Nu stiu cum sunt alte persoane cand pleaca la cumparaturi. Eu sunt f organizata. Imi fac o lista, fie scrisa, fie in memorie, si plec sa cumpar "numai cateva lucruri" cum ii spun adesea sotului meu care, cunoscandu-ma bine dupa mai mult de patru decenii stie cam la ce sa se astepte si se ofera sa ma ajute sa car acasa maldarele de obiecte achizitionate. Eu insa il asigur ca nu e cazul sa se ingrijoreze si uneori cedeaza.
Toate bune si frumoase, listele cuprind intotdeauna numai un nr rezonabil de articole daaar...odata ajunsa la locul faptei incep sa ma indoiesc de acuratetea memoriei mele (si chiar am de ce) si incep sa cred ca pe lista ar fi trebuit sa-si faca loc mult mai multe lucruri decat cele deja inscrise. Si cnd intr-un tarziu ma hotarasc sa plec spre casa ma intreb inciudata "cine m-a pus sa cumpar atatea lucruri (atentie: niciodata nu ma intreb "cine m-a pus sa cheltui atatia bani?" indiferent cati am scos din portofel)
Ieri insa rezistasem eroic la o multime de tentatii si bagajul meu era destul de lejer, ba chiar usor in comparatie cu alte dati. In drum spre casa mi-am amintit (da, da, chiar asa s-a intamplat) ca sotul meu vazuse ca cineva care locuieste intr-o curte de pe strada noastra are la vanzare ghivece cu ardei din aceia lungi dar minusculi, nu chiar Birds eyes (Ochi de pasare, exista in supermarketuri pungute de la Fucks, pe cat sunt de mici pe atat sunt de amarnic de iuti, dar mie imi plac, cica sunt antiulcerosi), mai iuti decat cei dezvoltati normal. Zicea el ca a fost tentat sa cumpere si el unul si eu m-am entuziasmat la gandul ca vom avea si noi un ghiveci din acela, care mereu mi-a placut fie si numai ca decor.
Nu stiu cum s-a facut, ori s-a razgandit, ori si-a schimbat drumul spre casa destul ca nu a cumparat. Si pt ca ma simteam prea usoara in drumul de la piata mi-am zis sa cumpar eu unul din acele ghivece. Insa in piata deja nu stiu cum se intamplase, ca niste precupete mi-au oferit discount daca voi cumpara putin mai mult decat imi planificasem, si nu m-a lasat inima sa le refuz.
Ajunsa la poarta cu pricina am vazut un ghiveci destul de incarcat cu ardeiasi fumos colorati, care parca zice "nu-i asa ca vrei sa ma iei?" insa amabila vanzatoare mi-a zis, de parca se vorbise cu cele din piata, "de ce sa il luati pe acela, cand la acelasi pret va ofer pe acesta, mult mai mare si mai incarcat de recolta?" E mai mare dar si bidonul de plastic de 5 l retezat care foloseste drept ghiveci, plin cam la 4l cu pamant udat din belsug e mare. Mare si greeeeu....Mi-am dat seama de asta cand am inceput sa gafai in drum spre casa zicandu-mi fie "cine m-a pus?" fie " mai lunga-mi pare calea/ acum la-ntors acasa". In plus planta a fost transplantata de curand si am, Doamne fereste, sa bat in lemn, mari sanse sa se ofileasca si sa moara inainte ca minunea de recolta sa se coaca.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu