Sic transit....

Mama mea, la cei aproape 88 de ani pe care ii are, e umbra acelei care a fost candva. Pana nu demult era extrem de energica si autoritara, nedmitand sa o calce cineva pe coada, f interesata de tot ce se intampla in lume. Desi nu are prea multa scoala a fost mereu dornica sa citeasca si si-a desavarsit educatia citind din manualele noastre scolare, in special cele de geografie, istorie, stiintele naturii.

Mainile nu i-au stat, a cusut lasete (numai cine nu a incercat sa faca lucru de mana nu stie cat de migaloase sunt), a impletit tot felul de lucruri, pt ca invatat o bruma de croitorie ne-a cusut rochii, bluze, fuste, ca sa ne putem descurca dintr-un salariu si sa putem merge si la scoala la oras, iarna a montat razboiul de tesut si a tesut fete de masa din borangic de la viermii de matase pe care i-a crescut, precum si cuverturi de lana, a crescut batalioane de pui si nenumarati porci (aici i-a fost de ajutor si tatal nostru care lucra la IAS si putea sa procure hrana la pret mai redus) si, cat au ajutat-o mainile, azi strambate de artroza, a crescut si gaste si rate iar din puful lor a umplut perne pt noi si pt nepoate, perne cusute cu mana ei, a cusut lenjerie de pat, iar gradina ei de flori, udata cu apa scoasa de la 22 de m adancime, era o bucurie pt ochi.

Bineinteles ca eram si noi puse la treaba, mai ales in vacante, dar cum eu nu eram nici pe departe atat de energica precum ea era mereu nemultumita "cum au unele noroc de copii spirt" se plangea, desi sora mea ii seamana f mult.

Dupa ca au daramat casa veche, batraneasca, si au sapat un put in curte s-au apucat amandoi parintii sa invete arta gradinaritului. Era o incantare sa vedem sirurile lungi de rosii, ardei, vinete, doldora de roade, ceapa, usturoiul, fasolea, chiar si mazarea (dar n-a fost un succes pt ca n-am putut sa venim la timp si n-a avut unde sa puna atata amar de boabe, desi a mai dat si pe la vecini), castravetii, dovleceii (ce bune erau florile de dovlecel umplute cu branza frecata cu ou si pesmet puse la cuptor), dovlecii,porumbul pus special pt fiert. Chiar si dupa decesul tatalui meu a avut ambitie sa pastreze gospodaria infloritoare, desigur cu ajutorul nostru.

Din pacate noi ne-am imbolnavit pe rand, a urmat si seceta, puterile i-au scazut, a renuntat la crescut porci, i-au ramas doar 3 gaini si un cocos extrem de razboinic, care o ataca mereu, nu mai are putere sa intinda furtunele grele pt irigat, nu mai are nici ingrasamant natural (nici nu vrea sa auda de ingrasaminte chimice, era mandra ca face horticultura ecologica) si nici de la cine sa capete, chiar contra cost, si priveste dezolata la buruienile care au inceput sa napadeasca ce a fost odinioara o gradina infloritoare. Totusi da si azi cu sapa, a plantat rasaduri de rosii si ardei, a secerat cat a putut din iarba cea obraznica, ingrijeste si gradina de flori si e bucuroasa ca s-a prins tufa de glicina capatata de la sora ei, plantata langa caprifoiul ce e deja inflorit.

I-am propus sa o luam la noi, dar la literatura scrie ca atata vreme cat batrana poate sa functioneze multumitor in casa ei e bine sa ramana in mediul pe care il cunoaste, in plus firea ei autoritara nu s-ar impaca sa fie "la mana altcuiva", deci n-am insistat cand a refuzat.

Mergem la ea cat de des putem, am rugat pe cineva sa oajute la plata facturilor, mai are si o sora vis-a-vis, mai "tanara" cu cativa ani. De fapt s-a cam demoralizat cand surorile mai mici au decedat in ordinea inversa datei nasterii. Mama-mare s-a stins in 87, la 91 de ani, dupa ce i s-a prapadit fiica cea mai mica. Mama-mare era atat de buna la suflet incat am fi vrut sa mai traiasca si acum.

Stiu ca ce am scris seamana a necrolog. In timp ce scriam acest articol am sunat-o sa vad ce mai face. Slava Domnului, e bine, destul de lucida (se mai incurca ea la bani, dar cine nu o face de cand s-au devalorizat?) si se uita, ca de obicei, la TV (are cablu!) Postul ei preferat e, cum altfel, ZeroTV (ii mai zic cateodata, cand face vreo confuzie,"vezi ce patesti daca te uiti prea mult la Dan Diaconescu?")