Recomandari naturiste pt bolile vezicii biliare

Daca tot m-am pornit, am sa mai dau un copy/paste. De data asta sper sa profite de cele copiate si Lia, pt ca se tot plange de crize de fiere. Sursa: ziarul Lumina, autor Prof univ.dr. Constantin Milica.

Tratamente naturiste pentru afecţiunile vezicii biliare
prof. univ. dr. Constantin I. MILICĂ

Vezica biliară este o anexă a ficatului ce îndeplineşte un mare rol fiziologic, asigurând tranziţia sucului biliar (bila, fierea), care este secretat, în flux continuu, de anumite celule specializate din ficat. Aceasta prezintă boli la fel de agravante şi de dureroase ca şi ficatul, cuprinzând o gamă foarte largă de afecţiuni, printre care şi cele pe care le prezentăm astăzi: angiocolita, calculoza biliară şi dischinezia biliară.

Angiocolitele sunt inflamaţii acute ale căilor biliare din interiorul şi din afara ficatului, cauzate de unele toxiinfecţii alimentare cu colibacili, enterococi, stafilococi, salmonele şi germeni anaerobi.

Simptomele angiocolitei constau în: hepatomegalie (ficat mărit, moale şi sensibil la apăsare), greaţă, vărsături, diaree, anorexie, febră cu oscilaţii mari până la 400C, frisoane prelungite şi intense, tahicardie, splenomegalie, stare generală alterată, cu somnolenţă şi posibile hemoragii interne.

Tratamentul fitoterapeutic se face cu infuzii din frunze de frasin, decocturi din rădăcini de cicoare şi scoarţă de cruşin.

În faza acută se recomandă o dietă absolut hidrică cu supe de zarzavat strecurat, compoturi, sucuri de fructe, oranjade şi apă potabilă. Treptat, se continuă cu lapte amestecat cu ceai, piure de legume, fructe coapte şi rase, cartofi fierţi, biscuiţi şi pâine prăjită. Este absolut obligatoriu repausul la pat în timpul crizelor şi aplicarea unei pungi cu gheaţă în zona ficatului şi a vezicii biliare. Pe abdomenul superior se aplică parafină caldă.

Simptomele şi tratamentul calculozei biliare

Calculoza biliară este o afecţiune care constă din depunerea, zilnică, a circa 500 ml fiere, bogată în colesterol, bilirubină (pigmenţi cristalini) şi săruri biliare (carbonaţi şi fosfaţi de calciu) în vezica şi canalele biliare. Boala se manifestă prin dureri violente, mai ales noaptea, dând colică biliară, însoţită de crampe, vărsături bilioase de culoare verde-închis, transpiraţii reci şi febră. Urina devine închisă la culoare datorită unor pigmenţi şi săruri biliare. În paralel, persistă un prurit generalizat, cu mâncărimi pe tot corpul.

Sunt utilizate speciile de plante care au proprietatea de a diminua ritmul de formare şi depunere a calculilor (pietrelor) sau de a contribui la dizolvarea şi eliminarea lor. În faza acută se va începe cu plante antispastice, calmante ale durerilor, iar apoi, imediat după ce durerile au încetat, se recomandă tratamentul cu:

- infuzii calde din coada şoricelului, albăstrele, lavandă, rostopască, sunătoare, porumb (mătase), păpădie, mentă, urzică vie, ventrilică, măceş (fructe), turiţă mare, asmăţui;

- decocturi din rădăcini (de brusture, valeriană, lemn-dulce, frăsinel, pătrunjel), herba (de coada calului), frunze (de anghinare) şi fructe (de păpălău);

- decoct din amestec cu scoarţă de dracilă (50 g), mătase de porumb (50 g), frunze de anghinare (30 g), herba de sunătoare (30 g), trei-fraţi-pătaţi (20 g) şi rostopască (10 g), rădăcini de păpădie (30 g) şi brusture (20 g); din amestec se iau 10 g la 250 ml apă rece care se fierbe 5-10 minute, se infuzează acoperit 15 minute, se strecoară şi se beau 2-3 ceaiuri pe zi, cu 20-30 minute înainte de mesele principale. Când calculii s-au redus în volum la circa 5 mm în diametru, se adaugă la reţetă herba de turiţă mare şi se continuă tratamentul încă 1-2 luni, până la eliminarea totală a pietrelor şi a nisipului;

- macerat, timp de 8 zile, în vin alb cu hrean, pedicuţă, iederă, verbină, seminţe de fenicul şi scoarţă de tei, din care se beau 3-4 păhărele mici pe zi;

- ulei de sunătoare (câte 20 picături de 3 ori pe zi în apă sau ceai);

- pulbere din rădăcini de pătrunjel de câmp (câte un vârf de cuţit de 3 ori pe zi, înainte de mese);

În tratamente externe sunt indicate:

- decoct cu amestec din paie de ovăz, coada calului şi flori de fân, turnate în cada de baie, unde bolnavul stă în apa caldă la 37-380C, timp de 15-20 minute, cu repetare zilnică pe o perioadă de 3 săptămâni;

- băi de mâini şi picioare cu decoct cald din pir, cicoare, mac roşu şi păpădie, ţinute câte 8 minute, dimineaţa şi seara.

Tratament cu ulei de măsline

Bolnavii cu calculi biliari vor ţine un regim strict timp de câţiva ani pentru a evita tendinţa de formare a noi pietre sau nisip. Se vor evita mesele copioase, încărcate cu cărnuri şi grăsimi. Sunt indicate crudităţi şi sucuri de legume, pe cât posibil neprelucrate prin fierbere (1-2 cepe pe zi, usturoi, salată verde, morcov, ţelină, tomate, pătrunjel, mărar, leuştean, conopidă, sfeclă roşie, hrean, dovlecei).

Bune rezultate dă cura de 6 săptămâni cu suc combinat din morcovi, castraveţi, ridichi şi sfeclă roşie, în părţi egale, din care se bea câte un păhărel (100 ml) de 3 ori pe zi, având acţiune directă în dizolvarea pietrelor din vezică. Sunt admise şi alte alimente: lapte acru amestecat cu tărâţe de grâu, lapte degresat, iaurt, brânză de vaci, caş, urdă, telemea desărată, supe de zarzavat cu orez, griş sau tăiţei, borşuri de legume, piure de cartofi, carne rasol de vită şi pui, peşte slab, untdelemn (neprăjit), paste făinoase, pâine albă, uscată sau prăjită.

Se mai recomandă o cură de 7-14 zile cu fructe dulci proaspete (cireşe, vişine, piersice, fragi, mere, pere, prune, pepene verde, zmeură, struguri, lămâi, portocale, ananas), sucuri de fructe, compoturi, jeleuri sau dulceţuri, toate cu rol decisiv în drenarea vezicii.

Mulţi bolnavi au constatat efectele foarte bune ale tratamentului cu ulei de măsline sau floarea-soarelui (250 ml) în amestec cu suc de lămâie (250 ml stors de la circa 6 lămâi). Tratamentul începe seara, la ora 20:00, când se bea un păhărel cu 50 ml ulei şi un păhărel cu 50 ml suc de lămâie, cu repetare de 4 ori la intervale de 15 minute. După fiecare ingerare de ulei şi lămâie, pacientul va sta culcat pe partea dreaptă şi va ţine o pernă electrică încălzită pe zona ficatului. La culcare se va dormi pe spate până dimineaţă.

Alimentele interzise care favorizează formarea calculilor sunt: carnea de porc, oaie, raţă, gâscă, vânat şi peşte gras, grăsimi animale, slănină, cârnaţi, afumături, şuncă, tocături, sardele, sosuri cu rântaşi şi prăjeli, ouă tari sau prăjite, unt, smântână, frişcă, maioneză, pâine neagră şi proaspătă, ciuperci, legume bogate în celuloză grosieră (fasole boabe, varză, praz, mazăre), nuci, alune, prăjituri, cafea, ceai rusesc, cacao, ciocolată, condimente iuţi, tutun, băuturi alcoolice şi alimente prea reci (îngheţate, siropuri, bere).

În timpul crizelor se recomandă :

- aşezarea bolnavului la orizontală cu capul ceva mai jos;

- baie generală cu apă caldă sau duş cald, dirijat spre regiunea ficatului;

- comprese calde cu apă simplă sau alcoolizată aplicate local.

Plante recomandate în tratamentul dischineziei biliare

Dischinezia biliară constă din dereglarea funcţională a mecanismului de eliminare a bilei, prin reducerea capacităţii vezicii de a asigura circulaţia fierii prin canalul coledoc spre duoden. Declanşarea bolii este cauzată de unele tulburări digestive complexe, a unor procese inflamatorii abdominale (apendicită, anexită, sarcină, menopauză) sau a unor stări nevrotice declanşate în urma unor discuţii tensionate, în timpul mesei sau imediat după masă.

Tratamentul fitoterapeutic este foarte diversificat prin numărul mare de plante cu efecte terapeutice şi ameliorative, având acţiuni sedative, antispastice, carminative, coleretice şi stomahice. Se administrează specii separate sau în amestecuri, sub formă de infuzii, decocturi, tincturi, uleiuri, vinuri medicinale, băi generale şi locale.

Infuzii din:

- flori de arnică, gălbenele, coada şoricelului, lavandă, tei, lemnul Domnului;

- frunze de anghinare, mentă, roiniţă, salvie;

- herba de cimbru, rostopască, sunătoare, ţintaură, turiţă mare, coada racului, unguraş, volbură;

- fructe de coriandru şi măceş;

- rădăcini de păpădie.

Decoct din:

- herba de vinariţă;

- rădăcini de cicoare, iarbă mare, pir, săpunariţă.

Consumaţi produse lactate şi multe legume verzi

Se recomandă o hrană dietetică, repartizată în 4-5 mese mici pe zi, complete cantitativ şi calitativ. Alimentele permise cuprind, mai întâi, produse lactate (iaurt, lapte bătut, lapte smântânit, brânzeturi nefermentate, brânză de vaci, lapte cu cafea de cicoare), legume verzi (fasole verde, cartofi, morcov, dovlecei, spanac, salată verde, vinete, tomate). Se mai poate consuma carne fiartă de pasăre, viţel, peşte slab. Dintre făinoase sunt admise griş, orez, macaroane, fidea, tăiţei, arpacaş, fulgi de ovăz, biscuiţi.

Ca desert se pot consuma prăjituri uscate, tarte cu fructe, plăcinte cu mere sau brânză, fructe crude (mere, pere, prune, struguri, pepeni, zmeură), apoi compoturi, dulceţuri, marmelade, miere de albine, gelatine, oranjade.

Se impune odihnă la pat, timp de o oră după mese, iar în cursul zilei, plimbări în aer liber, gimnastică uşoară şi evitarea sedentarismului.

Am gasit in alta parte un articol cu recomandari mai exacte, de data asta se citeaza doar din prof univ dr Constantin Milica

Tratamentul naturist al dischineziei biliare

Dischinezia biliară este efectul perturbării mecanismului de eliminare a bilei. Este afectată fie vezicula biliară şi sfincterul său cistic, fie canalul coledoc, prin care bila circulă de la vezicula biliară la duoden. Mai ales acum, în perioada sărbătorilor de iarnă, dischinezia biliară este o afecţiune frecventă. De aceea, dl prof.univ.dr. Constantin Milică, specialist în fitoterapie, coordonatorul Centrului Aroma Iaşi, ne-a oferit reţetele unor remedii naturale pe care este bine să le avem la îndemînă, în farmacia casei, pentru îndepărtarea crizelor de dischinezie biliară.

Infuzii şi decocturi din plante

Colaboratorul nostru, dl prof.univ.dr. Constantin Milică, specialist în fitoterapie, recomandă utilizarea unor plante cu efecte coleretice (fluidifică bila, uşurînd eliminarea ei) şi colagoge (stimulează secreţia biliară), care se completează prin efectul lor sinergic. În primul rînd, dl Milică recomandă infuziile din rostopască, salvie, anghinare, turiţă mare, sunătoare, ţintaură (fierea pămîntului), unguraş, cimbru, volbură, lavandă, unguraş, roiniţă, talpa mîţei, arnică, lemnul Domnului, coada şoricelului, coada racului, flori de podbal, mentă, gălbenele, măceşe, păpădie şi splinuţă. Dintre decocturi (fierturi) sînt indicate cele din rizomi de pir, părţi aeriene de vinariţă, rădăcini de cicoare amestecate cu flori de muşeţel, rădăcini de ipcărige (floarea miresei), rădăcini de iarbă mare (recoltate toamna), scoarţă de cruşin (recoltată de pe ramuri tinere de 2-4 ani), rizomi şi rădăcini de săpunariţă (recoltate primăvara), scoarţa rădăcinilor de cătină roşie.

Toate aceste plante, spune dl prof. Milică, favorizează formarea şi eliminarea secreţiei de bilă: "În plus, anghinarea tonifică celulele hepatice şi le întăreşte funcţia antitoxică, menta reduce inflamaţiile şi calmează spasmele biliare, coada racului înlătură spasmele ivite la nivelul canalului coledoc, unguraşul şi volbura măresc contracţia veziculei biliare, cruşinul este benefic atunci cînd dischinezia biliară este asociată cu constipaţia, iar fructele de măceş stimulează secreţia biliară mărind diureza şi eliminînd toxinele formate în ficat. Absorbţia în organism a principiilor active din păpădie dublează, în numai jumătate de oră, cantitatea de bilă secretată. Salvia nu se recomandă mamelor care alăptează".

