Zilele trecute, la strand, am stat indelung de vorba cu un baietel de 10 ani. Cred ca faptul ca i-am vorbit ferm, dar bland, ca l-am sfatuit sa iasa din apa cand tremura ca o frunza in bataia vantului, ca m-am purtat de parca si el era nepotul meu l-a facut sa-mi adreseze la un moment dat urmatoarea intrebare:
"Ce se intampla dupa ce mor oamenii?"
I-am tinut o scurta conferinta, cat mai pe intelesul lui, despre diferitele conceptii privitoare la subiect: cum unii cred ca nu mai e nimic dupa moarte, ca ne dizolvam in natura si devenim una cu ea, cum altii cred in reincarnare, cum crestinismul crede in rai si iad, si ca asteapta sa revina Iisus pt a reinvia mortii si a face ca cei merituosi sa traiasca o mie deani (am uitat sa-i spun despre viata vesnica de pe "lumea cealalta", parandu-mi-se mai important ce scrie in Crez "astept invierea mortilor si viata ce va sa vina" combinat cu cei o mie de ani din Apocalipsa). "O mie de ani, numai atat, si dupa aceea?" s-a minunat el, de parca ar fi fost vorba de o secunda. "Dupa aceea nu mai scrie in carte", l-am lamurit eu.
Apoi, ca oconcluzie a celor auzite: "Deci daca am sa fiu cuminte si o sa ascult de parinti (care l-au dat la un Centru de Plasament pt ca nu puteau sa intretina toti cei 5 copii despre care spunea baietelul ca ar face parte din familia lui) o sa ajung acolo unde spuneati D-vstra? Dar eu n-am prea fost cuminte"
L-am linistit spunandu-i ca are sansa sa ajunga acolo daca va fi cuminte de acum inainte. Dar cum el parea un copil normal si "copil cuminte si baba frumoasa..."
Tot copilul acesta m-aprivit f neincrezator cand i-am spus ca tara noastra a fost ocupata de turci sute de ani (am abordat, n-o sa va vina sa credeti, la sugestia lui, si tema razboiului din Gruzia) pt ca nu asa a invatat el la scoala la lectia despre Mihai Viteazul. N-a inteles nimic cand i-am spus despre autonomie (desi credeam ca e clar cand spun ca am avut voievozii nostri, dar plateam bir, de ex) si nu cred ca era timpul si locul pt alte lectii de istorie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu