Cand vor sa se planga de neajunsurile cu care se confrunta, oamenii spun cu naduf "ce viata de caine mai duc si eu". Dar v-ati intrebat vreodata cum e viata de pisica? De pisica de bloc, haladuind prin subsoluri si alergata de cainii vagabonzi atat de omniprezenti?
Zilele trecute unul din maidanezi, aciuat de nu prea mult timp la blocul nostru, latra si se repezea catre un ghemotoc aflat in gradinita de langa bloc. Cand m-am uitat mai atent am vazut ca era un motan nu prea aratos, care tot dadea tarcoale frumusetilor feline cam sperioase de care se ingrijeste vecina de la parter. De data asta bietul motan mieuna jalnic, veti vedea de ce privind poza. Am alungat latratorul si l-am dus pe ranit in alta gradinita, unde nu au acces canidele.
A doua zi l-am intalnit din nou, era lesinat de foame si a infulecat rapid niste pastrama pe care o aveam prin frigider si parca ar mai fi vrut, dar are si frigiderul meu limitele lui (acum sa nu credeti ca l-am bagat in frigider, i-am dus hrana jos). I-am dat niste paine dar s-a uitat cu repros la mine, refuzand-o. Deh, isi mai astamparase foamea si painea era cah. Am lasat-o acolo jos, pt vrabii sau caini, cine se va fi indurat sa o manance.
M-am dus la Stela la pravalie si am cumparat niste polonezi. Din cand in cand mai uit de dieta si de multele regimuri alimentare pe care ar trebui sa le urmez si mai fierb cate un polonez pe care il consum cu mustar de Dijon. Nu stiu ce fabrica i-o fi facut pe astia, ca am avut nevoie de mult mustar ca sa-i fac comestibili, iar Mamita a gustat numai o bucatica.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu