vineri, 8 august 2008

Democratie, haine grele

Mi-amintesc de o sedinta cu parintii. Nu mai stiu ce a produs nemultumirea unuia dintre parinti, care protesta ca "nu e democratic". Nu stiu daca a inteles ce am vrut sa spun cand i-am atras atentia ca e vorba despre "democratia noastra, socialista", dar a incetat protestul.
Totusi, unele rudimente de democratie existau si atunci. Despre unele din ele am vorbit in "Ce verde era valea mea Politicale".
Fetele mele care, spre deosebire de mine (cat a suparat-o pe mama mea ca trebuia mereu "sa ma impinga de la spate" cum zicea ea, pt ca "altii au noroc de copii spirt", mi-e greu sa inteleg, desi recunosc ca imi place sa ma mandresc cu copiii mei, chiar daca eu am avut noroc de copii buni, peste asteptarile mele) erau (si sunt) ambitioase, se bucurau cand erau alese comandante de detasament. Totusi, intr-un an, alegerile s-au facut chiar democratic, si oarecum dramatic. Cea mai mica isi dorea sa fie in comitetul pe unitate, dar exista o conditie imposibil de indeplinit: trebuia ca si invatatoarea sa faca parte din acel comitet, iar invatatoarea ei nu dorea asta pt nimic in lume. Astfel incat, cand au avut loc alegerile de detasament, desi isi declarase sprijinul pt prietena ei cea mai buna, ar fi fost tare dezamagita sa ramana "sa nu mai fie de nimic", cum zicea ea. Norocul ei ca era mai iubita de copii (firea ei buna si saritoare si-a spus cuvantul) si a fost aleasa, democratic, presedinta de departament.
Nu stiu din ce motiv fiica cea mare a spus ca nu vrea sa fie aleasa, dar cand s-au numarat voturile s-a constatat ca e la balotaj cu altcineva, care avea sprijinul dirigintelui. S-a reluat votarea si a castigat ea, suparandu-se pe cei care nu au votat-o de prima data dar care i-au spus, pe buna dreptate, ca ei ar fi vrut de la inceput sa o voteze pe ea, dar i-au respectat dorinta de a nu fi aleasa.
Imi place sa cred ca democratia, cea adevarata, care respecta dreptul celuilalt atunci cand nu dauneaza altuia, copiii mei au invatat-o de la mine.
Sotul meu era mai degraba adeptul unui sistem totalitarist de educatie, in care copilul nu are voie sa cracneasca in fata deciziilor parintilor, dar eu cred ca pana la urma vederile mele democratice au prevalat.
Am spus ca democratia inseamna haine grele pt ca e mult mai usor sa faci pe zbirul, sa incerci sa-ti impui vointa cu orice pret, decat sa accepti ca si punctul de vedere al celuilalt merita sa fie luat in consideratie si chiar sa se tina seama de el. e mult mai usor sa comanzi altora (vezi societatea sclavagista), decat sa-ti impui tie sa-i respecti, sa-i lasi sa aleaga singuri ce e bine pt ei, nu sa le impui binele cu forta, cum au incercat,din fericire in final fara succes, dar helas, cate vieti au fost distruse intre timp, comunistii.
Esenta comunismuluia fost expusa de Lenin intr-o lozinca pe care am invatat-o bine, pt ca era afisata in sala de clasa:
"Daca nu stii, te invatam,
Daca nu poti, te ajutam,
Daca nu vrei, te obligam!"
Stalin a dus mai departe asta: "Daca nu vrei, te deportam".
Filmul "Cainta", care nu i-a placut deloc uneia dintre colege, despre care cred ca a colaborat cu securitatea, dupa maiestria cu care a demontat o greva in intreprindere dupa 90, e ilustrativ in acest caz.
Am incercat sa aplic principiile democratice si la servici, dar a fost f greu, adesea am fost inteleasa gresit, ca fiind prea ingaduitoare , ba chiar sefii mi-au reprosat ca sunt prea familiara cu subalternele. N-am confundat insa democratia cu egalitarismul, asa cum a facut o colega de-a mea, subalterna.
Era in iarna lui 85, o iarna grea si geroasa. Specificul intreprinderii, de foraje de apa, facea ca in perioada de iarna sa scada f mult productia. Cum Ceausescu cerea economii la sange s-a luat o masura fara precedent: trimiterea in concedii fara plata. Majoritatea si-au luat concedii de odihna restante, eu imi epuizasem concediul pt ca am avut copiii bolnavi sau poate din alt motiv, oricum bine intemeiat. Unul dintre sefi a decis ca e mai bine sa vin la servici, in eventualitatea ca se fac totusi foraje, eu putand sa fac analizele si fara laborante. E de la sine inteles ca laborantele nu puteau veni la servici daca eu nu veneam, deci ele au fost trimise in concediu fara plata. Una dintre laborante s-a dus totusi la seful direct si i-a cerut imperios sa ma trimita si pe mine in concediu fara plata, "ca sa fim egale". Inutil sa spun ca nu puteam fi egale din nici un punct de vedere, nici ca utilitate, nici ca pregatire, nici ca vechime in intreprindere, nici ca varsta, totusi cerererea ei a fost luata in considerare (sa mai zic ca, in ciuda incompetentei, respectivul ajunsese sef pt ca era secretar de partid intr-o perioada in care cam toata lumea se ferea sa aiba functii in partid, probabil stiau tovarasii ce stiau...) iar ca rezultat caloriferele au inghetat si nu s-au putut repara decat la o luna dupa ce a incetat minunea cu concediul fara plata, intre timp aglomerandu-se probele, de am si azi cosmare ca am zeci de analize care asteapta sa fie facute. Dar toantei egalitare nu i-a pasat, ea oricum "lucra" in alt laborator, adica lucra mai mult la impletit pulovare si fuste, ca fusesera angajate o multime de piloase tocmai pt ca nu era prea mult de lucru si era un ban castigat extrem de usor.
Marturisesc ca atunci cand au inceput disponibilizarile am simtit ca incepe sa fie dreptate pe lume, dar si atunci m-am inselat, pt ca a fost data afara cea mai capabila dintre ele, o fata careia ii placea ceeace faceam in laborator, era studenta la chimie, s-a si angajat repede in alta parte, au fost pastrate nulitatile. Intreprinderea a dat, cred, faliment dupa ce m-am pensionat, si nu m-am mirat deloc. Firmele capusa, incompetenta si concurenta neloiala si-au spus cuvantul.

Niciun comentariu: