Ce verde era valea mea Ani de liceu

Am mai povestit, pe la inceputul acestui roman, cate ceva despre Liceul Matei Basarab din Bucuresti, unde mi-am trait patru ani de adolescenta, cu crizele ei cu tot, dac se pot numi crize setea nestavilita de citit, dar nu neaparat manuale, avand astfel de suferit performantele scolare, si placerea de a face lungi marsuri pe jos de la scoala pana la stadionul 23 August, unde am locuit 2 ani.

Indraznesc sa spun ca pe vremea aceea se facea scoala solida, serioasa, desi parintii (aceia care tineau legatura cu scoala)protestau mereu ca odraslele lor sunt "supraincarcate". Intr-adevar, pe langa cele 6 ore de cursuri tinute 6 zile pe saptamana trebuia sa mai mergem si vreo 2 ore intr-o dupa amiaza la atelier pt politehnizare. Iar temele pt acasa erau destul de multe si complicate.

Din fericire am avut profesori f buni si, atunci cand reuseam sa fiu atenta la ore (adica nu citeam cate un roman de la biblioteca pe sub banca, numai eu stiu cat ma rugam de profesorii care ma prindeau si-mi confiscau cartea sa mi-o inapoieze), plecam acasa cu lectia gata invatata. Profesorii de matematica aveau elevi cu care castigau concursuri (bineinteles ca nu ma numaram printre ei, dar la facultate am dat examen de admitere si la matematica, toata materia din toti anii de liceu, si am intrat din prima), profesorul de franceza era regizorul echipei de teatru a liceului, printre actori se numara regretatul Al Bocanetz, profesorul de sport era antrenorul lotului de handbal feminin devenit campion mondial, etc.

In liceu am invatat rusa si am inceput sa studiez franceza, pe care mi-am perfectionat-o ulterior (dar nu pretind ca "o stiu la perfectie" cum se obisnuia sa se spuna pe vremea mea despre copiii care reuseau sa ingaime cateva vorbe intr-o limba straina) incat sunt in stare sa ascult reportaje la TV5 sau sa citesc fara dictionar.

Nu mai vorbesc de limba romana, cred ca blogul de fata e o dovada ca am avut profesori buni, chiar si la teoria literaturii. Cu latina m-am impacat mai putin, gramatica mi se pare imposibila, desi gramatica rusa e si mai complicata.

Lectiile de istorie erau o incantare, Grubea reusea sa ne faca sa intelegem nu numai ce si cum s-a petrecut intr-o anumita epoca, dar si care ar putea fi cauzele. Avea el o vorba:"ce-am sa-ti fac eu tie!" daca faceam vreo boacana, dar nu ne facea niciodata nimic. L-am avut profesor in toti cei 4 ani si stia ca eu nu am memorie buna pt date, notele mai mari le luam daca trebuia sa explic cum de s-a ajuns in situatii explozive inainte de revolutii, dar in clasa XI-a (ultima clasa de liceu a seriei mele), cand invatam Istoria Romaniei, mi-am facut intr-un trimestru o fituica si am scris o teza plina de date istorice. Nu m-a prins copiind dar nu mi-a dat 10, cat ar fi valorat teza, ci 8, adugand faimoasa :"ce-am sa-ti fac eu tie!"

Tot 8 mi-a dat si severa profesoara de Geografia Romaniei (severa si cu mine desi era vara de-al doilea cu mama mea) la o teza copiata perfect dupa fituica (sa nu se creada ca foloseam fituicile in mod frecvent, atunci m-am jucat de-a copiatul, pt ca invatasem f bine formele de relief si-mi si placea geografia, voiam sa vad doar cum e sa copiezi).N-am zis nimic, n-am protestat, nu numai pt ca ma stiam cu musca pe caciula ci si pt ca vreo cativa elevi au primit unu pt copiat si am avut o banuiala ca pe mine m-a crutat (deh,am avut si eu odata un fel de pila).

Am fost insa f revoltata pt o nota scazuta in mod nemeritat, tot la o teza, de Socialism Stiintific. Stiam f bine subiectul, nu de la lectiile ei (pe profesoara asta nu puteam s-o sufar, oricat de mult invatam si oricat de bine raspundeam nu ma scotea din 6, acum ma gandesc ca poate avea ceva colti contra nepoatei de chiabur care era matusa mea si s-a razbunat pe mine, dar asta e doar o speculatie) ci de la istorie. Pt ca cei 3 colegi de langa mine erau cam bota le-am dictat ce sa scrie si profesoara, trezindu-se in fata a patru teze identice m-a acuzat doar pe mine spunand ca am copiat. Era atat de nedrept incat cred ca nu am iertat-o nici in ziua de azi, si nu e ceva cu care sa ma mandresc.

