Bucuresti 2008, Munich 1938

Oi fi eu paranoica, dar mi se pare ca atitudinea adoptata de NATO la summitul de la Bucuresti seamana al naibii de tare cu tratatul care a pecetluit soarta Cehoslovaciei in 1938. Statele vest europene au considerat si atunci, ca si acum, ca adversarul nu prezinta mare pericol, ca i se poate acorda incredere, ca soarta unei tarisoare mici nu conteaza.
Istoria ne-a invatat ca lectiile prost insusite duc la repetarea faptelor reprobabile.
Inca din timpul Uniunii Sovietice au existat, in cadrul acesteia, conflicte armate. Primul a izbucnit in enclava armeana Nagornai Karabah, aflata pe teritoriu azer. Fiind vorba de un conflict intre doua republici, rusii i-au lasat sa-si sparga capetele, conflictul ramanand inghetat pana in ziua de azi. Eu cred ca a fost nu numai vorba de drepturile colective ale minoritatii (armenii sustineau ca,desi au autonomie in NK, nu li se respecta drepturile lor de a avea limba armeana limba oficiala, etc) ci si de un conflict religios, fiind vorba de o republica crestina cu o istorie marcata de cumplite persecutii religioase, si o republica musulmana, si se stie ca musulmanii sunt responsabili de majoritatea covarsitoare a conflictelor armate din ultimele decenii.
Primul conflict in care au fost implicati rusii a fost in timpul unei demonstratii de masa in Tbilisi, capitala Gruziei, in care se cerea independenta acestei mici republici. Politia gruzina a privit neputincioasa cum politia rusa a inabusit in sange acesta demonstratie. Daca la noi nu se stie prea mult despre acest lucru, Moscovschie Novosti a descris pe larg evenimentele, cu poze, de aceea nu e de mirare ca pucistii comunisti, care doreau restauratia de tip stalinist contra Perestroikai gorbacioviene au postat tancuri in fata redactiei acestui ziar.
Poate statele occidentale vor reusi pana la urma sa invete ceva din lectia Munich., asa cum au dovedit-o in momentul cand au bombardat Serbia pt a da un avertisment rusilor ca e cazul sa inceteze cu pretentiile de hegemonie in Europa. Desi majoritatea romanilor au privit aceste bombardamente ca pe niste acte de agresiune nejustificate, eu cred ca, pt un timp, si-au atins scopul, acela de a obliga Rusia sa stea in banca ei.