Marturisesc ca mie povestile zen nu imi prea plac. Ori nu am eu rabdare sa stau sa le disec continutul, ori chiar nu ma duce capul, destul ca de multe ori mesajul lor ramane obscur pt mine. Iata insa ca de curand am gasit una careia cineva s-a invrednicit si i-a explicat mesajul pe intelesul (si al) meu si vreau sa va spun si voua despre ce e vorba.
Dar intai sa va spun cum am ajuns la ea. Am un prieten coreean pe facebook caruia ii place sa faca educatie nenumaratilor sai prieteni. Si atunci posteaza fie filmulete educative luate de pe youtube, carora le adauga tot felul de citate sau poate chiar ganduri proprii, fie pune cate o poza frumoasa cu poezii sau texte moralizatoare. Problema pt mine e ca le scrie in coreeana (v-am mai povestit eu despre asta in articolul despre cinci povesti coreene)
si cele doua masini de tradus pe care le am la dispozitie, Bing si Google nu numai ca uneori se bat cap in cap in ce priveste sensul celor scrise, dar rareori ofera un text cat de cat inteligibil, incat trebuie sa-mi pun serios la contributie "micile celule cenusii", vorba Agathei Christie.
De data asta celulele respective erau gata-gata sa ramana blocate daca nu imi trecea prin cap ideea ca in textul din care nu pricepeam nici o iota (sa nu uitam ca iota e o litera cirilica, daca nu ma insel) trebuia sa fie vorba de vreo poveste care cu siguranta a aparut undeva pe net in engleza (sa nu se supere cei care ar prefera sa se traduca in romana, dar in Coreea limba cea mai intens studiata e engleza) si Evrika! am avut dreptate.
Dar mai intai o sa copiez textul despre care este vorba, in coreeana si traducerea sa cu ajutorul Google, apoi va invit sa cititi si ce am inteles eu dupa ce am facut o cercetarea despre care v-am vorbit.
고개를 숙이면 부딪히는 일이 없습니다
열 아홉의 어린 나이에 장원 급제를 하여
스무 살에 경기도 파주군수가 된
맹사성은 자만심으로 가득 차 있었다.
어느 날 그가 무명 선사를 찾아가 물었다.
"스님이 생각하기에 이 고을을 다스리는
사람으로서 내가 최고로 삼아야 할 좌우명이
무엇이라고 생각하오?"
그러자 무명 선사가 대답했다.
"그건 어렵지 않지요. 나쁜 일을 하지 말고
착한 일을 많이 베푸시면 됩니다."
"그런 건 삼척 동자도 다 아는 이치인데 먼 길을
온 내게 해 줄 말이 고작 그것뿐이오?"
맹사성은 거만하게 말하며 자리에서 일어나려 했다.
무명 선사가 녹차나 한 잔 하고 가라며 붙잡았다.
그는 못이기는 척 자리에 앉았다.
그런데 스님은 찻물이 넘치도록 그의 찻잔에
자꾸만 차를 따르는 것이 아닌가.
"스님, 찻물이 넘쳐 방바닥을 망칩니다."
맹사성이 소리쳤다. 하지만 스님은 태연하게
계속 찻잔이 넘치도록 차를 따르고 있었다.
그리고는 잔뜩 화가 나 있는 맹사성을
물끄러미 쳐다보며 말했다.
"찻물이 넘쳐 방바닥을 적시는 것은 알고,
지식이 넘쳐 인품을 망치는 것은 어찌 모르십니까?"
스님의 이 한마디에 맹사성은 부끄러움으로 얼굴이 붉어졌고
황급히 일어나 방문을 열고 나가려고 했다.
그러다가 문에 세게 부딪히고 말았다.
그러자 스님이 빙그레 웃으며 말했다.
"고개를 숙이면 부딪히는 법이 없습니다."
-좋은글중에서-
=========================
생각이든, 재물이든, 물이든
적당히 채워야 합니다.
지나치면 모자람만도 못하다는
옛말을 타산지석으로 삼아야 합니다.
적당한 만족을 모르는 데서 생겨나는
불행함을 볼 수 있습니다.
우리는 하루 2~3끼의 식사로
몸을 돌보지만 하루 한끼라도
마음의 양식을 생각하지 않습니다.
결과적으로 풍요속의 빈곤에
허덕이는 정신세계의 문제를 봅니다.
행복지수는 결코 몸의 건강과 물질에
해당되는 것이 아니라는 명제를
다시금 일깨워야 하겠습니다.
Have never tackled head bow
High official at the early age of nineteen and a manor
Military at the age of twenty became Paju
Maengsa castle was filled with pride.
One day he went to an unknown prehistoric asked.
"Ruler of this town think the monk
We need the best people I have as motto
What do you think? "
Then an anonymous shipping company said.
"It's hard ences. Bad things do not
If a lot of good work is merciful. "
"I know we know that thing three workers is a long way to make sense
I just wanted to say something to the whole breadth of it? "
Maengsa castle has an age in place, saying proudly.
Shipping line and a cup of green tea and cotton garamyeo captured.
He sat down motyigineun Chuck.
But the monk and his mug of tea in profuse
Jakkuman car might have been followed.
"Master, destroying the floor is filled with tea."
Shouted maengsa resistance. But the monk calmly
Continue to follow the car was the cup to overflowing.
And a bunch of angry maengsa availability
Said the seniors looked.
"Overflowing tea soaking the floor I know that,
Personality is filled with the knowledge that the hammer would not know how? "
Maengsa castle of monks in a word, was blush with shame
I tried to get up hurriedly to visit Open.
Then the door fell hard smashing.
Then the monk said, smiling Binggrae.
"Bow his head striking that there is no law."
- Mother of -
=========================
Kind of thought, wealth, or, mulyideun
You must fill in moderation.
Overshooting is worse than lacking
The others learn the old saying should be driven.
Deseo arising proper insatiably
Unfortunately you can see that.
We are two to three meals a day
One meal a day your body dolbojiman
I do not think our mind.
As a result, poverty in plenty
Try twisting the spirit-world problems.
Health and happiness of the body mass index in never
But rather that the proposition
Ilkkaewoya will again.
Bun, deci dupa ce v-am facut parul cret cu cele de mai sus hai sa vedem ce am gasit pe net si ce am inteles eu din asta.
Un instructor de zbor, sau cel putin asta am inteles eu ca e, a publicat, intre altele, o poveste despre un savant, expert in religii, care s-a dus la un calugar Zen (asta intelesesem si eu din textul tradus, ca e vorba de un calugar) ca sa invete cate ceva si despre practicarea zen-ului. Dar in loc sa il asculte cu atentie pe calugar savantul a inceput sa ii analizeze si sa ii compare fiecare propozitie cu tot ce stia despre alte religii, tinand o adevarata conferinta despre tot ce stia el despre fiecare religie, ca si cum incerca sa il incadreze pe calugar intr-un tipar pe care si-l formase deja.
Numai ca pe calugar toate asta il cam frustrau, pt ca ele ii aratau ca profesorul nu era prea interesat sa afle si sa invete ceva de la el, mai degraba incerca sa faca parada de cunostintele sale. Asa ca l-a invitat sa serveasca impreuna o ceasca de ceai. Si a inceput sa toarne ceai in ceasca. Si a turnat, si a turnat, pana cand ceasca s-a umplut, dar calugarul a continuat sa toarne. Cand ceaiul fierbinte i-a ajuns pe pantofi savantul a strigat "opreste-te, ce faci?" Calugarul i-a spus ca acea ceasca de ceai e precum creierul profesorului. "Trebuie sa-ti golesti mintea ca sa putem incepe. Valoarea unei cesti e data de cat de goala (incapatoare) e".
Si autorul articolului continua: "oricat de mult stim--oricat de plina ne e ceasca--trebuie sa ne golim ca sa primim mai mult. Trebuie sa fim pregatiti sa putem accepta ceva noi. Acesta este Mintea Incepatorului"
Dar, scrie mai departe in articol, psihologii au dat un nume si conceptului opus, care ar fi "Prejudecata (Bias) Confirmarii". Conform acesteia noi luam decizii inainte de a cunoaste toate faptele pt ca orice informatie primim noi cautam sa verificam daca se potriveste cu ceea ce stim deja, in loc sa vedem daca nu ne aduce ceva nou. Cica inca in 1620 Francis Bacon a observat ca daca cineva isi formeaza deja o opinie despre ceva atunci el cauta si accepta numai acele argumente care coincid cu acea opinie, chiar daca exista nenumarate fapte si argumente care o contrazic. El tinde fie sa treaca cu vederea, fie sa neglijeze, fie chiar sa respinga ceea ce nu coincide cu opinia adanc inradacinata in mintea lui.
Asta ar explica zicala "prima impresie conteaza", pt ca tot ce urmeaza dupa aceea cauta sa confirme mai degraba decat sa contrazica aceasta prima impresie. De fapt asta ii si face pe oameni sa fie asa de destepti, ei pot sa-si formeze tipare (modele) chiar daca nu au date complete. Pe de alta parte asta ii face sa fie si eficienti, pt ca daca ar sta sa analizeze si sa intaorca totul pe toate partile ar innebuni. Partea proasta e ca s-ar putea sa nu mai fie deschisi la nou, deci fiecare din noi ar trebui sa trecem peste "Prejudecata Confirmarii".
Dar instructorul nostru nu se opreste aici (de fapt articolul e destul de lung si sigur interesant, dar eu am ales din el numai ce se potriveste temei de fata) ci as cita drept concluzie:
Thinking again of cups, there are said to be four kinds. The upside-down cup into which water never can flow. The cup with the hole in the bottom, where the water flows in, then flows straight out. The full cup, which can accept no new water. And the empty cup. Consider again what kind of cup you need to be—what Beginner's Mind attitude you must have
Daca ne gandim iar la cesti, se zice ca ele sunt de patru feluri. Exista ceasca cu fundul in sus in care nu se poate nicodata turna apa (am avut eu o colega de serviciu de genul asta, era total opaca la orice fel de invatatura din partea mea, ea stia mai bine si nu avea nevoie de nici o sugestie macar din partea mea, credca inteleg f bine frustrarea calugarului zen, desi colega mea era departe tare de a fi o savanta, dimpotriva). Exista ceasca cu o gaura in fund, apa curge in ea si imediat curge afara ("a trecut ca gasca prin apa " sau "pe o ureche i-a intrat si pe alta i-a iesit", spunem noi).
Ceasca cea plina, care nu accepta nici un fel de apa noua (multa vreme mi-a fost teama sa nu fiu eu o astfel de ceasca, avand in vedere versta si volumul cunostintelor acumulate pana acum) si ceasca cea goala. Ganditi-va bine ce fel de ceasca vreti sa fiti---ce atitudine de "Minte de Incepator" trebuie sa aveti.
Nu m-am limitat insa la articolul citat mai sus si am continuat sa caut si alte surse (stiti ca am un fix in privinta asta) si am gasit povestea care cred eu ca a stat la baza textului piretenului meu, se numeste The Empty Cup (Ceasca cea goala) si e chinezeasca.
Povestea e destul de detaliata si are ca erou principal un calugar numit in manastire Ming Sho. Era se pare un calugar shaolin (am vazut niste filme pe video--oare cine isi mai aminteste de acea perioada cand se formau un fel de cluburi de vazut casete video procurate cu greu si impartasite cu altii--cu calugari shaolin) care a studiat cu multa aplicatie atat invataturile budiste cat si acest gen de arte martiale, se spune ca nu intotdeauna acesti calugari isi petreceau timpul in manastire, ei isi mai faceau veacul si prin sate ajutand satenii la treburi si aparandu-i de banditi in timp ce invatau tot felul de lucruri legate de filozofia budista. In acest fel faima lor de invatati si priceputi in arte martiale se raspandea in lung si in lat, ceea ce s-a intamplat si cu Ming Sho.
Pe masura ce avansa in varsta faima lui de intelept crestea si mai mult si atunci savanti si profesori de toate disciplinele calatoreau distante mari ca sa ajunga la el. Cu timpul el s-a stabilit intr-o locuinta modesta nu departe de manastire, discutand din cand in cand cu tineri savanti sau sateni ca sa isi pastreze ascutimea mintii.
Intr-o zi cand trebaluia prin gradina a venit un sol imbracat luxos, semn ca facea parte din inalta societate si i-a inmanat un mesaj scris de la Hong Shi Lin. Calugarul nu a fost impresionat de luxul afisat pt ca lui ii trecusera pragul pt sfat destui invatati de rang inalt. HSL era fiul unui negustor bogat care ii cumparase acestuia un loc la Curtea Regala Chineza. Se obisnuia asta pt ca se purtau nenumarate razboaie si in acest fel cei de la curte isi achitau cheltuielile.
HSL nu se pricepea nici la afaceri nici la comert asa ca tatal sau s-a gandit sa il faca invatat. HSL a amanat cat a putut, gasind tot felul de motive sa se planga, dar pana la urma a pornit intr-o calatorie de studii, care a durat cativa ani. Auzind despre Ming Sho s-a decis sa vada si el aceasta legenda vie a filozofiei budiste. Intre timp Hong Shi incepuse sa creada despre sine ca stie o gramada de lucruri si este nu doar f destept, ci si un exemplu stralucit de om educat si bine crescut.
Ming Sho a refuzat insa sa discute cu un tip asa de plin de el pt ca experienta il invatase ca are mai mult de castigat daca sta de vorba cu simpli pescari sau tarani decat daca pierde timpul cu oameni de teapa asta. De mai multe ori in lunile urmatoare au venit mesaje cu invitatii si rugaminti din partea lui Hong Shi, care era dispus sa plateasca o suma mare de bani numai pt o scurta perioada de timp petrecuta impreuna.
De cativa ani regiunea aceea suferea de seceta, si seceta din acel an a fost si mai severa. Ming Sho a discutat cu satenii ce se poate face ca ei sa nu moara de de foame. Si soarta a facut ca tocmai atunci sa vina trimisul lui Hong Shi, cu o oferta deadreptul extravaganta de bani, care putea asigura hrana satenilor pentru multi ani. Atunci Ming Sho a acceptat sa il vada si i-a primit banii. Si-a pregatit cu multa grija serviciul de ceai, ca sa-l trateze cum se cuvine.
Cand Hong Shi a ajuns la casa lui Ming Sho a fost primit de un taran care era si servitorul calugarului din cand in cand. Taranul l-a invitat intr-o salita. HS a fost un pic surprins cand a vazut cine l-a primit, dar a inceput sa astepte. Si a asteptat, a asteptat...Minutele i se pareau ore, orele i se pareau ani. In sfarsit a aparut calugarul, adus de spate dar cu o licarire de inteligenta in ochi. HS a fost invitat in camera de audiente, unde se afla un serviciu de ceai f pretios, din perioada Ming, singura avere a calugarului. HS s-a bucurat cand a vazut asta, era semn de mare cinste, el atribuind asta faptului ca facea parte din curtea regala.
Nimeni nu a scos o vorba in timpul ceremoniei de preparare a ceaiului, desi HS incepea sa se cam enerveze observand lungimea acestei ceremonii. MS vazand ca oaspetele sau este din ce in ce mai agitat si stiind ca ceremonia necesita rabdare, s-a miscat in mod deliberat mai incet. In sfarsit ceaiul a fost gata si calugarul a inceput sa il toarne in ceasca cea frunmoasa, cu o sclipire in ochi. Si a turnat, a umplut-o, dar a continuat sa toarne. HS vazand ca ceaiul curge pe jos si imbiba covorul (de ierburi, zice textul) a sarit in picioare si a zis "Opreste-te batrane, ceasca mea e plina!".
"Ah, da, asa e" a zis batranul, si a declarat audienta terminata. HS a stat un timp sa se gandeasca, uluit, la ce s-a intamplat, apoi a decis ca batranul e senil si a plecat. Aici povestea chinezeasca se termina. Daca era sa citesc numai acesta varianta nu stiu daca as fi inteles ceva. De obicei cam asa se termina povestile zen citite de mine.
Povestea japoneza e si mai scurta. Cel care a publicat-o a ales zece povesti zen, n-am sa vorbesc despre celelalte. Dar interesant este ca el spune ca nu todeauna se poate sesiza imediat intelesul lor. Ei bine, eu pot sa spun linistita ca am citit destul de multe povestioare zen si am ajuns la concluzia ca eu si zenul locium in lumi paralele. Dragut este ca pe site scrie ca timpul mediu de citire al articolului ar fi de 8 minute. Da, dar daca mergeti la link veti vedea cat de multe comentarii sunt...
Deci:
Nan-in, un Maestru japonez din era Meiji ((1868-1912) a primit un profesor universitar care venise sa se intereseze despre zen.
Nan-in l-a servit cu ceai. I-a umplut ceasca dar a continuat sa toarne.
Profesorul a privit pana cand nu a mai putut rabda si i-a zis "E plina ochi. Nu mai incape nimic in ea"
"Ca si ceasca asta, i-a zis Nan-in, tu esti plin de opinii si speculatii. Cum pot sa-ti arat ce inseamna Zen daca nu iti golesti intai ceasca?"
Dupa cum se vede, scurt si cuprinzator.
Daca am inteles eu bine prietenul meu a pus la sfarsit un comentariu prin care invata cititorii ca cea mai buna cale e moderatia, ca e mai rau sa iti prisoseasca decat sa iti lipseasca ceva, ca poti fi sarac (spiritual) chiar daca aparent ai de toate, dar ca din pacate unii par ca nu se mai satura sa tot adune, chiar daca mancand prea mult devin obezi...sau poate a vrut sa spuna altceva...
Si ca sa vedeti ce mica e lumea, chiar cand credeam ca am terminat articolul am vazut ce scria sub o poza cu Iisus Hristos pusa de un alt prieten, am sa pun poza si textul imediat, ca pt o incheiere apoteotica
The purpose of your time on earth is not primarily about acquiring possessions,attaining status,achieving success,or even experiencing happiness.Those are secondary issues,life is all about love-with GOD and with other people.You may succeed in many areas of endeavor,but if you fail to learn how to love GOD and love others,you'll have missed the reason why GOD created you.....
Scopul nostru pe pamant nu e in principal acumularea de posesiuni, nu e un loc inalt pe ierahia sociala, sau chiar sa fim fericiti. Astea sunt lucruri secundare, viata inseamna iubire-de Dumnezeu si de ceillalti. Poti sa ai succes in multe lucruri pe care le intreprinzi, dar daca nu esti in stare sa inveti cum sa il iubesti pe Dumnezeu si pe ceilalti ai ratat ratiunea pentru care ai fost creat de Dumnezeu.
