Ce verde era valea mea Massmedia

Ca sa ajung la primul meu contact cu massmedia trebuie sa spun ca socul cultural simtit de mine, premianta la o scoala din mediul rural, si mediul urban in care am aterizat in urma examenului de admitere a fost cumplit.
Poate daca as fi intrat la un liceu de cartier, mai putin prestigios (Liceul Matei Basarab a serbat centenarul in timp ce eram eleva acolo, tot centenara era si Universitatea in anii 60) trecerea ar fi fost mai putin dramatica. La MB insa, din 44 de elevi, doar 11 se puteau "lauda' cu origine sociala sanatoasa (printre ei si eu, pt ca de la serviciul tatalui meu am primit o adeverinta ca sunt fiica de muncitor, ulterior si-a reluat postul de tehnician constructor si astfel n-am reusit sa obtin bursa la facultate, in anul I). Trei dintre noi veneam din provincie, dar ceilalti doi erau fii de popa. E de inteles ca multe dintre colegele mele, fete cu educatie solida, crescute cu pian in casa si cu profesor de franceza, ma priveau deadreptul cu dispret. Eram constienta de lacunele din educatie (ce pretentie puteam avea de la mama mea cu 5 clase primare, de la tatal care avea doar o scoala de subofiteri, chiar daca absolvita printre primii si selectat la o specializare in Germania, sau de la unchii si matusile mele cu 4 clase?) si, in ciuda eforturilor facute, in primul trimestru am ramas corijenta, culmea, la chimie (spun culmea pt ca nici in cele mai ciudate vise nu mi-as fi putut inchipui ca o sa practic aceasta meserie, absolvind onorabil--hai sa ma laud: 9,50 la examenul de licenta).
Trebuie sa-i multumesc profesorului care, ca sa combata "lipsata na interes" (reminiscente de la televiziunea bulgara, si nu de la internatul scolii bulgare, pt ca atunci nu am invatat nici macar un singur cuvant in bulgara), m-a pedepsit sa scriu de 100 de ori formula desfasurata a acizilor, intrandu-mi astfel in cap pt toata viata baza chimiei, legaturile chimice si valentele elementelor. In urma executarii acestei pedepse niciodata nu s-a mai pus problema ca nu voi mai putea obtine macar nota de trecere la chimie.
Ei, si iata ca a venit in liceu o tovarasa care voia sa faca un reportaj despre ce ex pozitiv reprezinta subsemnata (nu-mi mai amintesc daca reportajul avea si alti eroi) care, fiica de muncitor fiind, a reusit sa treaca peste nefericitul eveniment al "ramanerii in urma". Dupa cum se vede ipocrizia societatii nu permitea sa se recunoasca purul adevar, ca loaza de eleva n-a fost in stare sa ia o medie de trecere, adevarul trebuia cumva coafat. Si daca mama mea avea o scuza cand zicea ca "am reusit fara loc" nu prea vad ce scuza avea reporterita. N-am auzit acel reportaj, si nici pe urmatorul, dar cei ce l-au auzit la radio m-au laudat ca "a iesit bine". Bineinteles ca subsemnata n-a vorbit liber, am fost pusa sa scriu un mic text,pe care l-am citit dupa ce a fost corectat si aprobat.
Urmatorul "interviu" l-am dat, impreuna cu alti doi aspiranti, cu care am fost buna prietena toata facultatea, inainte de examenul de admitere la facultate. Eu visam pe atunci sa devin inginer geolog, sa urmez adica Institul de Petrol si Gaze, dar nu mi s-a aprobat bursa si, in urma unei audiente la regiune, mi s-a spus ca e posibil sa mi se aprobe bursa la Universitate, la mate-fizica (era o singura facultate) sau chimie. La mate mi-a fost frica, am ales chimia, pt ca in acel an la Petrol se bagase chimia la examen si ma pregatisem cam o luna la Institut, unde n-am mai fost primita la cursurile de pregatire pt ca nu aveam dosarul depus la ei. Cat am plans in primul an de facultate din cauza visului spulberat, pt ca am aflat ca mi s-a respins dosarul DUPA ce se incheiasera inscrierile la IPG, nici nu mai vreau sa-mi amintesc.
So, am urmat si la facultatea de chimie cursuri de pregatire si, pt ca nu eram timida, m-am remarcat ca bine pregatita, lucru ce mi-a folosit si mai tarziu, in timpul facultatii.
Cuiva i-a venit ideea sa faca un reportaj despre cum se pregatesc absolventii de liceu pt facultate (cursurile erau gratuite, mai facusem unele,in clasele 10,11, am mai spus, tot gratuite, tot cu cadre universitare, pt ca figuram in scriptele liceului ca fiica de muncitor) si asa am ajuns la radio, in Berthelot, intr-un studio. A urmat procedura pe care o stiam, un textulet, corectarea lui, aprobarea, citirea. Tot ce-mi amintesc e ca am spus o multime de aberatii si minciuni (cum ar fi ca am ales chimia pt ca-mi placeau stiintele naturii, ce-avea asta cu prefectura n-am aflat pana in ziua de azi, dar asa mi-a venit sa ma exprim), lucru care m-a facut sa inteleg f bine cat credit merita reportajele radiofonice.
Urmatoarea aparitie intr-un spatiu public a fost in chip de poza, pe un pliant sau o brosura aparuta cu ocazia centenarului Universitatii, dar nici pe aceasta n-am vazut-o.
Am mai aparut, tot anonima, impreuna cu alti membri ai Miscarii Ecologiste (ca membru fondator am fost propusa sa candidez pt un loc in Camera Deputatilor in 90, dar ca sa fiu aleasa ar fi trebuit ca jumatate din bucuresteni sa voteze cu ME-- ma pot "mandri" ca am contribuit, prin cotizatia si donatia mea, la infiintarea universitatii Ecologice a lui Dolfi Drimer-- secretul propunerii consta in faptul ca pt fiecare candidat FSNul dadea niste fonduri, cel ce m-a propus a plecat definitiv din tara imediat dupa 20 MAI, 20MAI, 20MAI, 20MAI, cum urlau activistele isterice ale FSNului la mitingul din Dealul Mitropoliei--tinut pt ca cei din Piata Universitatii cereau decalarea alegerilor-- in timp ce atacau pe cei care incercau sa le filmeze), dar nici atunci nu m-am "admirat".
Cu adevarat celebra m-a facut, in cercul de prieteni, rude si vecini, Tudor Barbu, reporter la TVR, acum acolo unde ii e locul, la OTV.
Trebuie sa fac iar o digresiune, ca sa se inteleaga mai bine cum s-a intamplat.
Se stie poate, de catre cei ce au trait acele evenimente ce au urmat lui decembrie 89 (e locul sa spun ca pe 19 decembrie, aflandu-ma la dentist, doctorul a remarcat ca parca e o zi de primavara, si eu am spus, spontan, "Primavara de la Praga" iar el a raspuns "Sa dea Domnul") cata manipulare s-a produs cu ajutorul televiziunii "libere", incepand de la celebrul "Mircea fa-te ca lucrezi" si continuand cu ceatza din 26 ianuarie, la mitingul partidelor istorice, cand Coposu, avandu-i alaturi pe Tariceanu si Patriciu, i-a bagat sula in coaste maretului conducator (l-am inteles perfect pe Iliescu: cum sa admiti o democratie autentica daca tu ai complotat timp de minimum 20 de ani --eu stiam de acel complot din cadrul armatei inca din 70--sa faci Perestroica, adica un despotism luminat?).
De aceea, atunci cand s-a vehiculat constituirea unei societati care, cu capital privat, sa infiinteze o televiziune alternativa, am raspuns la chemarea lui Petre Mihai Bacanu si am cotizat cateva luni cu imensa suma de 10 lei (atata era minimul) pe luna.
Televiziunea, la care crainica, dar pe neve, ca nu aparea pe ecran, era, celebra acum, Andreea Esca, s-a numit SOTI. Dar cum tovarasii nu dormeau, desi orele de emisie ale respectivei televiziuni erau tarzii, s-a observat lesne ca nu se incadra in linia partidului si s-a facut repede o diversiune, inlocuindu-se directorul cu, daca nu ma insel, Mircea Stoian, care tot pe la OTV isi face veacul. Fondatorii au constatat deturnarea si au convocat o sedinta, anuntata in Romania Libera (mi-amintesc ca pe 27 ianuarie 1990 lumea statea la o coada imensa la ziare vrand sa vada care e pozitia Romaniei Libere si constatand, cu satisfactie, ca era cea asteptata, de sprijinire a realei democratii), la care urmau sa ia parte actionarii. In naivitatea mea, m-am considerat actionara si m-am instalat, ca sa aud mai bine, in primul rand. M-am trezit astfel intr-o foarte selecta companie, din care imi amintesc numai pe PMB, Cornel Nistorescu si Radu Budeanu. Scopul sedintei a fost retragerea sprijinului noii conduceri a SOTI. Eram deci picata exact ca musca in lapte, simteam bine ca eram pafarista. Nu acelasi lucru l-au considerat Tudor Barbu si operatorul sau, care au insistat in mod suparator pe figura mea. Reportajul s-a difuzat in prime time, cand sedinta inca era in desfasurare. Nu stiu ce a continut, dar multa vreme dupa aceea am fost oprita pe strada cu "te-am vazut la TV". Noroc ca minerii, care venisera sa desfiinteze Romania Libera, nu m-au vazut, de asemenea am avut noroc ca s-a gasit cineva care sa nu fie de acord cu colega, acum raposata, care propunea sa fie chemati minerii sa ma bata, pt ca am luat parte la manifestatia din Piata Universitatii.