De trei zile imi tot propun sa scriu cum am ajuns sa fac "pelerinajul" asta dar ma tot iau cu altele si se face tarziu, tarziu de tot. Nu mai stiu unde am vazut prima data ca exista o expozitie Hokusai la Muzeul de Arta al Romaniei insa Impricinatul a fost cel care a creat imboldul necesar (a se citi "un sut in fund") pt a ma determina sa ma si duc sa o vad, anuntand ca se inchide pe 4 Septembrie.
Imi aminteam ca de mult, pe cand eram mai supla si colindam mai des muzeele si salile de expozitii am retinut, la etajul 3 al Palatului Regal, un nume japonez: Hokusai. Cred ca motivul pt care mi-a intrat in memorie era faptul ca citisem undeva ca acest pictor a influientat destul de mult lumea artistica, in special cea pariziana, pe la sfarsitul secolului 19 si inceputul secolului trecut, cand acesta lume a intrat intr-o efervescenta innoitoare.
Odata cu inceputul hoinarelii subsemnatei pe valurile agitate ale oceanului informatic internautic am reusit sa am acces la reproduceri din pictori cunoscuti si necunoscuti. Obiceiul de a vizita muzee si de a achizitiona albume de arta ( nu spun la cate frustrari l-am supus din cauza asta pe sotul meu, convins ca dupa ce mi-a dat voie sa-mi cumpar un album cu picturra occidentala voi renunta definitiv la asemenea cheltuieli) mi-a permis sa-mi formez ochiul si sa pot recunoaste destul de usor daca in imaginile furnizate de Google sau Yahoo pt un anumit pictor se strecoara si tablouri care nu-i apartin.
Cu timpul pasiunea de a colectiona reproduceri (pt tablouri autentice ar fi trebuit sa am alte venituri) mi-a permis sa am cateva colectii de tablouri virtuale, printre ele si cele ale lui Hokusai (aviz hackerilor, nu le pastrez in calculator, ci inafara lui). Incat tablurile din expozitie nu erau deloc noi pt mine. La alcatuirea expozitiei s-au folosit gravuri ( pt ca Hokusai e un prolific producator de Ukyi-o, gravuri pe blocuri de lemn, folosind o tehnica destul de complicata) originale, aflate in posesia muzeului.
Acum, una e sa vezi niste poze pe un ecran de calculator, nu prea mare, si alta sa le vezi in marime naturala. Pt ca, spre deosebire de gravurile lui Hiroshige din Muzeul National de Arta al Irlandei, care erau cam de marimea unei coli A3 cel mult, cele ale lui Hokusai sunt ceva mai mari. Dar ceea ce m-a incantat cu adevarat la acesta expozitie au fost explicatiile de langa fiecare tablou, concise dar subliniind unde era cazul detalii semnificative, atragand intr-un limbaj elegant atentia asupra unor elemente interesante sau oferind explicatii asupra subiectelor acolo unde era cazul.
M-am interesat cine a compus aceste comentarii si am aflat ca e vorba de "specialista noastra in arte orientale, Doamna Carmen Brad" cum mi-a raspuns cu mandrie una din custodele expozitiei. La intrare se ofereau spre vanzare si albume de reproduceri, mi-au atras atentia doua, unul de Kunisada (cam scump pt o pensionara, 85 de lei, dar dupa ce l-am rasfoit mi-am dat seama ca merita) si unul de Chicanobu, mai accesibil, la numai 20 de lei.
Entuziasmul pt acest pictor a fost impartasit si de fiica mea mai mare, care m-a insotit in acest "pelerinaj', ba chiar a si achitat "cheltuielile de transport".
 |
| Aceasta este, se pare, cea mai populara pictura a lui Catsushika Hokusai |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu