Cand am citit "In numele trandafirului" a lui Umberto Eco imi doream cu disperare ca acea biblioteca sa nu fie doar o fictiune si, mai ales, sa fi avut si eu acces la ea. Am suferit fizic atunci cand am ajuns la partea in care bibilioteca e incendiata, desi atatea biblioteci dealungul veacurilor au avut acesta soarta, cea mai cunoscuta fiind Biblioteca din Alexandria (un excelent articol pe aceasta tema poate fi gasit aici , bineinteles ca nu e vorba de cartea cu acest nume a lui Petre Salcudeanu, o carte f bine scrisa si interesanta pt oricine vrea sa cunoasca cate ceva despre mentalitatea activistilor comunisti din anii 50, aproape la fel de buna ca "Pavilionul Cancerosilor",a lui Soljenitan), ca sa nu mai vorbesc de autodafeurile (pt ca pt mine orice carte e ca o fiinta vie) naziste.
Dar imi dau seama de insanitatea acestei dorinte atunci cand privesc rafturile bibliotecilor personale (aflate cam peste tot in casa noastra) cu multe carti care inca asteapta sa fie citite sau recitite (pentru ca de fiecare data cand recitesc cate o carte care mi-a placut ii descopar alte valente, pt ca modul meu de perceptie a lumii se schimba continuu). Si nu e mai putin adevarat ca cele mai bune carti pe care le-am citit nici nu se afla pe rafturile propriilor biblioteci., ci sunt (sau sper ca mai sunt) risipite pe rafturile multor biblioteci frecventate (pana si in Fagaras, unde am stat doar o luna pe perioada practicii, m-am abonat la biblioteca).
O dovada inca si mai clara despre cat de nebuneasca e dorinta de a devora literalmente cat mai multe opere scrise e faptul ca pe masura ce trece timpul din ce in ce mai multe din lucrurile citite si rascitite incep sa se evaporeze din memoria tot mai ingreunata de trecerea vremii.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
Pot spune ca "am devorat", cum spui tu, mormane de carti, ale caror subiecte, din pacate, le-am uitat.
Si filmele, tablourile, piesele de teatru se încetoseaza în memorie, cred ca blogul cu etichetele lui e o metoda buna de a ne trece în revista una-alta, pentru mai târziu. Când mergeam cu mama sau bunica la Tusnad o saptamâna, îmi faceam abonament la biblioteca locala, asadar te înteleg perfect. Pâna la biblioteca lui Eco, Public Library din New York este absolut superba, dar nici celei din Montréal nu-i fac fata, are si sectie de limbi straine (araba, chineza, germana, italiana...chiar româna, si aceea foarte bine dotata, asa am "cunoscut-o" pe Veronica A. Cara), DVDuri, muzica. În privinta asta...chapeau!
Buna,Antoaneta,bine ai venit!
Ma bucur ca ai acces la biblioteci atat de dotate, eu nici in vis nu cred ca o sa ajung la NY sau Montreal.
Oricum blogul e f time consuming, cum am spus, nu mai reusesc sa citesc nici cartile din propria biblioteca, dar nu ma plang, mi s-au deschis prin blog alte ferestre spre lume.
Trimiteți un comentariu