Ceaiuri în amestec

Un amestec de plante cu acţiuni antispastice, antiinflamatoare, colagog-coleretice şi dezinfectante asupra căilor biliare, fiind recomandat de dl prof. Milică în toate formele de dischinezie, este din rostopască (15 g), coada şoricelului (10 g), sunătoare (15 g), scoarţă de cruşin (15 g), rădăcini de păpădie (10 g), turiţa mare (5 g), volbură (10 g), mentă (5 g), fructe de măceş (10 g) şi mătase de porumb (5 g). Se prepară ca decoct din 1 linguriţă amestec la 200 ml apă. Se fierbe 5 minute, se lasă acoperit să infuzeze încă 15, se îndulceşte moderat cu miere şi se beau 2-3 ceaiuri/zi, cu 30 minute înaintea meselor principale.

În dischinezia însoţită de gastrită hiperacidă sau ulcer gastro-duodenal, cu acţiuni calagog-coleretice şi de protecţie a mucoasei gastro-duodenale, dl Milică recomandă un amestec din flori de coada şoricelului, gălbenele, salcîm, frunze de roiniţă şi de păpădie, cîte 10 g din fiecare. Se face infuzie din 1 lingură amestec la 200 ml apă clocotită. Se infuzează acoperit, 5 minute şi se beau 2-3 ceaiuri pe zi, după ce, dimineaţa, cu 30 minute înainte de micul dejun, se ia o lingură cu un amestec din ulei de sunătoare şi ulei de gălbenele, în proporţii egale.

În cazul în care bolnavii de dischinezie sînt hipertensivi, de preferat este următorul amestec: coada şoricelului, frunze de anghinare, de păpădie şi flori de păducel (efect hipotensiv), cîte 10 g din fiecare. Se face infuzie din 1 lingură amestec la 200 ml apă în clocot şi se beau 2-3 ceaiuri pe zi.

Amestec de tincturi pentru dischinezie biliară

Se ştie că, tincturile au un efect benefic deosebit în tratarea tuturor bolilor. "Utilizarea tincturilor este foarte apropiată de homeopatie - o altă metodă recunoscută, acceptată şi practicată în medicină. Mai mult, faţă de infuzii şi decocturi, tincturile extrag şi păstrează mult mai bine principiile active terapeutic din plante", spune dl prof. Milică, care ne-a oferit şi reţeta unui remediu preparat numai din tincturi, care s-a dovedit foarte eficient în cazurile de dischinezie biliară: 1/2 lingură tinctură de rostopască, 1/2 lingură tinctură de anghinare, o lingură tinctură de sovîrv (Origanum vulgare) şi 1/2 litru de apă. Se bea jumătate de pahar, pe stomacul gol, cu 15 minute înainte de masă. Remediul nu se ţine în soare sau la căldură şi se pregăteşte o dată la 2 zile. Cura poate să dureze pînă la vindecare.

Pentru a obţine acest amestec, trebuie să ştim mai întîi cum se prepară tincturile. Modul de prelucrare şi reţeta sînt la fel pentru fiecare plantă în parte. Se macină planta uscată cu rîşniţa de cafea. În jumătate de litru de ţuică tare, palincă sau alcool de 75E (2 părţi alcool alimentar de 96E şi o parte apă) se pun 10 linguri de pulbere proaspăt măcinată. Se lasă la macerat timp de 10 zile, agitîndu-se zilnic vasul de macerare, apoi se stoarce, se filtrează şi se toarnă în sticluţe închise la culoare. Se păstrează la frigider şi, din două în două zile, se umblă la ele pentru a se prepara remediul propriu-zis.

Regimul alimentar

În dischinezia biliară se recomandă o alimentaţie dietetică, fracţionată în mai multe mese pe zi. Se începe dimineaţa cu o lingură de ulei de măsline sau de floarea soarelui (important este să fie presat la rece) pe stomacul gol, după care se stă culcat 15-20 de minute pe partea dreaptă. Micul dejun va consta în pîine neagră, unt şi smîntînă, alimente care contribuie la drenajul normal al căilor biliare. Mesele de peste zi vor consta în produse lactate şi legume proaspete sau pregătite cu untdelemn. La amiază se mai poate servi carne de pasăre fiartă, carne slabă de viţel şi peşte slab. Dintre făinoase sînt admise griş, orez, macaroane, fidea, fulgi de ovăz şi pîine prăjită. Nu trebuie să se uite de fructe şi produse apicole.

Sucul de ridichi negre cu miere de albine favorizează evacuarea bilei. Sucul se obţine prin stoarcere, după ce ridichea se curăţă de coajă şi se dă prin răzătoare sau maşina de tocat. Se iau 3-6 linguri pe zi, pînă la ameliorarea completă a bolii.

Se exclud prăjelile, toate alimentele preparate cu untură, mezelurile, conservele, carnea grasă de porc, raţă, gîscă şi peşte, fripturile la grătar, condimentele, alcoolul, produsele de patiserie şi brînzeturile fermentate.