Am citit mult la viata mea, articole si carti pe cele mai diferite teme. Printre teme se numara si opera atat de ciudata a acestei fiinte atat de nesuferite cand se aciuaza prin case, paianjenul. Stiind insa ca el se hraneste, intre altele, cu infamele muste (nepotica ma intreba de ce sunt eu atat de pornita pe ele, i-am povestit ca am vazut intr-o zi un caca de caine--ce cauta el pe trotuar e alta poveste--napadit de un roi de astfel de vietati) n-ar trebui sa-l uram atat de mult.
Si daca avem norocul sa-i vedem tesatura maiastra (si sa uitam de scenele horror din Lord of the Rings, cu Frodo si Regina paianjenilor) nu putem decat sa ne minunam cum o faptura atat de micuta si nu prea aspectuoasa a putut produce asemenea simetrii. Veti vedea insa mai jos ca simetria nu e chiar perfecta, am vazut insa intr-o zi o panza care, la prima vedere, parea absolut simetrica, sotul meu a incercat sa ma ajute, dupa ce mi-a semnalat-o, sa o fotografiez, insa nu am reusit.
Mi-a fost destul de greu sa reusesc sa pozez panzele de paianjen formate pe plantele de la ferestrele noastre, intai am facut o poza pur si simplu, a iesit numai paianjenul. Apoi am cautat prin toata casa un fond negru pe care sa-l asez in spatele sau in fata panzei, am gasit o mapa, dar rezultatul nu m-a prea multumit, am sfarsit prin a demola panza si mi-a parut tare rau. Asta a fost acum cateva zile. Azi nu unul, ci doi paianjeni se intrecusera in arta tesutului, din pacate cand am deschis fereastra unuia i-am rupt un fir de sustinere si panza si-a pierdut aspectul circular, dar cealalta panza a ramas intacta.
Am facut poze, care pe ecranul camerei pareau destul de reusite, cu mapa cea neagra ca fundal, cand am mers la calculator fatalitate, pozele aveau niste pete circulare. Atunci am cautat o pozitie in care sa cada bine lumina pe panza si am folosit ca fundal vegetatia din jurul blocului. Mi-am zis ca n-are rost sa mai incerc cine stie ce artificii si "ce-o fi, o fi". Exact acele poze imi plac cel mai mult.
Persoanele serioase, f ocupate, cu preocupari importante si care nu suporta amanare vor fi zicand deja "cucoana asta are prea mult timp la dispozitie". Nu, dragii mei, n-am deloc timp pt toate lucrurile minunate si incantatoare care ma intampina in fiecare zi pe care, in nemarginita lui milostivenie, mi-o daruieste Cel de sus. Dar imi place sa ma joc, sa descopar lucruri noi si..."sa fac sa trozneasca" (conform zicalei arhicunocute cu biciul) o biata camera foto de dimensiunea si aspectul unei savoniere obtinand fotografii pt care mi-ar trebui un echipament mult mai sofisticat.
2 comentarii:
A 4 a imi place, imi da senzatia ca e pe apa paianjanul
Si binenteles ultima
Eu teadmir pentru felul in care privesti lumea din jur. Cred ca nu are nici o legatura cu timpul, ci cu bucuria de a trai
Are legatura cu felul de a fi al meu. Mostenire de la Tatitu.
Trimiteți un comentariu