joi, 6 august 2009

Gellu Naum

Cand fetele mele erau in scoala generala am cumparat "Cartea doua cu Apolodor" de Gellu Naum. Numele nu-mi era necunoscut, cartea lui "Asa-i Sanda", primita in dar de la tatal meu, mi-a luminat si incantat copilaria. O prietena avea prima "Carte cu Apolodor" si nu numai ca mi-a imprumutat-o, dar m-a si ajutat sa restaurez "Asa-i Sanda", incat sa se poata bucura de ea si generatia treia, adica nepotica.

Prima "Carte cu Apolodor" am inregistrat-o pe caseta (mai tine cineva minte cat de in voga erau casetofoanele si cat de avansate din pdv tehnologic ni se pareau?) si din cand in cand copiii mei aveau parte de cateva minute bune de delectare. Dar inca mai mult le-au placut poeziile din "Asa-i Sanda". Tare mult trebuie sa o fi iubit GN pe Sanda aceasta (banuiesc ca era fiica lui), incat a pus atata suflet in acea carte si a facut sa vibreze corzile sufletesti nu numai ale mele, dar si ale fetelor si nepoatei.

Am invatat cateva poezii pe de rost (alaturi de cele ale Elenei Farago din cartea intitulata "Catelusul schiop" si ale Constantei Buzea din"Carticica de patru ani") si le recitam pe lungul drum spre gradinita si scoala. Ba chiar fetita mea mai mica a participat la un concurs "Cantarea Romaniei" cu o poezie din acest volum si a fost tare indignata ca luat doar premiul doi, primul premiu fiind atribuit unui grup care nu a recitat (era concurs de recitat poezii), ci a cantat o oda partidului.

Cartea se afla acum in Irlanda si pt ca pe internet se afla doar poezii "serioase", suprarealiste, de Gellu Naum o sa ma bazez pe memorie (care a cam inceput sa ma lase) pt a reproduce cateva din poeziile care mi-au placut f mult. O sa incep cu doua fabule.

Fabula de dupa amiaza

Un catel cam nu stiu cum
Minte cam natanga
A vazut un tap pe drum
Si-a-nceput sa planga:
"Vreau si eu pe cap
Coarne ca de tap!"

Maica-sa i-a spus frumos:
"Draga, n-am ce-ti face
De ti-ai fi dorit un os
Care stiu ca-ti place
Sau daca ti-ai fi dorit
Un coltuc de paine...
Fiindca cine-a pomenit
Coarne la un caine?"

Dar potaia scheuna
Si plange,plangea, plangea:
"Vreau si eu pe cap
Coarne ca de tap!"

Chiar atunci trecu pe drum
Un motan. Siretul
Mieunand l-a intrebat:
"Ce ai draga Azorel?
Vrei sa fii incornorat?
Inca de demult baiete
E stiut ca tapul
Daca vede un perete
Da in el cu capul.
Sunt pe-aici pereti destui
Ia loveste-i tu nitel!"

Ascultandu-l. Azorel
S-a ales cu un cucui.
Inc-o vorba vreau sa spun
Dar ramana intre noi:
"Nu te lua dupa cotoi!
Sfatul mamei e mai bun!"

Fabula urmatoare nu sunt sigura ca am retinut-o intocmai:

Fabula de seara

Greierii de felul lor
Au un sflet simtitor.
Fiecare bunaoara
Canta bine la vioara.
Ba,chiar unul dintr-o suta
Canta si la alauta.
Ei se joaca pe campie (?)
Impartind tot, cum se stie
In buna tovarasie.

Numai greierul Tui-Tui
Nu era ca fratii lui.
Carpanos,ursuz,calic
Nu da altora nimic.
Si pe tot ce intalnea
Piatra, scandura, nuia,
Floare rosie de shtir
El scria cu tibisir:
"N-o atingeti, e a mea!"

Da-ntr-o zi, sarind o groapa,
A cazut Tui-Tui in apa.
Ce sa faca, ce sa faca?
Vedea bine ca se-neaca
Si-ar fi vrut oricum, sa scape.
Uite-l pe Cri-Cri aproape!

"Hei Cri-Cri, nu vezi ca mor?
Prinde-mi mana! Ajutor"
"Cum s-o prind? Ai scris pe ea
N-o atingeti! E a mea!"

Mai e o poezie tare draguta, dar prea complicata de retinut pt tartacuta mea, tema e circul, incepe cam asa:

Cum a fost la circ ti-am spus?
Eu stateam pe banca sus...

Si descrie intr-un stil sprintar tot ce se intampla. Cel mai interesant era leul Amedeu, care stia vreo doua limbi straine "tigra si franceza" si facea mare parada de curajul lui: "sa ma vezi pe mine".Apoi

Nu stiu ce s-a intamplat
Undeva prin spate
Vreun balon s-a dezumflat
Pe neasteptate
Ori vreun dop a explodat,
Nu mai stiu nici eu.
Si-atunci cine-a lesinat?
Leul Amedeu!

Poezia pe care a invatat-o nepotica si o recita (cu ajutor din partea noastra) inca dinainte de a implini trei ani se intitula

Doctorita

Sa va spun cum este sau
Il cunoasteti pe Mau-Mau?
Necajit, sfios, natang
Zgariat la ochiul stang
Toate coastele il dor
Schioapata de un picior
Si cand miauna ai zice
Ca tot striga "Ajutor!"

Doi dulai
Coltosi si rai
L-au speriat,
L-au fugarit
Vai de inimioara lui!

Sanda l-a cules miloasa
Si l-a dus cu ea in casa.
L-a spalat, l-a imbaiat
Si l-a pus intr-o cutie
I-a pus vata in urechi
Labele i-a infasat
Cu batistele ei vechi
Si i-a spus, cu grija-n glas
"Ai sa iei din ceas in ceas
Cte-un strop de doctorie"

Potolit, sfios, Mau-Mau
Toarce parc-ar vrea sa spuna:
"Daca-mi dai tu, fata buna
Orice doctorie iau"

Poezia cu care a concurat fata mea cu ocazia amintita mai sus suna asa:

Nu se poate!

Harnica e Sanda foc
Nu sta un minut pe loc
Cara pietricele
Curata nuiele
Face din cenusa
Tort pt papusa.

Cu o sfoara lunga (?)
Si trei panglici scurte
Sperie si-alunga
Mustele din curte.
Si-a facut afara
Telefon cu sfoara:
Cand i-e dor de tata
Suna doar si gata.

Priceputa e la toate.
Insa face, mai ales,
Ce ii spui ca nu se poate.

Zice mama: "Nu se poate!
Toate fetele-s curate.
Tu iti pui nisip in cap?"
Cum ramane singura
Sanda ia o lingura
Si il toarna in ciorap.
Judecati acum si voi:
Sa manjesti ciorapii noi.

Adineauri mama-i spune:
"Da-l incolo de carbune
Nu se poate, e murdar".
Sanda nu l-a aruncat
Ci l-a pus in buzunar
Si l-a scos pe urma iar.

De-asta mama e mahnita:
Fata nu-i ascultatoare.
Dar si Sandei rau ii pare

Cand o vede necajita.
Iata vine incruntata (?)
Parca sta,parca socoate.
"Mama tu esti suparata?
Nu se poate!"

Pt ca fetele mele, in special cea mica, faceau mofturi la masa (runs in the family, picky eaters are made, not born,hmmm!) le recitam destul de des poezia urmatoare:

Zuce mama: "Hai la masa!
Uite lapte, uite miere,
Oua proaspete si crude
Sa mananci, sa prinzi putere."
Sanda parca nici n-aude
Nu vrea ea, ca-i mofturoasa.

Zice mama: "Ai vazut
Puisorii in gradina?
Se plimbau cu gusa plina
Si frumosi au mai crescut"
Sanda lasa nasu-n jos:
"Sa ai gusa nu-i frumos"

Zice mama:"Am avut
Un canar neintrecut
Toata ziua ciripea
Si canta, canta, canta.
Insa nu manca de fel
Pan-la urma a murit"
Sanda zice: "Lasa, stiu,
Ca mi-a povestit bunica
Nu mai e canarul viu
Fiindca l-a-nghitit pisica.

Zice mama: "Am avut (aici nu sunt sigura ca stiu bine textul)
O pisica-asa frumoasa
Avea blana matasoasa
Si mustatile stufoase.
.................
Tare harnica era

Toata ziua ea torcea
Manca totul de pe masa
Si crestea,crestea,crestea.
Sanda zice; "Mama,hai
Daca vrei,sa mi-o arati
Dar mancare sa nu-mi dai
Ca sa nu-mi creasca mustati"

Zice mama:"Am vazut
Azi pe drum un lup flamand
Avea coltii ascutiti
Blana sura, ochi cumpliti
Si umbla din casa-n casa
Intreband, cu-n glas gros si ragusit:
"Unde-s cei ce nu mananca?"
Sanda zice: "Tu mananca
Ma duc eu ca sa-l gonesc!"

Asa-i Sanda! Poate-i rea
Mofturoasa, ce-are face!
Unora poate le place.
Voi sa nu faceti ca ea!

Pt ca gradinile sunt inca pline de flori am sa scriu si cat imi amintesc din alta poezie:

In gradina

Dimineata. Zi senina
Sanda iese in gradina
Si din trecat,cum paseste
Rupe cate-o floricica.

In zadar melcu-i sopteste
Nu o rupe, ca e mica.
Sanda iar intinde mana
Si mai rupe inca una.

Dar deodata
Sanda striga speriata
"Au, m-a intepat! Ma doare"
Si din deget ii rasare
O bobita colorata.

Trandafirule, n-ai mila
De-mi intepi biata copila?
Nu stiai ca in gradina
Fara Sanda nu-i lumina?
Fara Sanda nu e soare?

Acum, uite, sta in casa
Si se plange ca o doare
Si tot striga-nfuriata:
"Sa-ti iei spinul inapoi!"

Plange Sanda? Vai de ea!
Voi sa nu faceti asa!

Mi-a mai placut un dialog dintre Sanda si Mau-Mau, din care am sa redau cat mi-amintesc (poate lipsesc cateva versuri)


Zice Sanda:
Tu Mau-mau esti increzut!
Coada nimeni nu ti-o-ntrece?
Eu am doua cozi pe spate
Impletite, pieptanate,
Si-as putea sa-mi fac si zece.
Nu le fac fiindca nu vreau.

Mau-Mau i-a raspuns atata: Miau!

Zice Sanda:
Si te lauzi ca ai gheare?
Unghii are fiecare.
Daca n-as taia din ele
Ar ajunge pan-la stele.
Nu le las fiindca nu vreau.

Mau-Mau a raspuns atat: Miau.

Zice Sanda:
Te tot lauzi si dai zor
Ca esti mare vanator.
Uite eu, desi sunt fata
Sapte soricei de-odata
Pot sa prind, insa nu vreau!

Mau-Mau a raspuns uimit; Miau,Miau!

N-am putut mai mult sa stau
Si s-ascult cum s-a sfarsit
Dialogul iscusit
Dintre Sanda si Mau-Mau.

Poate cea mai frumoasa poezie din volum e cea care o descrie pe poznasa de Sanda, dar n-am reusit niciodata s-o invat, desi Sanda are ochii albastri, la fel ca una din fiicele mele.

Mai sunt si alte poezii, unele chiar lirice, volumul merita, zic eu, sa se afle in casa fiecarui parinte de fete.

10 comentarii:

Anonim spunea...

Este poate unica data cind intilnesc un comentariu sensibil si......adevarat ! Desi ilustratiile nu m-au reprezentat asa cum eram (satena cu ochii caprui) restul, il regasesc in anii copilariei petrecute cu unchiul meu Gellu ! Un timp minunat si cu adevarat magic, o copilarie cu adevarat suprarealista ! multumiri pentru blog,
Sanda

Viorica spunea...

Doamne, bine ca stau bine cu nervii. Puteam sa fac infarct de emotie. La orice m-am asteptat, numai sa primesc un comentariu de la Sanda, ACEA SANDA, nu...Inca mai ochii in lacrimi. Lacrimi de bucurie. Si sa stii, draga Sanda, ca am si o fata cu ochii caprui...
De acolo de unde e, unchiul tau sigur ca te vegheaza, chiar daca nu mai esti de mult fetita....

disa spunea...

Emotionant!!

Anonim spunea...

Imi pare rau ca v-am provocat asa o emotie, dar blogul este atit de minunat pentru mine incit nu m-am putut opri de la a raspunde !
A trecut deja un an de la acel raspuns ! Ma bucur ca sint si alti copii care ca mine au trait in magia acelor versuri din "Asa-i Sanda" ! Inca o data multumiri pentru blog,
Sanda

Viorica spunea...

Sanda, tot mai sunt emotionata ca si acum un an, dar sa stii ca e o emotie pozitiva. Mi-as dori sa am parte numai de asemnea emotii. Multumesc pentru vizita si pentru cuvintele frumoase.

Anonim spunea...

Un An Bun Viorica pentru tine si familie !
Sanda

Viorica spunea...

Multumesc mult, Sanda.
Chiar aveam nevoie de urari de mai bine.
Asemnea si pentru tine si cei care iti sunt dragi.

Anonim spunea...

Sper ca totul este in regula cu familia si sinteti sanatosi.
Am sa ajung in septembrie in Bucuresti si daca se va putea poate ca vom avea ocazia sa ne vedem la o cafea undeva in oras. Inca o data sper ca toate sint bine acolo,
Sanda

Viorica spunea...

Suntem bine, multumesc. Astept luna septembrie.

Monica Rosu spunea...

Sanda...Sanda nepoata lui Gellu Naum??? Chiar minune. Superba carte. Mi-a bucurat inima si inca o mai bucura. Asa am ajuns astazi pe acest blog umbland disperata dupa greierul Tui-Tui. Povestisem mamei la telefon despre un model de Tui-Tui cu 2 picioare, ce traieste in zilele noastre si i-am spus: Exact ca Tui-Tui. Mama nu isi amintea de Tui-Tui si atunci am cautat poezia sa i-o citesc...cap coada. Viorica si Sanda sa aveti sanatate si orice vis sa se realizeze...Mi-ati facut seara frumoasa. Sunt tare curioasa Sanda...cum arati in realitate...Blonduta, cu 2 codite, ochi mari albastri??? Wow..nu mai pot sa ma opresc de emotie. Pe cuvant. Dar incerc...O seara frumoasa doamnelor dvs, si tuturor celor care ca si mine l-au iubit pe Gellu Naum.