Ciuma

"Ciuma" lui Camus se incheie asa:

"Ascultand....strigatele de bucurie nestapanita care urcau din oras, Rieux isi amintea ca aceasta veselie este mereu amenintata. Caci el stia un lucru pe care aceasta multime cuprinsa de bucurie il ignora si care poate fi citit in carti, ca bacilul ciumei nu moare si nici nu dispare vreodata, ca el poate sa stea zeci de ani adormit in mobile si rufarie, ca el asteapta cu rabdare in odai, in pivnite, in lazi, in batiste si in hartoage si ca poate sa vina o zi cand, spre nenorocirea si invatatura oamenilor, ciuma isi va trezi sobolanii si ii va trimite sa moara intr-o cetate fericita."

Mi-am amintit de asta urmarind la TVR Cultural un documentar preluat de la Discovery Health, un canal pe care compania noastra de cablu nu il are in lista de programe, care trata tocmai subiectul ciumei. Am aflat de acolo ca exista doau feluri de ciuma: bubonica, sau "moartea neagra", care a bantuit in Europa Evului mediu (poate despre asta era vorba in celebrul citat "cand cu ciuma lui Caragea") despre care am citit o cutremuratoare poveste SF despre un calugar care a urcat pe Muntele Leprosilor (care locuiau cu atat mai sus cu cat starea lor era mai grava) si care ii imbratisa si ii saruta cu foc pt ca abia in varful muntelui sa-si lepede mantia pt a da la iveala groaznicele buboane negre care ii nvadasera corpul, si pulmonara, la fel de ingrozitoare prin consecintele sale.

Cand am citit romanul lui Camus mi-am spus ca e doar o dovada a puteriide imaginatie a acestui scriitor, pt ca epidemiile de ciuma care au devastat tari intregi (Decameronul a aparut intr-o asemenea perioada) sunt deja de domeniul trecutului, azi nemaifiind cazuri de ciuma, dintre bolile vechi cu milioane de victime avand a ne teme doar de holera, care apare uneori chiar si in tara noastra, in special la cei care folosesc pt baut si gatit apa din Dunare, si eventual de dizenterie, care pe timp de razboi face nenumarate victime, mai ales in randul soldatilor. A mai facut victime si tifosul exantematic (bunica mea din partea tatalui a murit in timpul primului razboi mondial din aceasta cauza) dar si acesta e eradicat in tara noastra.

Am fost surprinsa sa aflu ca in Statele Unite se duce o lupta inversunata impotriva ciumei, in special in zonele rurale din sud-vest (ex New Mexico), ca purtatori pot fi nu numai sobolanii ai caror purici e suficient sa intepe o singura persoana, intr-un singur punct, pt ca acea persoana sa devina un pericol de raspandire al ingrozitoarei boli, ci si simpaticele veverite de pamant (in Salt Lake City, inVillage-ul in care am stat erau sumedenie, destul de obisnuite cu prezenta umana incat sa nu fuga prea speriate), ba chiar si mai simpaticele pisici.

Sunt redate in documentar doua cazuri de infectare prin intermediul felinelor de casa, unul cu final fericit dar al doilea, in care un barbat s-a molipsit de la stranutul unei pisici, a avut un final fatal. Exista insa specialisti care lupta impotriva raspadirii ciumei in USA, cu destul succes tinand cont de faptul ca nr imbolnavirilor e relativ redus si nu toti cei care cad victime bacilului mor.

F interesanta a fost partea in care s-a aratat, folosind animatia si vocea din off a "Ciumei" ca personaj, modul in care aceasta isi exercita actiunea devastatoare asupra organismului uman. Dramatic era si comentariul "personajului" amintit atunci cand s-au prezentat secvente in care luptatorii contra ciumei pieptanau sobolanii ca sa capteze puricii spre a-i trimite la analiza ca sa se determine daca sunt infestati cu bacili si, in momentul cand recoltau sange din rozatoare, atragea atentia ca ar fi suficienta o f mica zgarietura sau intepatura care sa penetreze echipamentul pt ca omul sa fie condamnat la imbolnavire.

Cam pe la inceput s-a facut si un ffff scurt istoric al epidemiilor aratandu-se ca dupa ce a devastat Egiptul bacilul a "dormit" cam 800 de ani inainte de a incepe sa faca ravagii in Europa.

Interesant a fost si cazul in care boala s-a declansat intr-un oras din India in timpul ploilor musonice din cauza acumularii de gunoaie si a lipsei de igiena inerenta unor asemenea situatii, dar si insuficientei ingrijiri medicale, specifica lumii a treia, conditii asemanatoare celor din evul mediu. Ciuma apoi s-a raspandit in timpul unui festival care a urmat acelor ploi creind o panica de nedescris.

Dar partea cea mai alarmanta a documentarului a fost alta. In timpul facultatii am urmat cursuri de ALA, aparare impotriva efectelor atacului cu bomba atomica (in afara de descrierea stiintifica a modului cum functioneaza arma, deh, eram oarecum specialisti, ni s-au prezentat tot stiintific si efectele) din care am inteles ca daca ai ghinionul sa fi in raza de actiune a unei asemenea bombe ai trei moduri de a muri: din cauza suflului, a caldurii sau iradierii, deci poti muri sfartecat, ars sau iradiat, lucru care mi s-a parut mai putin important avand in vedere ca rezultatul e acelasi, anihilarea ta ca persoana. Am mai invatat si cum ar trebui sa actionam in caz de contaminare radioactiva, nici prin cap nu mi-a trecut atunci ca vom fi nevoiti sa aplicam cele invatate dupa accidentul de la Cernobal.

Dar sa revin la tema articolului: atunci mult mai grav si mai periculos mi s-a parut ce am invatat ca ar insemna razboiul bacteriologic pt ca am intuit ca daca dupa Hiroshima si Nagasaki tarile detinatoare de asemenea arme distrugatoare se vor gandi f bine la repercusiuni si eventuale represiuni ale unui atac (cartea " Level 7" a lui Mordecai Rochwald fiind emblematica in aceasta privinta) tarile care detin arme bacteriologice, arme considerate mult mai "economice" pt ca nu distrug cladiri si nu fac cratere in pamant, ar putea fi tentate sa le foloseasca.

Documentarul dezvaluie, prin intermediul unor savanti care au "defectat" din Uniunea Sovietica in Occident, ca existau, in timpul razboiului rece, laboratoare f secrete care cercetau cum ar putea fi folosit bacilul crimei ca arma biologica, mai mult, isi exprimau convingerea ca existenta si activitatea acestor laboratoare nu a incetat nici acum in Rusia (fiind un film produs in Occident nu spune nimic despre eventuale preocupari vestice in acest domeniu, nici despre supozitiile neconfirmate ca aparitia unora din flagelurile moderne cum ar fi SIDA si noile forme de gripa si-ar avea originea in asemenea laboratoare).

Documentarul se incheie oarecum optimist aratand ca s-au facut cercetari care au dus la descoperirea genomului bacilului si la speranta prepararii unor vaccinuri, spune si despre faptul ca puricii par perfect adaptati ca sa fie gazde pt acesti bacili (si nu mobilele,etc cum spunea Camus).

Iar eu am sa inchei tot cu un citat din Camus:

"Dar el stia in acelasi timp ca aceasta cronica nu putea sa fie aceea a victoriei definitive. Ea nu putea sa fie decat marturia a ceeace trebuise el sa implineasca si a ceea ce, fara indoiala, trebuiau sa mai implineasca inca, impotriva terorii si a armei ei neobosite (sa nu uitam ca romanul a fost scris in secolul trecut, cand actele de terorism nu erau atat de intens mediatizate ca acum si nici atat de sofisticate, ca sa nu mai vorbim de razboaiele declansate impotriva lor si care nu dau semne ca se vor sfarsi curand) in ciuda suferintelor personale, toti oamenii care, neputand fi sfinti si refuzand sa admita flagelurile, se straduiesc totusi sa fie medici."