Vremea culesului

De cateva zile au inceput sa se scuture migdalele salbatice. De ani de zile daca sunt in tara (s-a intamplat ca de fiecare data cand am plecat la fiica mea sa fie planificata calatoria prin septembrie, chiar si cand nepotica nu mergea la scoala) am grija sa culeg aceste fructe f asemanatoare la aspect cu un soi de piersici pe care le are Mamita in curte dar acelea nu au samburi comestibili. 

Am inceput sa le culeg dupa ce o vecina m-a asigurat ca fructele sunt comestibile. Pe vremea aceea erau vreo trei pomi langa bloc, Intre timp a ramas numai unul, si acela atacat de niste ciuperci. Am incercat sa manac carnea unei fructe, nu mi-a placut de loc gustul usor amarui. Am spart in schimb samburii si mi-a placut mult gustul lor dulceag. A trebuit sa cam muncesc sa ii crap, pt ca sunt f tari, cu mult mai tari decat samburii de migdala cultivata. 

Mi-a adus mai demult un coleg de serviciu din Galati niste samburi de migdal, Mamita a pus unul in pamant si a iesit o frumusete de pom. Din pacate ea a ales sa fie sub un nuc si, cum se stie, nucul emana o substanta numita juglandina, toxica pt alte plante. Deci la umbra nucului, fie el tanar sau batran, alte plante nu prea au sanse sa supravietuiasca. Migdalul nostru a rezistat totusi, aplecandu-se intr-o parte. In fiecare an face puzderie de flori, unele din ele sunt fecundate si apar si mici migdale, care insa imediat ce bestia de langa ea infloreste cu matisorii ei atat de inestetici bietul migdal avorteza tot. Intr-un an l-am amenintat ca il tai si a facut cateva fructe tare chinuite si cam amarui, desi la origine era migdal dulce. Am apreciat si i-am crutat viata, desi de atunci nu a mai reusit sa duca la bun sfarsit nici o "sarcina"

Intr-un an am avut rabdare sa curat de caoja mai multi mieji de samburi de migdale salbatice (pe vremea aceea habar nu aveam cum se cheama pomii, eu credeam ca sunt un soi de piersici, nici nu visam ca voi ajunge vreodata sa clamapanesc pe tastele unui calculator si voi putea sa gasesc pe net imagini asemanatoare cu cele de mai jos, din care sa rezulte despre ce pom e vorba) si cu miezul lor cel alb am ornat tortul de ziua fetei mele. Un nepot invitat la aniversare a exclamat "Astia sunt samburi de migdal salbatic. In Parcul Tineretului sunt o multime de pomi din astia si noi copiii in fiecare toamna culegem fructele si mancam miejii" E bine sa invete omul din orice sursa si sa nu se trufeasca spunand ca nu se coboara sa asculte ce zic altii mai mici. 

Desi de multe ori sunt intrebata ce culeg eu acolo vecinii din bloc nu imi fac deloc concurenta, mai degraba lasa fructele pe care nu reusesc sa le adun sa putrezeasca. Or fi considerand ca nu e demn sa te apleci sa culegi ceva de pe jos.

Fotografiile sunt toate proprietate personala ,chiar daca nu toate sunt semnate.