marți, 27 septembrie 2011

Din ciclul "cine m-a pus?"---Pepenele

In alta viata trebuie sa fi fost un asin. Si inca unul fericit daca avea prilejul sa care cat mai multa povara. Altfel nu se explica apetenta mea pt a cara acasa tot felul de chestii grele (trebuia sa ma vedeti, cand s-a reparat strada prima data, cu cata aplicatie am carat acasa, e drept ca nu deodata, mai multe pietre de pavaj din acelea de pe vremuri, facute din granit si deci grele, nu gluma, or fi cioplit la ele irlandezii de la care au fost importate cu multa sarguinta, pietre pe care le-am frecat indelung cu peria, le-am oparit cu grija si acum le folosesc pt a apasa varza in butoi cand o pun la murat, sunt exact ce trebuie), apetenta care si-a manifestat chiar azi.

Aveam deja mancare gatita, imi ramasese de ieri, nu aveam nimic pe lista de cumparaturi, tot ce trebuia sa fac era sa merg la BRD unde se afla automatul de incasat si sa platesc factura la Romtelecom. Ei, dar banca e vecina buna cu o pravalie de zarzavaturi, a carei patroana e prietena cu o prietena de-a mea si cum prietenii prietenilor....Pravalia avea expusa afara o ladita cu niste pastai de fasole despre care stiam ca sunt f gustoase fierte in aburi si servite cu maioneza amestecata cu putin mujdei. 

Pe loc mi-a lasat gura apa si am intrat sa cumpar cel mult un kg. Numai ca am observat ca mai ramaneau cam putine pastai in ladita, asa ca i-am spus fetei care servea sa-mi puna toata fasolea din magazin in sacosa. Si asa ma plecat spre casa cu 3,5 kg de fasole pastai. Nici o problema, la iarna imi va prinde bine surplusul fiert in abusri, blansat si pus in pungulite etichetate. 

Da, dar la Micro de langa casa imi zambea cu drag un pepene. Avand diabet n-as avea voie nici sa ma uit la asemenea delicatesa. Deci am inceput o mica dezbatere cu mine insami (ca tot ma uit la schizofrenia aia de serial sud-coreean de pe Euforia numita "49 de zile") intrebandu-ma "madam, crezi sincer ca o sa ajungi sa traiesti cat Mamita? Ai uitat cate posturi a tinut ea, rugandu-se in disperare fie pt sanatatea nostra, fie pt succesul meu la examene, fie...", a avut sarmana destule motive sa se roage, si iata ca, macar in parte, i s-au ascultat rugile.

Bun, n-am de gand sa devin matusalemica mancand numai ce e corect si sanatos, dar parca nici nu era cazul sa mor acolo pe loc de pofta, cu pepenele in fata ochilor (in paranteza fie spus, ma cam feresc sa incep sa mananc pepene sau struguri, pt ca nu ma pot opri doar la o felie sau cateva boabe). Deci am mers langa ispita, am batut in coaja, suna asa cum stiam eu ca trebuie, si l-am luat in brate. Cantarea 5 kg. Vorbesc despre el la timpul trecut pt ca mare parte din kg alea se afla inca in interiorul meu, asteptand  sa se depuna pe posterior, macar un pic, asa, din simpatie.

Sotul meu, crezand ca l-am luat de la piata, m-a tot intrebat de ce nu i-am facut tsanc (asa se zice in Ialomita, nu dop ca la oras) iar eu nu am simtit nevoia sa-i explic ca la Micro nu se face tanc. S-a linistit cand a mancat si el, a fost f bun.

Niciun comentariu: