Pt ca stateam intr-un bloc din spatele stadionului Recolta, aflat langa fostul stadion Lia Manoliu (pe atunci 23 august) iar de la balconul nostru aveam o vedere excelenta la terenurile de handbal, unde se desfasura o intensa activitate sportiva, care probabil a stat si ea la baza marilor succese din acest domeniu in acea epoca, am urmarit multe meciuri in direct si am indragit acest sport, mai ales ca se marcheaza mult mai multe goluri decat la fotbal, unde uneori 22 de fotbalisti alearga precum bezmeticii 90 de minute si nu se marcheaza nici un gol.
Dar ghinionul meu a fost ca la sport am avut-o mult timp profesoara pe Rodica Shiclovan, sotia directorului IEFS. Pt ca specializarea dumisale era gimnastica artistica ne-a chinuit indelung cu tot felul de poze la care subsemnata a dat dovada de un nemasurat antitalent (aveam sa aflu mult mai tarziu ca doua din vertebrele mele din dreptul rinichilor sunt sudate, lucru ce ma face sa fiu rigida si absolut neadaptata pt performante in gimnastica, degeaba incercam eu sa fac podul, de ex, n-aveam cum sa reusesc).
Pe Pirica mi-l amintesc ca pe un om f vioi si vesel, nu prea inalt dar bine facut (nu atat de bine precum Bismark).
Cand am intrat la facultate in anul intai am avut si ore de sport, multe desfasurate pe terenul de handbal, pt ca cea care raspundea de performantele noastre sportive era Aurora Leonte, membra a lotului national. Dumneaei imi remarcase dragostea pt acest sport si m-a selectat in echipa universitatii. Totul insa a cazut balta cand AL a fost chemata in cantonament. In acel an echipa de handbal feminin a tarii noastre a devenit campioana mondiala. Antrenor era nimeni altul decat Pirica, pe care il stiam f bine.
Pt ca presedintii nostri si-au creat un obicei sa imparta decoratii cu pumnul in ultimul an de mandat, le-a venit randul si baietilor si fetelor care au jucat handbal cu atata succes mondial acum aproape patru decenii, ca si antrenorilor lor, sa primeasca in sfarsit recunostinta patriei sub forma de medalii prezidentiale. Cu ocazia asta azi la Romania Actualitati i s-a luat un interviu lui Pirica, el pomenind printre sportivele f bune si pe Aurora (cu un alt nume de familie, poate cel de casatorie). E de inteles de ce am simtit un fior cand s-a deschis parca o usa ce o credeam ferecata, pt ca eu am respectat, fara sa vreau, sfaturile lui Coelho (aflate dintr-un pps, ca nu m-am invrednicit sa-l citesc personal)
Întotdeauna este bine de ştiut când anume se termină o etapă din viaţă. Dacă insişti a te menţine în ea dincolo de timpul rezonabil, îţi vei pierde bucuria şi simţul a ceea ce se află în afara ei. Închide cicluri, sau uşi, sau capitole. Important este să le poţi închide şi să laşi în urmă momente ale vieţii, momentele care se încheie.
Ţi-ai terminat munca?
Ţi s-a încheiat o relaţie?
Nu mai locuieşti în acea casă?
Trebuie să pleci într-o călătorie?...
Poţi petrece mult timp din prezentul tău, scufundîndu-te în "de ce"-uri, în a revedea caseta şi a încerca să înţelegi cum şi pentru ce motiv se întîmplară cutare şi cutare lucruri
Dar te vei consuma degeaba şi la nesfîrşit, căci în viaţă, tu, eu, prietenii, fiii, fraţii tăi, noi toţi, ne îndreptăm inevitabil către a închide capitole, către a da pagina, a termina etape sau momente din viaţă, şi de a merge înainte.- Nu ne putem afla în prezent, ducînd dorul trecutului. Nici măcar întrebîndu-ne "de ce". Ceea ce s-a întîmplat, s-a întîmplat, şi trebuie să te eliberezi, să te desprinzi de trecut. Nu putem fi copii eterni, nici adolescenţi întîrziaţi, nici angajaţi ai unor firme care nu mai există, nici a păstra legături cu cei care nu vor să aibă legături cu noi.
Faptele trec, şi trebuie lăsate să treacă!
De aceea, cîteodată, este aşa de important să distrugi amintiri, să faci un cadou, să-ţi schimbi casa, să rupi hîrtiile, să arunci documente vechi, şi să vinzi sau să faci cadou o carte.- Schimbările externe pot simboliza procese interioare de evoluţie. A uita, a se desprinde, a se avînta. În viaţă, nimeni nu joacă cu cărţile însemnate, aşa că ai de învăţat cum să pierzi şi cum să cîştigi. Trebuie să ne eliberăm, să dăm pagina şi să trăim numai cu ceea ce ne oferă prezentul.
Trecutul a trecut. Nu aştepta să ţi-l dea nimeni înapoi, nu te aştepta să te recunoască nimeni, nu aştepta ca, vreodată, cineva să-şi dea seama cine ai fost. Lasă deoparte resentimentul. Repetarea cu încăpăţînare a "filmului tău personal" îţi va face rău sufletului şi minţii, şi te va învenina şi amărî.
Viaţa nu se află decît înainte, niciodată înapoi. Dacă treci prin viaţă lăsînd "uşi deschise" pentru orice eventualitate, niciodată nu te vei putea desprinde de trecut, nici nu vei trăi ziua de astăzi cu mulţumire. Iubiri sau prietenii pe care nu ţi le scoţi din suflet? Posibilităţi de a te întoarce? La ce? Nevoie de explicaţii? Cuvinte nerostite? Tăceri care au invadat cuvintele?
Dacă le poţi înfrunta chiar acum, fă-o. Dacă nu, lasă-le să se ducă, închide capitolele! Spune-ţi ţie însuţi că nu le mai vrei înapoi. Dar nu din mândrie sau orgoliu, ci pentru că TU nu mai faci parte din acel loc, din acea inimă, din acea încăpere, din acea casă, din acel birou, din acea meserie.
Tu însuţi nu mai eşti cel de acum două zile, sau trei luni, sau un an. Prin urmare, nu există nimic către care să te întorci. Închide uşa, dă pagina, închide ciclul. Nici tu nu vei fi acelaşi, nici mediul la care te întorci nu va fi acelaşi, căci nimic nu rămîne imobil sau static în viaţă. Pentru sănătatea ta mintală şi sufletească, desprinde-te de ceea ce nu se mai regăseşte în viaţa ta.
Adu-ţi aminte că nimeni şi nimic nu este indispensabil. Nicio persoană, niciun loc, nicio muncă. Nimic nu este vital pentru a trăi, pentru că atunci cînd ai venit pe lume, ai venit singur.
Este, aşadar, obişnuit să trăieşti cu tine însuţi, şi este o îndatorire personală să înveţi să trăieşti singur, fără acea apropiere umană sau fizică, de care îţi vine atît de greu să te desparţi astăzi.
A se desprinde este un proces de învăţare care, din punct de vedere uman, se poate realiza. Adu-ţi aminte, nimic şi nimeni nu sunt indispensabili. Este numai obicei, rutină, nevoie. Deci, închide, încheie, curăţă, aruncă, oxigenează, desprinde-te, scutură-te, eliberează-te.
Sunt multe cuvinte care înseamnă sănătate mintală, şi oricare vei alege, te va ajuta să mergi înainte în linişte.
Asta e viaţa!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu