duminică, 14 iunie 2009

Ce verde era valea mea Bucurii de Iunie


Inca de cand deschid fereastra simt o mare bucurie in suflet. Au inflorit teii "buni", cei medicinali, Tilia Rotundifolia, care se deosebesc de cei salbatici nu numai prin momentul infloririi, ci si prin forma si culoarea frunzelor. Frunzele teilor salbatici sunt mai mici si mai verzi, cele ale teilor medicinali sunt mai mari si au parca o nuanta de gri, par cumva mai catifelate si, desigur, mai rotunde, cum le zice si numele. Si parfumul e diferit, cel de acum e mai dulce, mai invaluitor.

In anul intai de facultate am stat la Caminul de la Opera. Chiar la capatul coridorului de la etajul patru, unde erau camerele noastre, ajungeau coroanele teilor uriasi. In sesiunea din vara, pt ca eram patru fete in camera, am decis sa merg pe culoar si sa invat acolo pt chimia anorganica. Baaad ideeea! In viata mea n-am dormit atat cat in saptamana aceea in care trebuia sa repet cursurile. Cam jumatate de materie a ramas necitita.

Dar zicala PSFNSA (prost sa fii, noroc sa ai) s-a adeverit cu prisosinta in acel caz, daca dadeam numai examen oral aveam sansa sa iau un noua (pt zece mi-as fi fortat prea mult norocul, d-na a avut multa bunavointa, dar am facut o greseala), insa la scris a trebuit sa ma bazez numai pe amintirile din timpul anului (chimia anorganica nu mi-a placut niciodata, mai ales grupele secundare) deci 5 la scris + 9 la oral au rezultat un nemeritat 7, desi d-na voia sa-mi dea 8. Culmea ironiei e ca m-a laudat ca ce bine am invatat in comparatie cu sesiunea trecuta (atunci am luat singurul 5 din istoria mea de studenta), deci a folosit la ceva calmul indus de parfumul florilor de tei.

Acum e o placere sa ies pe strada mea, mai ales ca nu mai vad cu durere compatrioti cocotati in tei mutilandu-i de zor prin ruperea de crengi groase pline de flori. Ei au plecat in alte zari, ducand acolo faima tarii noastre, de ne e rusine sa mai scoatem capul in lume din cauza lor, pt ca prin comportament au silit autoritatile din toate tarile in care s-au dus sa ia masuri pt desfiintarea satrelor in care locuiau ilegal.

In schimb copiii de la blocurile din jur se catara in visini (sunt o multime in cartier in fata blocurilor, dar se pare ca numai la noi sunt atacati de copii) care se delecteazacu fructele lor ecologice.

Au inceput sa infloreasca si samanii (au ramas numai 3 din 4, nu stiu ce fiinta hada a fost deranjata de unul din ei si l-a rupt), ba chiar si ruda lor f apropiata, Albitzia, aflata pe alta strada si inghesuita ca vai de ea intre alti copaci (specia asta nu suporta umbra) iar nalbele de gradina(Althea, nu Malva, ca cele medicinale), mai putine si nu atat de mari ca anul trecut, isi deschid si ele florile decorative.

Am sa mai zic cateva vorbe despre crinii cei portocalii, desi cred ca am mai scris asta undeva. Toata copilaria mea am citit sau auzit la radio despre minunatul parfum al florilor de crin ("Guerlain a botezat parfumul/Voila pourquoi j'aimee Rosine", zicea Minulescu) dar singurii crini pe care ii vazusem vreodata erau din acestia portocalii, f aspectuosi dar cu un infect miros sulfuros. Ajunsesem sa-i urasc pt ca ii consideram niste uzurpatori ai frumosilor cavaleri in haine albe. Nici macar grija cu care ii trata mama-mare nu ma indupleca. Acum mamitza are gradina plina de flori de crini albi, iar vara de Regina noptii, care ne incanta cu parfumul ei atat de patrunzator dar f placut inca de cum se lasa seara.

Delicata clematita din prima poza isi tremura petalele in vant (de fapt ma bucur tare ca mi-au reusitpozele cat de cat, pt ca vantul le tot misca in toate directiile) dar ea nu primea vizita roiurilor de albine care cautau nectar in potirele pline de polen ale nalbelor.

Tot acum au inceput sa infloreasca si hortensiile (Hydrangea) dar cele de la noi sunt ca niste rude sarace pe langa cele opulente vazute in Cork. Pana sa merg in Irlanda eram convinsa ca n-o sa-mi placa niciodata hortensiile, prea ingamfate cu capetele lor mari pt cata bucurie aduc (asa gandeam atunci).Iar cactusul ale carui minunate flori rosii pot fi admirate mai sus are si el o ruda foaaarte saraca la usa casei mele.

Mai multe poze pot fi gasite pe Picasa.

Niciun comentariu: