Acest joc se afla in posesia noastra de vreo trei decenii si jumatate. L-a adus sotul meu din State si l-am indragit imediat. Scopul lui e sa invete jucatorii mecanismele economiei de piata. Cat de bine am invatat se poate vedea din faptul ca nici unul din membrii familiei noastre nu are vreo sansa sa se imbogateasca vreodata. Poate uneia din prietenele mele, cu care l-am jucat nu numai odata, sa-i fi folosit cand a emigrat.
Nu-mi mai amintesc in ce an au aparut si la noi in librarii variante ale jocului, vag imi amintesc ca se chemau ceva cu turist. Nu stiu nici pana in ziua de azi ce asemanari sau deosebiri existau intre varianta clasica, din posesia noastra, si cea "socialista"
Cea mai interesanta partida de Monopoly a fost cea in care niciunul din jucatori nu a reusit sa capete monopol asupra vreunui cartier, utilitati sau cai ferate. Nimeni nu a vrut sa vanda sau sa faca vreun schimb astfel incat sa-i permita vreunui alt jucator sa investeasca banii (pe care banca ii platea regulat cand respectivul trecea prin Go sau ii obtinea de la Comunity Chest sau Chance sau ii primea din chiria platita de ghinionistul care arunca zarul incat sa nimereasca pe proprietatea sa), in afaceri imobiliare prin care respectivul, achizitionand intai case, apoi hoteluri, ar fi condus la faliment nefericitii care poposeau in acele investitii (pt ca asa e in capitalism, daca unul se imbogateste ceilalti dau automat faliment, sau cel putin asa ami nvatat noi din jocul de Monopoly, al carui final real se producea atunci cand toti jucatorii, cu exceptia unuia, intrau in faliment).
Am jucat noi indelung, mai platind cate o Luxury Tax sau Income Tax, sau mai stiu eu ce ne dicta nenorocul din lazi la Banca pana cand, platind mereu salarii, mosteniri (dar nu de la matusa Tamara) sau premii Banca a ramas fara cash. Singura solutie a ramas fabricarea de bani fara acoperire in Banca. Si atunci am invatat cea mai importanta lectie de Economie Politica (e drept ca subsemnata, impreuna cu colegii si colegele, avand un program extrem de incarcat in anul II de facultate, cand tot studentul se califica in Economie Politica, am ratat pe veci aceasta sansa) si anume ca ajunsesem deja in cea mai perfecta economie socialista (adica toata lumea avea chipurile bani, dar nu avea ce sa cumpere cu ei, doar sa-i pritoceasca nitel cu ceilalti jucatori, cica apropitari, dar neputand investi in imobiliare, erau cam ca proprietarii de apartamente in blocurile ce acum sunt deja vechi).
Jocul ar fi continuat sa se acopere de praf si uitare (deh, acum traind in plin capitalism salbatic, invatam lectiile de economie pe viu) daca nepotica nu s-ar fi plictisit de citit, deslegat Sudoku sau jucand jocuri pe calculator si, fiind prea cald afara pt activitati in aer liber, nu l-as fi repus in functiune. Dar tare mi-e teama ca ereditatea isi va spune cuvantul si in cazul ei, incat nici ea nu cred ca are sanse sa devina marea afacerista a familiei.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
Ahh, ce pasiuni a dezlănţuit în mine Monopoly! Am pierdut nopţi, m-am certat cu prieteni (şi apoi ne-am împăcat, normal), ce bogăţie, ce trist faliment :))) Bunul gospodar se chema o variantă românească :D
Noi am trecut peste Monopoly si mai nou jucam tot un joc pe tabla de tip economic: Power Grid. Este mult mai interesant si nu este dependent de noroc.
Bine ati venit! Vad ca va distrati bine impreuna si cred ca ideea voastra de a juca jocuri fata in fata e f buna. Eu joc board games doar cand mai vine nepotica pe la noi, pt ca sotul meu nu a fost niciodata pasionat iar eu de obicei pierdeam (am si pus candva un adorator sa-mi plateasca el suma--era modica,dar jucam pe bani!-- pt ca se zice ca daca pierzi la boardgames ai noroc in dragoste :)
Poate totusi va mai faceti timp sa aruncati cate un ochi pe aici.
Spor la electrificare!
Trimiteți un comentariu