Expozitie Ioan Bozle Nellini--Colloseum Ristorante- Pasajul Victoria

In seara trecuta am decis sa ne regalam copiii cu clatite de la Forza Rossa Caffe. Sotul meu m-a rugat sa ma interesez pe net daca e deschis lunea (avea el o banuiala) dar toate datele erau din 2011. In plus am citit undeva ca nu au aer conditionat si aveam inima cam stransa. Am plecat de acasa tocmai cand vremea a inceput a se raci si se vedea la orizont o mare furtuna si m-am gandit ca poate avem noroc sa nu fie nevoie de aer conditionat. Ne-au picurat cativa stropi, dar pana am ajuns in centru nici urma de furtuna. N-am avut nici o problema cu locul de parcare dar la locul faptei "Surprise, Surprise" stabilimentul e inchis lunea. Sotul mue a bombanit ceva de un telefon care trebuia dat, eu m-am facut ca nu aud si le-am propus sa mergem la un local care mi-a placut mie f mult la una din devirtualizarile de tip blogger (ma intreb cand voi avea parte de devirtualizari tip face book), cu ocazia primei "Nopti a Muzeelor" la care am participat.

Numai ca nu-mi aminteam deloc unde se afla localul si cum il cheama. Stiam ca era intr-un pasaj asa ca am pornit in pas vioi catre Pasajul Villacroix. Nu mai trecusem prin el de cand m-am pensionat, si asta a fost hat, prin 95. Nimic din peisajul familiar nu a mai ramas. Aspectul era dezolant. In ciuda apropierii de Centrul Vechi localul arabesc era cam pustiu. Fata mea tot zicea ceva de "Bucurestiul Vechi" in care au fost ei cu, cumnatii la un local, dar ginerele nu parea deloc entuziasmat. Marturisesc ca nici eu nu aveam chef de fite, iar pe ei nu-i atrageau deloc puburile irlandeze, daca voiau asa ceva ramaneau in Cork. 

Am scos mobilul din geanta si am format nr Ciupercutei. Si asa mi-am adus aminte ca in afara unor vechi prietene si foste colege de serviciu regasite pe fb nu am nr de telefon ale acelor multe persoane aflate pe lista mea de prieteni de pe fb, in schimb am cateva ale celor cunoscute prin blog si cu care tin legatura prin email, dovada ca bloggeritul e o treaba mult mai serioasa decat feisbukitul. Draga de ea nu numai ca nu m-a uitat, desi acum are probleme serioase de rezolvat si deci are mult mai putin timp liber decat mine, dar si-a si adus aminte numele localului: Colloseum, aflat in Pasajul Victoria. 

Stiu ca m-am simtit tare bine acolo, poate si pt ca grupul acela PhotoWalk, mi s-a lipit de inima, asa de draguti si de scumpi si de amabili au fost in acel f scurt timp petrecut impreuna. Din fericire si pt familia mea s-a dovedit o alegere buna, mancarea a fost buna, multa si relativ ieftina. Am comandat trei pizza diferite (dupa ce mie si ginerelui ni s-au adus pizzele medii mi-am amintit ca draga de Ciupercuta imi recomandase sa iau o pizza mica, pt ca e suficienta ca sa ma satur, dar acum m-am luptat eroic si am treminat-o, desi n-am prea identificat fructele de mare din compozitie, in schimb ciupercile comandate ca topping suplimentar au fost f bune, si nici usturoiul prezent in toppingul initial nu a fost o idee rea), o salata de vinete si una greceasca cu focaccia, rizotto cuatro fromaggi, tocanita picanta si...mici (unul nu a mia incaput in noi si i l-am adus Mamitei, care a zambit amintitndu-si cum ne aduceau, ea si Tatitu, dulciuri de la nunta. 

Eu am baut o bere Heineken, sotul meu un Sprite, nepotica o limonada de limes, ginerele o apa tonica si fiica coconat kiss. Nimanui nu i-a mai ars de desert (pe drum catre restaurant sotul meu ma ameninta ca vom merge la o patiserie greceasca pt a-i trata pe copii cu sarailii si baclavale, ca sa inghit in sec si sa mor de pofta) in schimb nu ne-am plictisit pana a fost gata mancarea (surprinzator de repede) pt ca ne-am uitat la tablourile expuse. Pozele le-am facut fara blitz, ca sa nu denaturez culorile (am eu fixul asta) dar poate nu era rau sa setez aparatul pt lumina scazuta din local, poate pozele ieseau mai clare. 

Imi pare rau de clatitele minunate de la prietenii mei bloggeri, poate cu alta ocazie. Din pacate cu ei am comunicat doar prin email, nu si prin telefon, si nu mi-a dat prin cap sa ii intreb din timp de program.