Asa cum am mai spus, anul acesta aspectul Strandului Dambovita (pe care eu l-am numit cand Ciurel, cand Crangasi, pt ca abia de curand a aparut si la portita dinspre pod tablita cu numele) s-a imbunatatit mult. Primul lucru pe care l-am observat a fost ca s-a civilizat si intrarea folosita de noi, locuitorii Militariului, anume ceea ce era doar o spartura in gard, o panta prevazuta cu o balustrada si o scara ca vai de lume s-au transformat intr-o intrare cu portita si tablita, precum si doua scari pe care putem cobori in relativa siguranta. Jos nu ne mai asteapta doar doi insi protapiti langa o masuta (if any) ci o ghereta cu preturi afisate (ca la ora destul de tarzie cand intram noi de obicei anul acesta plateam mai putin si nu vedeam culoarea biletelor e alta poveste) si astfel uitam putin de aspectul Dambovitei (ce poate fi "admirat" in prima poza), ca si de putoarea degajata de aceasta.
Inainte de a ajunge in strandul propriu zis se pot admira grafittiurile de pe zidul care cred ca e si el nou-nout, sau cele de pe picioarele podului..
Pe langa pomii plantati proaspat (din pacate salcamii ornamentali din lazi au inceput sa se usuce) si petunii am apreciat pozitiv existenta cabinelor deschise de dus. Exista si WCuri ecologice, dar puradeii din cartierul invecinat prefera locul de sub toboganul terestru de langa bazinul cu tobogane acvatice (odata chiar bazinul insusi, a doua zi langa bazine au fost postati bodiguarzi)
Si pt ca am amintit de acesti puradei am sa spun ca regret ca nu au fost educati (daca educatie se poate numi cresterea pe care o capata) de bona pe care am avut-o la copii, femeie f curata, facand parte din aceeasi minoritate conlocuitoare.
Si ca sa ajung in sfarsit la titlul articolului am sa trec peste faptul ca tanarul minoritar care insotea ceata de 6 puradei destul de curatei a tinut sa demonstreze cat de calda e apa stropindu-ma pe mine, care imi supravegheam nepoata de pe marginea bazinului si care, cand i-am atras atentia ca nu-mi face nici o placere gestul lui, in loc sa-si ceara scuze a racnit "sunt nebun!", dar a incetat sa ma stropeasca si s-a indepartat, oferind astfel mult dorita educatie necesara clanului, si am sa expun motivul mahnirii mele.
In scurtul rastimp in care eu am raspuns la telefon iar nepotica s-a indreptat inotand spre mijlocul bazinului mingea de plaja, desi defecta si cam rasuflata (dar, ca in jocul copilariei mele cu hotul si armasul "chioara, oarba cum era/ imi faceam treaba cu ea") a disparut pt totdeauna.
As mai mentiona doar faptul ca fiica mea, reeditand o mai veche experienta cu strandurile bucurestene cand, fiind cam de varsta nepotelei si inaugurand o pereche de sandale de piele intoarsa gasite cu multa alergatura si pe care si le-ar fi dorit fiica cea mare, dar n-am gasit numarul ei nicaieri, s-a intors de la Strandul Tineretului in picioarele goale (OK, doar pana la Piata Filantropiei, unde am cumparat o pereche de sandale de panza cu care a umblat toata vara) s-a trezit ca o bareta a frumoaselor ei sandale de piele (veti vedea ca e important), cadou de la soacra, a fost roasa de coltii unui maidanez din multii care se plimba liberi prin strand. N-a fost nici o consolare ca de data aceasta vinovatul era patruped, si nu biped.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu