Mai zilele trecute venind spre casa am auzit de undeva de sus un sonor "Buna ziua". M-am uitat si am vazut intr-un pom doi baietei, sa tot f iavut 7-8 ani. Am intrebat " Ce faceti acolo?" " Stam si ne plictisim de moarte", mi-a raspuns glasul sonor. "Cum se poate sa va plictisiti de acum? Cand veti fi de varsta mea ce veti face?" "Dar dumneavoastra nu va plictisiti?" "Nu" " Noi ne plictisim la scoala, dumneavoastra nu va plictiseati la scoala?" "Nu, eu si acum mai invat cate ceva. Si cand ne-a luat scoala foc (s-a intamplat cand eram in ultimul an de liceu, m-a tot urmarit focul, a luat foc liceul, facultatea a fost distrusa de un incendiu la cutremurul din 1977 si eu am luat foc la primul loc de munca, dar am scapat usor, desi am stat 10 zile in spital si o luna in concediu medical. tineretea si-a spus cuvantul) toti copiii plangeau ca arde. " A noastra e rezistenta" a spus baiatul in incheierea discutiei
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
La varsta respectiva eu nu aveam in vocabular cuvantul "plictiseala". Nu ca as fi fost mai involuata, ci pur si simplu cred ca mi-a fost interzis... Aveam si noi copaci, carti, aveam multi prieteni (cam cum se povesteste in spamul acela, generatia 70-80) si ne diatram in fata blocului. era o adevarata sarbatoare sa ma lase cu o paturica si doua jucarii, sa merg la joaca , in fata blocului.
apoi, cand venea vara aveam posibilitatea sa citesc. si-mi placea. cititul era sport national, faceam schimb de carti, ne povesteam, ne imbiam ce sa citim... eh, alte vremuri..
Ma uit si la ai mei... vor filme, jocuri pe telefon, pe ipode, pe pc...motivat de faptul ca "ei nu au ce sa faca, nu au cu ce sa se joace, sa se distreze"
B
pe bune?!
@ B
Eh, alte vremuri
Trebuia sa pun versurile lui Cosbuc:
Cel ce este vesel stie
Din orice sa-si faca-o jucarie
Si numai posomoratul
Stie doar ce e uratul
@ Impricinat
Strict autentic.
Trimiteți un comentariu