Liceul avea si un muzeu interesant de stiintele naturii, din pacate exponatele sale au avut de suferit atunci cand a luat foc liceul. Avea si laborator de chimie, dar profesorii nu aveau curaj sa ne lase sa facem acolo experiente, acum ii inteleg pt ca la faculatate laboratorul de Experiente Didactice era supranumit de grupa de baieti Laboratorul de Explozii, stiu ei de ce!

Profesorul de muzica era un om extrem de pasionat de meseria lui, elevii cam aveau tendinta sa rada de el, eu insa am regretat toata viata ca mama natura nu m-a inzestrat cu voce melodioasa ca sa pot canta , bietul Minu striga exasperat,"Cat poti sa falsezi!" dar a apreciat pozitiv dragostea mea pt muzica, am apreciat si eu faptul ca la cor (unde asistam fara sa am voie sa deschid gura) invata copiii cantece clasice, cum ar fi Valurile Dunarii de Ivanovici sau prelucrari de cantece populare, si nu prostii de cantece de slavit partidul.

Cel mai putin talent insa l-am manifestat la desen, asta nu m-a impiedecat, cum s-a vazut si in blogul de fata, in articolele cu eticheta pictori, sa apreciez picturile de valoare, mai ales cele figurative (dar imi place enorm si Victor Vasarely, poate o sa-i dedic candva un articol)

Am invatat si rudimente de astronomie, dar din ele am ramas cu vagi urme, materia mi s-a parut f complicata, noroc ca nu am avut de dat examene. Am mai facut si un an de logica formala, ce mi-a ramas mai adanc in minte e faptul ca se face extrem de frecvent greseala de a se face judecati particulare pe baza unor notiuni generale cum ar fi denumirile de popoare. Cred ca aproape toata lumea face aceasta greseala de logica atunci cand emite judecati de genul: "ce astepti de la el, e tigan, se stie ca tiganii sunt...".etc si se poate inlocui tigan cu orice nationalitate vreti.

Last but not least (engleza am invatat-o singura, fara profesor, la fel si spaniola si cata bruma de italiana stiu, numai germana nu s-a lipit de mine) vreau sa vorbesc despre politehnizare. Poate altora nu le-a folosit la nimic, dar eu am invatat o multime de lucruri si de la lectiile de croitorie (e drept ca mama mea, in scurtul timp petrecut la scoala de meserii, a invatat niste notiuni de baza in croitorie, deci nu eram chiar straina de obiect) si le-am aplicat cosand rochii pt papusi si facandu-mi mai tarziu bluze, fuste, chiar costume de baie si o rochie mai fancy, precum si la cele de elctrotehnica sau conducerea automobilului.

Notiunile de electrotehnica le-am aplicat, cu mai mult sau mai putin succes (am montat odata o sonerie de cativa volti la reteaua de 200V sau am metalizat un stecher cand mi-am construit o veioza, dar n-am reusit inca, sa bat in lemn, sa ma electrocutez sau sa dau foc la casa :)) de-a lungul vietii.

Am avut mai putin succes in ce priveste conducerea automobilului (n-am carnet si nici n-am de gand sa incerc sa dau vreodata examen, imi e de ajuns conducerea de pe locul mortului) dar faptul ca ni s-a predat structura motorului, precum si cunostintele de fizica ma fac sa nu ma uit ca matza in calendar cand se ridica de catre cineva capota motorului, dar nu pot pretinde ca sunt experta, desi am facut doua saptamani practica intr-un atelier de reparat automobile (mi-a placut mai mult partea de lacatuserie).

Si fetele mele au facut scoala destul de serioasa, mai ales la clasele I-VIII (despre Liceul de Informatica la care au mers se spunea ca era de fapt liceu particular, chiar si fata mea mai mare a simtit nevoia sa ia meditatii pt a reusi la Automatica iar cea mica a avut noroc de un profesor f inimos la lotul olimpic, Florian Colceag, incat, gratie si talentului ei deosebit, nu a avut nevoie de meditatii pt Facultatea de Matematica).

Ma doare inima cand aud ca nu se mai face scoala ca lumea acum, ca profesorii nu capata din partea guvernantilor consideratia pe care o merita, ca la tara copiii nu au nici o sansa sa primeasca o educatie scolara la nivelul cuvenit.