la inceput un adevarat gigant al economiei moderne. E drept ca ei nu au avut, de ex, niste rusi care sa preia industria noastra de otel numai ca sa o distruga pt a nu fi in concurenta cu propriile lor combinate, in schimb rusii preluand pietele noastre de desfacere, cum s-a intamplat cu Mechel.
Intorcandu-ma la POSCO, Coreea iata ce scrie Wikipedia. Un rol important in crearea acestei companii l-a avut Park Chun Hee. El a venit la putere in 1961, in urma unei lovituri de stat militare. In 1963 a fost ales presedinte al Coreei de Sud. In 1972 a decretat Legea Martiala, a suspendat Constitutia si s-a declarat presedinte pe viata. Si pe viata a si fost, pt ca desi a supravietuit doua tentaive de asasinat organizate de Coreea de Nord a murit asasinat de propriul sau Serviciu de Securitate. Atmosfera din acea perioada si mai ales modul cum actionau cei din serviciile secrete sunt descrise pe larg in f interesantul serial Giant. Din pacate nu am reusit sa gasesc un link care sa va permita sa il vedeti, se pare ca a fost interzis online din motive de copyright. Park Chun Hee este tatal actualei presedinte a Coreei de Sud, Park Jeun Hye.
Cand a venit la putere venitul pe cap de locuitor al tarii era de 72$ pe an. Coreea de Nord era o putere economica si militara gratie capacitatilor industriale ramase de la japonezi si ajutorului primit din partea URSS, China si Germania de Est. Si pt ca tot am vorbit de Germania, Coreea nu a avut parte de un plan Marshal precum Germania de Vest. Deh, desi era tot o tara divizata, ea nu era o tara invinsa.
In mod ciudat, tocmai normalizarea relatiilor cu cealalta mare tara invinsa in al doilea razboi mondial, Japonia, a contribuit la transformarea Coreei de Sud in ceea ce s-a numit Tigrul Asiatic. Celalalt tigru, cel irlandez, care si-a cam pierdut recent dintii datorita crizei, are alta poveste. Aceasta normalizare s-a produs in 1965 si a fost intampinata cu destula ostilitate in tara datorita ranilor inca nevindecate de pe urma perioadei cand a fost o colonie japoneza.
Deci in 1968 Park Tae-joon (1927-Dec 2011), presedinte al Taegu Tec a preluat conducerea unei joint-venture intre propria companie si POSCO, de stat. Asta s-a intamplat in 1968 cand avea ca angajati 38 de persoane. In 1972 compania a inceput sa produca, intr-o uzina construita cu bani japonezi in Pohang, un oras pescaresc. Cresterea a fost rapida si in anii 80 a ajuns sa fie cel mai bun producator mondial de otel, cf Wikipedia. In 1993 Park Tae-joon a demisionat si compania s-a restructurat. PTJ a plecat intr-un exil "voluntar" in Japonia. Am observat si in alte kdrama contemporane ca legaturile economice cu Japonia au o mare importanta pt magnatii sud-coreeni.
In urma restructurarii s-a schimbat politica companiei, de la centralizare la descentralizare, renuntarea la o schema ierarhica stricta in favoarea lucrului in echipa si o mai mare autonomie. Cand Kim Dae Yung a devenit presedinte ParkTJ a fost reabilitat (fusese invinuit de spalare de bani si deturnare de fonduri, Giant are unele aluzii la asemenea operatii la nivel inalt) In 1998 POSCO a inceput sa fie privatizat, operatie terminata in 2000. Gratie cererii pe pietele interne si cele din China POSCO a devenit in 2004 cea mai profitabila companie pe plan mondial.
Pentru ca salariile in Coreea de Sud erau ridicate managerii au inceput sa caute zone in care sa isi infiinteze noi capacitati de productie si s-au orientat in 2006 catre Zhangjiagang Pohang Stainless Steel (ZPSS) in provincia Jiangsu din China.
In india proiectul construirii unui mega combinat s-a lovit de protestul acerb al ecologistilor in principal, dar si al altor activisti (Rosia Montana, Sisturile Dobrogene va spun ceva?) datorita faptului ca se va distruge ecosistemul de pe o vasta suprafata de teren (1554 acri, peste 700ha), se va produce poluare iar numarul celor care vor fi relocati ar fi mai mare decat al celor care vor fi angajati. Controversa tine din 2005 si nu s-a rezolvat nici pana acum pe deplin. Ultimele stiri din 10 februarie 2013 spun ca Odisha Guvernment (reguinea in care rumeaza sa se construiasca acest combinat) a decis sa cedeze 1554 acri in Jagatsinghpur district.
In aceeasi descriere amintita mai sus se pomeneste ceva si despre Finex. Normal ca am fost curioasa sa stiu despre ce este vorba si iata ca e un proces cu totul nou de obtinere a otelului, la temperaturi scazute, deci cuptoarele de obtinerea cocsului si furnalele nu ar mai fi necesare, ar trebui doar niste reactoare. In acest fel procedeul este mai economic si mai ecologic. Nu stiu insa pe ce reactii se bazeaza acest procedeu. In facultate am invatat cu lux de maanunte ce reactii chimice au loc intr-un furnal la obtinerea fontei si intr-un cuptor Siemens Martin la obtinerea otelului. Practica am facut insa la NEFERAL, unde existau cuptoare pentru obtinerea de metale neferoase, Alti colegi ai nostri au facut practica la Otelul Rosu, fost Victoria Calan.
Bineinteles ca acele cursuri care ne-au fost predate noua au fost posibile datorita faptului ca deja tehnologia se aplica de un numar suficient de ani pentru ca reactiile sa devina de notorietate, totusi profesorii nostri ne-au atras atentia ca intotdeauna in industrie intervine ceea ce se cheama secretul de fabricatie, un ceva acolo fara de care toata baza teoretica nu mai face doi bani.
Am citit candva un roman, de fapt mai mult o nuvela, de dragoste intre doi chimisti, cehi parca, acestia voiau, nu am inteles de ce, sa obtina colesterol. Cum invatasem la chimia organica sinteza colesterolului, cu un lant parca interminabil de reactii, nu prea vedeam unde e drama de nu le iese reactia, pana mi-am amintit de minunea asta de secret. Ei bine, in cazul FINEX (de punerea la punct a acestei tehnologii se ocupa Siemens si POSCO) am gasit urmatorul textulet:
In the Finex process, fine iron ore is charged in a series of fluidized-bed reactors, passes in a downward direction where it is heated and reduced to direct-reduced iron (DRI) by means of a reduction gas – derived from the gasification of the coal – that flows in the counter-current direction to the ore.
The DRI
fines are then hot-compacted to hot-compacted iron, transferred to a
charging bin positioned above the melter gasifier and then charged by
gravity into the melter gasifier where smelting takes place. The tapped
product, liquid hot metal, is equivalent in quality to the hot metal
produced in a blast furnace or Corex plant.
The
excess gas from the process can be used for a variety of industrial
applications. In the Finex process, both capital investment and
production costs are much lower than in the blast furnace route, and its
environmentally friendly nature ensures that it will be even more
attractive in the future.
Nu va mai chinui creierii cu traducerea lui, pentru ca oricum nu sunteti de specialitate, insa cred ca vedeti si voi, cu ochiul liber, ca nu exista in tot textul nici macar o formula chimica. Daca totusi doriti sa vedeti reactiile de care va vorbeam mai sus si sa aflati mai multe date despre furnalele clasice inarmati-va cu limba engleza si cititi pe Wikipedia
Iata si schema de obtinere a otelului (de fapt a fontei)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu