Ce verde era valea mea Psihologia multimii

Se vorbeste din ce in ce mai mult zilele acestea despre psihologia multimii.
De ex NYT zice ca asa se explica actuala criza: multimea investitorilor intai vinde si pe urma intreaba. Pai cam asa se poate explica orice faliment bancar: cum aude un zvon de insolvabilitate multimea da navala sa-si recupereze pretioasele economii si falimentul e gata. Pana si Stoica, cel cu "Caritasul" tot asa justifica pierderile depunatorilor, desi orice om cu putin scaun la cap isi dadea seama ca sistemul piramidal nu se poate sustine.
Dar nu despre finante si banci voiam eu sa scriu, nici despre revolutie (imi aduc si acum aminte de nenea acela care, pe 22 decembrie, vis-a-vis de Galeriile Orizont, ne zicea "Duceti-va la Televiziune, in Piata nu mai e loc -- deja se instalasera tovarasii, dar noi aveam sa aflam asta mai tarziu-- acolo e nevoie de voi", nici pana in ziua de azi nu stiu cine a fost, dar ce manipulare magistrala a multimii, ce cunoastere fina a psihologiei ei!), nici macar despre mineriada (si despre aplaudacii bucuresteni care, in iunie 2000 strigau "Cinste lor, cinste lor mineriilor", fara sa aiba habar ca strigatele lor erau dovada ca acei cunoscatori ai psihologiei multimilor isi facusera f bine treaba) si nici despre macelul de la Amritsar, despre care am citit in John Master, sau o fi fost Paul Scott, oricum, cata similitudine intre provocatorii care spargeau geamuri in India ca sa obtina furia multimii si cei din Bucurestiul decembrist, si cat de bine spunea scriitorul ca daca lipsesti prin diverse mijloace (la Amritsar prin aruncarea in inchisoare) masele de liderii lor se obtin rezultate neasteptate.
Am mai gasit eu niste similitudini cu revolutia romana in "Coup D'Etat", nu-mi mai amintesc autorul, in care se descrie lovitura de stat "a coloneilor" care l-au detronat pe regele Constantin al Greciei, au provocat fuga arhiepiscopului Macarie din Cipru si ocuparea unei parti a Ciprului de catre armata turca, ducand la o situatie conflictuala (conflict inghetat) care nu s-a rezolvat nici acum, dar asta e alta poveste.
Am inclus tema in memorii pt ca, prin anii 80, s-a facut un experiment in Bucuresti. Nu stiu exact cine l-a provocat si orhestrat, de regula se ocupau de asta raspandacii Securitatii, dar rezultatele au fost nu numai nesteptate, ci si neplacute pt ei, pt securisti adica.
Zvonul era ca existau niste indivizi, dotati cu masini de urmarire (amanuntul acesta a fost f important) care rapesc copii in niste scopuri suspecte desigur necurate.
S-a creat o asemena isterie (marturisesc ca si eu am simtit-o, era aniversarea unuia din copiii mei si erau in casa exact 12 copii, si am gasit, prins de clanta, un sirag cu exact 12 margele, m-am panicat f tare si cu greu m-am lasat linistita de explicatia ca s-a jucat probabil vreun copil, nici pana azi nu stiu cui apartinea de fapt siragul) incat de doua ori, in Militari, lumea a actionat extrem de agresiv la adresa unor cetateni suspecti, doi dintre ei iesind, ff sifonati, batuti adica crunt de tot. S-a aflat (zvonit) ulterior ca erau de fapt securisti in misiune, care aveau intr-adevar o masina cu aparate ciudate in portbagaj, care ar fi trebuit sa le folosesca la ce sarcina aveau ei de indeplinit, daca n-ar fi fost vandalizata de multime.
Ei, si atunci si-au dat seama tovarasii ca situatia tinde sa scape de sub control si ca experimentul trebuie curmat cumva.
Deci, in ce ma priveste, am fost "prelucrata" de tatal unei cologe, si el coleg cu noi, vechi membru de partid, care mi-a spus ca s-a facut o sedinta de partid pe sector si ca au fost sfatuiti sa lamureasca lumea ca nu e nimic adevarat in zvonurile despre copii. se pare ca sarcina a fost indeplinita cu succes, pt ca dupa aceea nimeni nu a mai pomenit vreun cuvant despre eventualii rapitori de copii, dovada ca psihologia multimilor a functionat in mod optim in acest caz.
Ciudat mi se pare acum ca "prelucrarea" s-a facut, daca e sa-l cred pe fostul meu coleg, pe linie de partid. Poate intr-adevar Florian Henkel von Donnersmark are dreptate in filmul lui cand sugereaza ca Partidul era mai presus de Securitate.
Iar scena cu dusul despre care vorbeam in articolul anterior, a fost urmata de alta scena la dus, dar despre asta am sa vorbesc mai tarziu, dupa ce o sa vada si Ciupercutza filmul, ca sa nu fiu total spoiler.
Poate investitorilor panicati le-ar trebui niste membri din astia devotati care sa-i prelucreze si sa calmeze situatia, incat sa se iasa din criza, dar de unde sa iei asemenea specimene in democratie?
Nu, nu sunt nostalgica!