Ce verde era valea mea 87 Introducere

In constiinta nationala 87 e anul in care au avut loc evenimentele de la Brasov (care nu au constat intr-o simpla greva, ci si in manifestatii de strada neautorizate ---tabu in orice regim totalitar--si, dupa cum se zvonea, in devastarea sediului de partid si demascarea ipocriziei activistilor care, intr-o vreme cand poporul era infometat, aveau la dispozitie tot felul de delicatese), asa cum anii 70 au fost anii marilor inundatii, in urma carora geografia verzii vai a Dambovitei s-a schimbat iremediabil, cel putin la intrarea in capitala. Anii 70 au mai insemnat, pe langa marele cutremur, care a dus la incercarea de transformare a Bucurestiului intr-un Phenian european, si greva minerilor din Valea Jiului. Multi, intoxicati cu propaganda ceausista (sa nu uitam ca acei ani, gratie atitudinii adoptate de Ceausescu in fata invaziei trupelor Tratatului de la Varsovia sub conducere sovietica ce a dus la inabusirea "Primaverii de la Praga", au adus mult capital vestic in tara, sub forma de imprumuturi, si o relativa prosperitate: se gaseau, lucru nemaintalnit pana atunci, pui la autoservire, la discretie) nu intelegeau ce le-a venit minerilor sa se revolte. Dar ce era de neinteles? Oamenii aceia erau fortati, asa se spunea, de sistemul comunist, sa lucreze, in conditii inumane, cate 8 ore pe zi. Nu tu aer curat, nu tu lumina zilei, nu tu ziare cu rubrici sport (pt ca asta era lectura de baza a multor ingineri din intreprinderi), nu tu cafeluta cotidiana. Iar in jurul varstei de 40 de ani, cand familia avea mai multa nevoie de castigurile si facilitatile muncii in mina, nefericitii erau nevoitisa se pensioneze pe caz de boala, pt ca Ceausescu nu admitea pensionarea anticipata, sau chiar daca o admitea, salariul lor de baza, care sta la baza calcului pensiei era f mic in comparatie cu sporurile primite ca urmare a muncii in mina. Ei au cerut lucruri elementare: ore mai reduse de munca, pensii decente (vi se pare cunoscuta ultima cerere?) si li s-a dat in schimb opresiune si o supraveghere securista ale carei roade s-au vazut in timpul mineriadelor, in special cea din 14-15 iunie 1990.
Pentru mine si familia mea anul 87 a fost anul Marilor Decese si a unor suparatoare si absurde evenimente pe plan profesional.
De fapt decesele au inceput in decembrie 86.
Cam pe la inceputul lunii i-am facut un serviciu matusii de la Campulung Arges a sotului meu si am dus-o, la iesirea din spital, acasa. Era frig, iar eu eram racita. Poate a luat raceala de la mine, poate din alta parte, acela a fost penultimul drum al matusii. Am plecat sambata si, pt ca duminica nu circulam (sistemul cu nr pare si impare) am decis sa nu asteptam pana luni dimineata ci sa plecam inapoi la Baucuresti in aceeasi seara, pt a prinde f interesantul Studio X (nu ics, cum s-ar crede, ci H, in alfabetul chirilic, dar toata Romania il stia de ics) de la bulgari. Dar fatalitate: in apropiere de Mihailesti stationa o caruta de transportat lemne, nesemnalizata. Sotul meu a incercat sa o evite si a tras tare de volan. Noroc ca am avut reflexe rapide si m-am aplecat la timp, altfel crucea carutei, care a izbit parbrizul, facandu-l tandari, ar fi facut acelasi lucru si cu capul meu, iar acest blog nu ar mai fi existat. Am fost trimisa de sotul meu sa caut, cale de 2 km, postul de militie,el ramanand sa pazeasaca masina si sa se certe cu tiganul caraus care avea gura mare, pt a-si masca vinovatia. Pe drum m-am intalnit cu doua tinere care mi-au dat indrumarile necesare. Comentariul lor cand au auzit povestea: "astia sunt tigani care fura lemne din padure mana in mana cu militia". Pesemne ca aveau dreptate pt ca procesul verbal s-a incheiat fara a preciza vinovatii: "sunt oameni saraci, daca le dam amenda n-au de unde plati, vai de mama lor, cu ce va ajuta pe Dv daca spunem ca au fost de vina?" au zis militienii.
Ne-am intors la Campulung unde am petrecut o zi linistita impreuna cu nepotica de 5 ani a sotului meu, careia i-am recitat (nepotelei, nu sotului, dar ea nu-si mai aminteste acum) multe din poeziile pe care le invatasem pt fetele mele: din "Asa-i Sanda" a lui Gelu Naum,din "Catelusul schiop' al Elenei Farago si din "Carticica de 4 ani" a Constantei Buzea. M-a ascultat cu incantare cat am turuit, desi eram tare racita si nu ma simteam bine fizic, dar psihic imi facea tare bine sa bucur fetita, pt ca mie mi-au placut dintotdeauna copiii.
Luni dimineata familia a facut rost de o bucata groasa, transparenta de plastic, pe care am legat-o in chip de parbriz. Era frig si o ceata deasa, oamenii care faceau autostopul nu pricepeau de ce refuzam sa oprim sa-i luam, plasticul imita bine un parbriz veritabil, atata ca am facut mii de cuie pana acasa. Masina a fost reparata la timp ca sa putem ajunge la inmormantarea aceleiasi matusi, survenita scurt timp dupa aventuroasa calatorie.