Queen Seokdoek=Secretele palatului Primele impresii

Oi fi eu mai grea de cap sau primele 4 episoade din serialul asta au fost mai dificil de urmarit? M-au cam zapacit de cap atatea intamplari care mai de care mai agitate inghesuite pe cm patrat de ecran, dar m-au aiurit de tot si personajele care si-au schimbat aspectul (actorii) cam la fiecare jumatate de ora.

Nu mai vorbesc ca si in serialul asta cresc copiii coreeni precum Fat Frumos din basmele noastre, cate 15 ani odata, ba chiar unii mor inainte de a fi aflat macar ca s-au nascut.

Numai malefica Mi-Shil pare ca ar avea, precum Dorian Grey al lui Oscar Wilde, un portret ascuns in camara care imbatraneste in locul ei, pt ca e singura al carei aspect e parca neschimbat in toate cele 5 episoade vizionate pana acum.

Noroc ca sunt o fiinta rabdurie in cele mai multe ocazii ale vietii mele (macar ca cea mai frecventa recomandare a sotului meu e "Ai rabdare!", ar trebui sa auziti si ce ton satistit foloseste) si n-am renuntat, cum se pare ca au facut multi telespectatori ai postului TVR1, sa urmaresc acest al tzashpelea serial sud-coreean inspirat din documentata si agitata lor istorie.

Pare ca azi ritmul cel alert s-a mai domolit putin, poate pt ca sa permita unor personaje trecute deja pe ceea lume sa revina pt incurajare in bratele celor dragi. Pt simetrie cele ramase in viata au fost taman cele doua surori gemene. Si ca sa fie supranaturalul de tot la el acasa ni s-a mai servit si o scena in care fiecare din surori batea darabana cu degetele iar cealalta receptiona mesajul.

Trebuie sa remarc ca desi s-a recurs din plin la cliseul arhicunoscut din filmele de actiune occidentale in care persoana urmarita de un dusman care vrea sa-i ia gatzii (mi-amintesc de replica furioasa adresata de un parlamentar colegului care l-a injurat de gatzii ma-sii "da ce, ma, mama e balaur?") se urca invariabil pe scari sau pe o stanca undeva sus de tot, in cazul de fata stanca fiind o duna de nisip totusi s-a renuntat la cliseul fata geamana buna si fata geamana rea, in plus nici nu sunt jucate cele doua surori de aceeasi actrita (asta mai lipsea, ca si asa mi-a fost greu sa recunosc ce rol joaca fiecare figura noua aparuta, si rasareau figurile astea cu o viteza ametitoare, precum ciupercile dupa ploaie).

In schimb ni s-a aratat mura in gura (au fost mai multe asemenea indicii puerile, cum ar fi bricegutul batut in pietre scumpe daruit de bunic nepotului iar acesta l-a daruit la randul lui sotiei lui MaYa exact inainte de scena in care este aruncata in apa impreuna cu Mun-no, legati amandoi cu otgoane ca de corabie si cu pietre de picioare, era la mintea celui mai debil psihic telespectator ca cei doi vor taia sforile cu acel bricegut, desi cea care a avut rol de Houdini a fost Maya si nu Mun-no) ca cele doua surori aveau un semn identic cu al tatalui lor, e normal ca asta era necesar pt ca sunt sigura ca va veni vremea in care cei trei se vor recunoaste tocmai pe baza acelui semn.

Am mai remarcat un cliseu vazut in multe filme cu tenta horror, anume atunci cand persoana urmarita e sigura ca si-a anihilat adversarul acesta, desi ranit de moarte, gaseste puterea sa o apuce de picior si sa ne mai dea noua spectatorilor prilejul sa ne sara inima din piept de emotie. Mi-amintesc de un film, The Pasage cu Malcolm Mc Dowell, care juca rolul unui sadic ofiter nazist care urmarea familia profesorului Bergsson cand incerca sa treaca Pirineii ca sa scape cu viata, condusi fiind de o calauza jucata de Anthony McQuinn si care ofiter a aparut in fata lor, cu un aspect sinistru (il ajuta si figura la asta) tocmai cand erau convinsi ca gata, au scapat de el, de altfel filmul este caracterizat si ca "excess of violence permeate this World War II action movie" )

Echipa de filmare, ocupata cu atatea si atatea actiuni ucigatoare atat de personaje secundare sau figuranti cat si de spectatori care nu stau bine cu emotiile, mai scapa cate ceva din vedere, cum a fost faptul ca mama lui Deok-man (se pronunta Tocman) a scos pumnalul cel scump, descris de mine mai devreme ca bricegut, (daruit ei de Peia, Imparatul, in momentul in care a trimis-o cu fetita in brate sa o scape de cei ce voiau sa o ucida), cu scopul de a taia sfoara cu care incerca DM sa o scoata dintre nisipurile miscatoare (ni se atrasese deja atentia asupra lor intr-un episod trecut, era clar ca urmau sa joace un rol important in desfasurarea actiunii) dar in episodul de azi par a fi uitat asta si ni se prezinta scena dupa furtuna in care DM gaseste pe nisip pumnalul (care ramasese in groapa in episodul trecut) dupa care incepe sa sape, zi de vara pana-n seara, cu mainile goale, in nisip, care de data asta se transformase in nisip obisnuit, nu din cel miscator.

Nu mai vorbesc de scena in care Mun-no, ca un adevarat Die Hard reuseste sa bata singur sumedenie de ostasi, sau sare fara sa-si scranteasca macar un degetel de pe o stanca de inaltimea unui bloc cu ffff multe etaje. Imi place insa ca in acest episod, al 5-lea, ritmul s-a mai calmat, mai putem respira, avem chiar si o scena de dragoste cu un sarut reflectat in apele tremuratoare ale lacului.

Noroc cu internetul care furnizeaza chiar si un fel de arbore genealogic al personajelor din serial si al legaturilor dintre ele, ca nu mai pricepeam chiar deloc cine e, al cui fiu, fiica, sora sau tata, mama sau frate e, nu mai vorbesc de nepoti

As mai avea o observatie de facut in legatura cu traducerea dialogurilor. Am remarcat ca si la serialele trecute ca exista mai multi traducatori, cel mai inteligibil pare a fi Florin Mihailescu Braila (o fi avand vreo legatura cu regretatul actor?) pt ca abia in episodul 5, tradus de el, am inteles care era profetia in legatura cu cele 8 stele din constelatia Carului Mare (Ursei Mari) si Mi-shil, anume ca atunci cand vor fi 8 stele si nu 7 in acea constelatie se va naste dusmanul lui Mi-shil. Acum a devenit clar de ce o ura MS pe CM,, pt ca din traducerile anterioare nu se intelegea nimic.. Profetia e f importanta, dovada ca apare mereu in generice. Se pare ca era vorba de o supernova vizibila cu ochiul liber.

Si pt ca e aceeasi echipa de traducatori ca si la serialele anterioare am observat inca de atunci ca unele greseli flagrante, cand era distorsionat sensul dialogului, erau indreptate si clarificate tot in episoadele traduse de FMB. Banuiesc ca traducerea se face dupa varianta in engleza.

M-a distrat felul ciudat in care se vorbea in chineza la hanul unde isi gasise adapost Swa-hwa si DM (am auzit in SLC multi chinezi vorbind si, chiar daca nu intelegeam nimic, era alt fel de a vorbi, poate ca cei pe care i-am auzit eu vorbeau mandarina iar cei din han vorbeau cantoneza, de aceea suna diferit), imi amintea de desenele animate cu teme din Biblie facute de americani si difuzate la noi prin anii 90 si vorbite intr-o asemenea limba romana incat nu se intelegea mare lucru din cauza accentului ciudat.

Cred ca s-a inteles in cele de mai sus ca eu apreciez mai mult filmele in care mai mult se sugereaza unele lucruri, si Giuvaerul Palatului (Dae Jang Geum) e un bun exemplu, precum si mare parte din Wind of the palace, am sa remarc insa ca si in acest serial se folosesc anumite simboluri, cum ar fi jadul (medalionulpe care il coase Cheon-myeong pt sotul ei care urma sa plece la lupta era din jad, faptul ca se inteapa la deget si il stropeste cu sange fiind o premonitie implinita apoi, cand primeste numai o jumatate din acel medalion stropit cu sangele sotului ei) ca cea mai de pret piatra din Asia (dar si din America ocupata de spanioli) , crizantemele albe de pe sicriul lordului Yong-Su, modul in care isi vopseau arcasii fetele ca sa arate ca sunt gata sa-si dea viata (un fel de kamikaze avant la lettre), strigatul de ura! (traiasca!) suna f apropiat de Banzai!-ul japonez, la coreeni eu aud numai Banza!, dar cel mai demn de atentie mi s-a parut felul in care s-au imbracat CM, toata in alb, toata in doliu, si Mishil, cu o lunga si larga mantie neagra peste o rochie alba, deci culoarea de doliu eraf putin vizibila, toate astea la inmormantarea mai sus amintita.