Cand m-am mutat in apartamentul sotului meu, in 1971, am cantarit bine argumentele pro si contra pt ca aveam de ales intre acest apartament si cel aflat inca in constructie in Drumul Taberei, unde eu eram proprietara.
Argumentul principal pro a fost de ordin ecologic: pt ca era cam la margine de Bucuresti (de la noi a treia strada incepea campul), situat in fosta comuna Militari, cartierul era inverzit, cu aer mai putin poluat decat in alte zone ale, pe atunci, frumoasei noastre capitale. Casutele marunte, ca de tara, erau situate in curti din care nu lipseau tufele de iasomie si bolta de vita, pe strazi infloreau trandafiri "de luna" iar in iunie mireasma florilor din nenumaratii tei te faceau sa te simti in paradis, nu mai vorbesc de mirosul de caprifoi (mana Maicii Domnului).
Existau parculete cu leagane rudimentare in comparatie cu cele de acum, terenuri virane inconjurate de garduri care ma faceau sa doresc sa am ceva bani sa cumpar unul ca loc de joaca pt copii (n-am avut nicodata, cu atat mai putin acum), ce mai, zona asta nu suferea comparatie cu cartierul dormitor alcatuit numai din blocuri, din care nici acum nu se iese cu usurinta pt ca sunt prea putine cai de acces pt atata amar de populatie cata e in Drumul Taberei.
Acum multe din casute au disparut, locul lor fiind luat de vile enorme, care ocupa aproape toata curtea (printre ele si sediul firmei lui Zmarandescu) , iar contributia lor la ecologizarea zonei (pe care au "dezecologizat-o" taind si din pomii de pe strada) o constituie cate un balcon frumos ornat cu flori.
Prin nu stiu ce capriciu administrativ a rasarit in mijlocul acestui peisaj patriarhal, descris mai sus, microcartierul nostru de blocuri nu prea inalte, de proprietari amarati, majoritatea intelectuali, care nu au avut bani sau pile sa cumpere apartamente in zone mai rasarite (multi au oftat dupa blocurile din 1 Mai). Avantajul nostru a fost ca am avut microcentrala termica, separata de termoficarea orasului, care ne-a dat o oarece independenta energetica, dar am avut si avantajul unui generos spatiu verde, plantat cu entuziasm de tinerii proprietari cu multime de pomi de diverse soiuri,printre ei si niste tei.
Ei, si de curand, cand a fost acea furtuna care mie mi s-a parut ca a fost de o intensitate neobisnuita, nemaivazuta, varful unuia din falnicii tei s-a frant. Din fericire nu a produs nici un fel de daune, cum s-a intamplat cu vreo doi-trei ani inainte cand unul din copacii (frasin) ce margineau terenul de joaca, cu radacinile slabite cu ocazia amenajarii acelui teren, s-a prabusit peste masa la care se adunau, sub umbrar, tinerii parinti sa stea la taclale, dar din fericire parintii erau deja in paturile lor, fiind noaptea tarziu.
O ceata de copilasi, condusa de unul din tati, a indepartat cu elan crengile care ajunsesera pe jos. Apoi au venit cei de la ADP si au mutilat teiul, asa cum se vede in poza. Parca simt ca respir deja cu mai multa greutate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu