V-o prezint pe Mitzy

adopt
your own virtual pet!





Mie mi-au placut pisicile dintotdeauna. Din pacate mamita nu le prea suferea in casa pt ca se "otraveau" in ligheanul de faina, adica foloseau faina drept asternut pt facut nevoile, iar sotul meu nu suporta peturi (vine din engleza, e vorba de animale de comapanie si nu de "sticlele"de plastic din polietilena) in casa.

Totusi nu e chiar asa de drastic incat sa nu permita si exceptii.Am avut ani de zile o vita de vie la geamul de la bucatarie, i-au taiat radacina, si s-a uscat din cauza asta, niste mesteri dela Electrica solicitati sa inlocuiasca un cablu defect, pe acesta vita se urcau un motanel (zic motanel pt ca,desi adult, era de talie tare mica) si o pisica. Pisica nu intra in casa, el, numit Mishu de vecina de jos, ne face adesea vizite. Cu timpul am inceput sa-l hranesc atat cu bobite cat si cu parizer, ne-am imprietenit tare bine, venea si dormea la noi in casa, apoi pleca in treaba lui. Ne-am jucat impreuna o data, eu stand pe scaun si el sarindu-mi in brate si apoi jos, de multe ori, ba chiar sotul meu i-a facut niste motocei cu care sa se joace singur.

Era atat de scump incat sotul meu a insistat sa cumpar mancare special pt el, era tare cuminte, nu era obraznic ca alte feline care se catara peste tot si rastoarna toate cele. In privinta asta semana bine la fire cu Suzi, pisicuta fetei mele, desi el era de rasa maidaneza. Mare diferenta intre el si curioasa de Faika, pisicuta din Cork, cea care isi baga nasucul peste tot. Din pacate intr-o zi a disparut. Mi-am alinat dorul cu Mitza, "pisica cea frumoasa" pe care o curta Mishu fara succes, fiindu-i mereu refuzate cu indignare avansurile, semn ca nici chiar pisicile nu se cotoiesc cu oricine. Ii cumparam si ei de mancare si ii puneam apa, dar nu o lasam in casa, pt ca se urca pe mese, si nu-mi placea.

Pana la urma mi-a spus vecina ca Mitza a sucombat, se pare ca de batranete. Interesant este ca la blocurile noastre traiesc atat caini comunitari, cat si pisici "de usi multe".

Despre pisicuta de care am avut grija un semestru in timpul facultatii cred ca am povestit in "Ce verde era valea mea". Iar despre Cookie, perushul nostru vorbitor, daca n-am povestit inca,o sa o fac alta data.

Acum vreau sa va spun ca pe Mitzy am adoptat-o ca sa aiba "Vulpea Urbana" o prietena. Mitzy e tare jucausa si daca miscati soarecul pe langa ea va incerca sa il prinda. Deasemenea are doua jucarii in stanga, unde scrie more, una e un bat cu o sfoara de care e legata o cireasa, sau poate o bila rosie, se ia cu un click si se misca pe laga Mitzy, la un moment dat ea va incerca sa dea bobarnace bilei sau va dori sa o prinda. Usensila se pune la loc tot cu un click. Mitzy se joaca vesela si cu discul de la more, dar acela nu-mi prea place mie.

Mitzy e pisicuta roz din stanga blogului, pe cei care ma citesc pe email sau pe Feed ii sfatuiesc sa intre pe blogul propriu zis, cel cu tot felul de "minuni" in partea stanga.