Deja de atunci o noua generatie si-a capatat dreptul de vot. Nu stiu cat la suta din aceasta generatie s-a folosit de acest drept, am insa o banuiala (contrara optimismului debordant ce imi este adesea atribuit) ca procentul e f mic.
Cred ca acestor tineri le-ar veni f greu sa inteleaga frenezia politica, acum inexplicabila, care a cuprins poporul roman imediat dupa rasturnarea regimului Ceausescu. Printr-o extrem de abila manipulare a celui mai influent canal de informare, TVR, (doar s-a stabilit un record neimaginat: "Revolutia Romana in direct" la TV) cei care au acaparat puterea dupa decembrie 89 au reusit sa convinga fiecare locuitor al acestei "Gradini a Maicii Domnului", indiferent de sex, varsta, ocupatie sau pregatire, ca detine competenta de a discerne adevarul imuabil si posibilitatea de a decide soarta tarii. Iar acest adevar suna, in conceptia lor astfel: "numai cei care detin puterea au dreptul de a lua hotarari, cei ce gandesc altfel sunt dusmanii poporului". Sau, cum spunea James Clavel in Shogunul, "Invingatorul are intotdeauna dreptate".
Asa s-a facut ca ceatza imaginara din Piata Victoriei instalata in 26 ianuarie 90 s-a instalat temeinic si fara drept de apel in capul sustinatorilor FSN. Cei care au initiat manifestatia din Piata Universitatii aveau ca revendicare majora decalarea alegerilor cu 6 luni. Dar pt abilii activisti de profesie (las la o parte formatia lor politica) asa ceva era de neconceput, erau constienti ca sunt incapabili sa implineasca uriasele asteptari ale celor multi (cred ca numai Obama a mai trezit asemenea asteptari irealiste, dar el a avut bunul simt sa avertizeze ca nu are posibilitatea de a le implini), ca fiecare zi de amanare insemna erodarea puterii lor (ca de ilegitimitate ii durea fix in cot).
S-au folosit toate mijloacele de denigrare a acestui fenomen, incepand de la prezentarea la TV a celui mai mic amanunt sordid ce putea fi exploatat (micii negustori din vecinatatea perimetrului "liber de comunism", fiecare hartiuta aruncata, etc) , cu etichetarea la cel mai inalt nivel a participantilor drept golani (incat densitatea de ecusoane de golan pe piept de intelectual a uimit si scandalizat pe multi membri CPUN) si continuand cu acuzatiile de cumparare cu dolari (euro nu exista pe atunci) a participarii, care induceau implicit in capul necunoscatorilor ideea de vanzatori de tara, (pt ca cine putea plati in dolari daca nu "agenturili"?) si cu afirmatiile ca se consuma droguri in perimetru (pt ca, nu-i asa, doar niste drogati se puteau indoi de necesitatea existentei partidului stat, care sa apere idealurile socialiste, intinate de fostul conducator, cum atat de inspirat se exprimase actualul, atunci, conducator).
In prezent, cand cel mai mare tiraj il fac fituicile de scandal, cred ca e de neconceput pt tanara generatie sa-si imagineze ce succes aveau ziarele care tratau teme politice. Cel mai citit ziar in Piata era Romania Libera, dar se citea si Baricada (raposat odata cu redactorul sef), Opinia Studenteasca de la Iasi (cele mai savuroase articole erau semnate de fratii Mungiu, Alina si Cristian, dar tot ziarul era o bijuterie atat prin titluri cat si prin continutul articolelor), ziarele celor doua partide de opozitie (mai erau in CPUN puzderie de partide care se pretindeau democratice dar care de fapt erau sateliti FSN, din pacate s-a aliniat acestui trend si Miscarea Ecologista, pe listele careia am candidat, fara vreo sansa de reusita, la Camera Deputatilor) PNTcd (transformat din partid cu nuante de stanga, pt ca apara interesele celor saraci de la tara, in partid de dreapta in comparatie cu fesenistii cei f rosii, inca decorati de fapt cu secera si ciocanul, oficial cu trandafirii, de ajunsesem sa nu mai sufar aceste flori atat de minunate) si PNL (condus de trioul Radu Campeanu, Dinu Patriciu, Calin Popescu-Tariceanu), etc. In afara Pietei se citeau ziarele aservite conducerii tarii, printre ele Adevarul lui Dumitru Tinu si al CTPului si Libertatea.
Pt a convinge cat mai multi votanti de necesitatea diversificarii ofertei de optiuni politice s-a organizat, dupa modelul Tian-An-Men (helas, cu acelasi succes, tancurile fiind inlocuite de batalioanele disciplinate ale minerilor si ce-or mai fi fost in 14-15 iunie) un orasel de corturi in fata Teatrului National, s-a separat zona dintre B-dul Republicii si str Batiste si s-a instalat acolo un banner pe care se putea citi "Zona Libera de Neocomunism", precum si simbolicul "Km Zero al Democratiei".
Media aservita facea spume din cauza inchiderii circulatiei in acea zona, se faceau calcule cat amar de benzina consuma cei obligati sa ocoleasca (nici vorba pe atunci de traficul sufocant de azi, posesorii de automobile erau limitati ca nr) iar seara, cand dupa chiar estimarile (facute publice abia anul acesta, cu nostalgie, parca) principalului dusman declarat al Pietei, cel care a fost de parere ca trebuie lasati golanii 'sa fiarba in suc propriu", se strangeau zeci de mii de oameni la miting, nenumarate salvari isi faceau drum pe aceasta parte a bulevardului, chiar daca erau asteptate in alta zona a orasului.
Urmarea in nr viitor.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu