Ce verde era valea mea Primavara de la Praga

20 August 1968.
La vremea aceea nu stiu cat de tare eram interesata de prmavara de la Praga. Gazda la care stateam nu asculta Europa Libera. Eraminteresata mai degraba sa raspund la scrisorile Ellenei Marx, o nemtoaica din Koln, venita lamare impreuna cu fiul si mama. M-am imprietenit imediat cu Ellen, cred ca era sufletul meu pereche, atat de bine ne-am inteles, desi engleza mea era destul de rudimentara in acea vreme. Era secretara la o companie americana si deci stia bine engleza, lucru destul de rar la nemti atunci pt ca, in infatuarea lor, isi faceau un titlu de glorie din a cunoaste doar limba germana. Corespondenta noastra a incetat prin 71, cand ea s-a recasatorit dar si in viata mea au intervenit schimbari importante.
Nu mai stiu prin ce imprejurare corespondam inacea vreme si cu un tanar polonez, pe care nu l-am vazut niciodata (nici el pe mine), nici macar in poza. Corespondam rar pt ca foloseam amandoi limba rusa. Desi aveam 10 ani de cand studiam rusa in scoala, ma descurcam mai bine in engleza, desi singurii profesori au fost Levitchi si coautorul "englezei fara profesor". De lao vreme baiatul a fost inrolat in armata si primeam doar carti postale cu "serdecinai privet", dar dupa august 68 si aceste salutari din inima au incetat. Sigur era o legaturastransa intre faptul ca printre trupele Tratatului de la Varsovia care au invadat Cehoslpvacia se aflau si cele din Polonia.
Deci ziua de 20 august a inceput caoricare alta: sculat devreme de tot, luat autobuzul pana in Piata Scanteii, apoi 48 sau 49, care venea mai repede, si coborarea la intersectia cu drumul ce ducea spre Gradina Zoologica (si IPRS, pt cei din48), apoi ocarare prinpaduriceade vis-a-vis de Scoalade Securitate, pe scurtatura pana lalaboratorul unde lucram. Stiam ca in jur erau unitati militare, ce fel de profil aveau aveam sa aflu a doua zi.
Auzisem in copilaria noastra cate ceva despre Ungaria anilor 56, intre altele ca soldatii sovietici, cu ochisorii lor oblici, intrebau, ajunsi in Budapesta, unde e Cairo, pt ca lor li se spusese ca merg sa se lupte si sa-i ingroape ("socialismul, groparul capitalismului", suna un slogan) pe imperialistii francezi si englezi care stapaneau, in locul egiptenilor, Canalul de Suez, pt ca egiptenii, aflati in razboi, nu faceau fata singuri si aveau nevoie de ajutor fratesc.
So, colegele noastre mai in varsta, care locuiau in aceeasi curte cu laboratorul, au adus de acasa radioul la care am inceput sa ascultam dramaticele relatari ale Europei Libere depre ce se intampla in Praga. Eram revoltati cu totii si doar distanta ne-a impiedecat sa participam si noi la mitingul spontan din Piata palatului, miting la care Ceausescu a infierat, in termeni duri, amestecul in treburile interne ale unei tari fratesti si pretine.
Seara declaratiile de la Bucuresti si-au indulcit brusc tonul, mai ales cand conducerea de partid si de stat a constatat ca nici chiar Tito, aflat inca in razboi mediatic cu Uniunea Sovietica (imi amintesc caricaturile de la noi, din anii 50, cu Tito aflat cu un topor in mana, incercand sa atace vajnici membri ai lagarului comunist --Tito insusi era comunist dar asta nu conta, pt ca nationalismul lui era de neconceput in acea epoca, in care Internationala Comunista III, Cominternul, inca nu-si daduse obstescul sfarsit---sau cu Tito culegand in jobenul tinut in mana dolarii aruncati de americani, s-a dovedit ulterior ca ajutorul american a fost mult mai eficace decat "intrajutorarea" socialista planificata in cincinale, unul mai dezastruos economic decat altul), Tito deci a folosit un ton muuult mai moderat decat cel al lui Ceausescu.
Ca urmare a acelei atitudini curajoase ne-am asteptatsa fim si noi invadati in orice moment si in noaptea urmatoare invaziei n-am prea dormit, mai ales ca mi-a dat voie gazda sa ascult la radio si am prins Radio Bratislava unde o crainica, cu vocea incarcata de lacrimi, spunea in multe limbi de circulatie internationala: "Se spune ca noi am chemat trupele sovietice. Nu-i adevarat! Ajutati-ne!".
Mi-era mila de ea,dar cum puteam noi s-o ajutam?
Noaptea mi s-a parut ca aud huruit de tancuri. Poate chiar au fost deplasari de trupe in acea noapte, nu am de unde sa stiu.
In laboratorul nostru unele analize durau mai mult de 8 ore, incat in fiecare zi cate 2 persoane erau de serviciu dupa amiaza, incepand lucrul la ora 11.am. Mie imi convenea sa fac de serviciu cat mai des, astfel ma trezeam mai tarziu, in plus, neavand catel sau purcel, colegele cu familie renuntau cu draga inima la programarea pt dupa amiaza in favoarea mea.
Asa s-a facut ca pe 21 august am ajuns la serviciu la ora 11. Chiar in fata laboratorului erau instalate doua tunuri de antiaeriana, din acelea cu tevi f lungi.
Se presupunea ca in caz de invazie trebuia sa ne aparam locul de munca cu orice pret. Cand s-au linistit lucrurile multi au marturisit, chiar si cei din garzile patriotice care au primit arme (ei da, asa era protocolul, in caz de ceva garzile patriotice primeau arme, asa se explica unele din multele impuscaturi trase la revolutie, cand se zvonea ca vom fi invadati de rusii chemati de Iliescu), ca erau dispusi sa spuna "Luati tot, numa' nu ne omorati", ca nu era cazul s-o facem pe vitejii si patriotii fara rost.
Cu timpul s-au linistit apele, Cehoslovacia a ramas invadata, tunurile au fost demontate din curte, iar Ceausescu a inceput periplul sau prin lume, impreuna cu "frumoasa" lui consoarta (am fost socata cand am auzit-o vorbind prima data, se facea atata tam-tam ca e ADI incat atunci cand am constatat ca avea acelasi mod semianalfabet de a se exprima ca si sotul n-am mai inteles nimic), au inceput sa curga banii capitalistilor iar nivelul nostru de trai s-a imbunatatit simtitor. Din pacate spiritul liber al lumii occidentale n-a patruns in cei doi soti nici macar prin fundul pe care si l-au pus in caleasca regala britanica, dimpotriva, singurele lectii acceptate cu placere de ei au fost cele ale "Revolutiei Culturale" chineze si exacerbatul cult al personalitatii intalnit in Coreea de Nord. Iar acum vin ligaii si pupincuristii si ne dau lectii de patriotism!