Atunci BY, vazut ca un bastion al reformelor democratice, a intrat in conflict cu Ruslan Hazbulatov, seful Sovietului Suprem, pe tema desemnarii premierului. Spre deosebire de situatia din tara noastra din ultimii ani, cel care s-a opus desemnarii prim-ministrului propus de presedinte a fost parlamentul.
Si, voila, Curtea lor Constitutionala a intervenit, propunand un referendum pt schimbarea constitutiei, dar dupa desemnarea lui Victor Cernomardin parlamentul s-a razgandit si nu a mai vrut referendum. Yeltsin a reactionat si in 20 Martie 1993 si-a asumat niste puteri speciale pt implementarea reformelor.
Raspunsul Parlamentului a fost convocarea rapida a unei sedinte extraordinare in care s-a votat suspendarea Presedintelui, dar au lipsit 72 de voturi care ar fi trebuit adaugate celor 600 obtinute pt a se ajunge la cele 2/3 din voturile necesare.
Situatia a devenit f tensionata in urmatoarele luni, ambii poli de putere luand decizii ca si cum celalalt pol nu exista. In 21 septembrie 1993 presedintele a ajuns la concluzia ca situatia a devenit intolerabila si a dat un decret pt suspendarea parlamentului.
A urmat o perioada f tulbure in care la un moment dat, la fel ca la noi in 90, s-a pretins ca televiziunea de Stat, Ostankino,
a fost atacata de bande ostile presedintelui, ceea ce ne-a aratat noua
romanilor, ca exista o scoala bine pusa la punct a provocarilor si
distorsionarilor.
Totusi au existat destule forte cu adevarat ostile presedintelui, din cauza deteriorarii situatiei economice si a nivelului de trai incat BY a recurs, la inceputul lui Octombrie, la atacarea cu tunurile a "Casei Albe", sediul parlamentului rus.
Imi amintesc si acum cum am vazut la TV tunurile care trageau, dincolo de rau, in acea cladire si cum arata Ruslan Hasbuklatov cand, dupa un asediu care parea ca nu se mai sfarseste, a decisa sa renunte la lupta si sa se predea. Incat am avut nevoie de Wikipedia numai ca de un aide-memoir.
Deci cei care au avansat teoria "loviturii de stat" a schimbarilor nedemocratice, etc, sa faca bine sa isi dea seama ca Romania nu e Rusia, sa schimbe intre ele pozitiile celor angajati in conflictul vecinilor nostri pt a intelege ca la noi a fost taman pe dos, cel care a incercat sa isi impuna cu forta puterea a fost presedintele, nicidecum parlamentul, si sa tina seama si de un factor arhitectonic, presedintele nu poate sa puna tunurile pe CasaPaoporului, pt ca aceasta e prea mare iar parlamentul sau guvernul nu au nici cea mai mica intentie de a pune tunurile pe Cotroceni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu