Lună, tu...

Lună tu, stăpân-a mării, pe a lumii boltă luneci
Si gândirilor dând viată, suferintele întuneci;
Mii pustiuri scânteiaza sub lumina ta fecioară,
Si câti codri-ascund în umbră strălucire de isvoară!
Peste câte mii de valuri stăpânirea ta străbate,
Când plutesti pe miscătoarea mărilor singurătate!
Câte tărmuri înflorite, ce palate, ce cetăti,
Străbătute de-al tău farmec, tie singură-ti arăti!
Si în câte mii de case lin pătruns-ai prin feresti,
Câte frunti pline de gânduri, gânditoare le privesti!
Vezi pe-un rege ce-mpânzeste globu-n planuri pe un veac,
Când la ziua cea de mâne abia cuget-un sărac...
Desi trepte osebite le-au iesit din urna sortii
Deopotrivă-i stăpâneste raza ta si geniul mortii;

Și acum după ce am copiat aceste minunate versuri eminesciene hai să vedem cum arăta luna ieri pe cerul patriei și cum arăta ea în diverse tablouri culese de pe net.

Asta e luna fotografiată de mine iar mai jos sunt tablouri de Vincent Van Gogh.

The Starry Night

Moonlit Landscape

Road With Cypresses

Cypresses Și iară, și iară o poză făcută de mine cu alte tablouri, unele mai puțin faimoase dar interesante, în special primul, prin acuratețea imaginii:

Moon Pastel, by John Russell, 1795

Half Moon Painting by Goce Ilievski, Macedonia

Painting by Kimberlee Le Ceve

The Crucifixion (detail), by Jan van Eyck, ca. 1440–41

Half Moon by Kimberlee Le Ceve

Și acum, după ce am admirat-o în fotografii și tablouri hai să apostrofăm luna împreună cu George Topărceanu

Apostrofe la lună de George Topârceanu „Per amica silentia lunae...“ Glob rătăcitor de stâncă rece, tristă ca mormântul, Fiică stearpă a-ntâmplării, lună, soră cu pământul, În zadar de mii de veacuri, tu cu raze-mprumutate Fermecat-ai paraziții uriașului tău frate! Arc văpsit pe bolta rece de-un penel muiat în aur, Solz zvârlit din coada unui legendar ihtiozaur, - Câți săraci din lumea asta, când lucești în noaptea tristă, N-ar voi să fii monedă, să te lege-ntr-o batistă? Sloi de-argint ce se topește în azurul dimineții! Veșnic te-au iubit amanții, veșnic te-or cânta poeții Lăudând în osanale mincinoasa ta splendoare, Dar tu vei rămâne veșnic rece și nesimțitoare. Apariție banală ca un fund de farfurie! Talere cu două fețe! Cap de monstru fără trup! Orologiu fără ace! Nastur de manta! Chelie! Felinar! Conrupătoare de minore! Cantalup! Cum poți tu privi de veacuri globul nostru de argilă Și atâta suferință, - fără să te stingi de milă? Pieri în noaptea neființei, rece simbol de minciună, Piei și lasă-ne mai bine cerul nopții fără lună!

Tort dietetic de mere și frișcă.

 Istoric:

Acum câteva luni am mers la Bebe Tei din Plaza Mall și am cumpărat, între altele, pudră de roșcove și făină de cocos. Diana mi-a făcut cadou o pungă de făină de migdale. 

Acum vreo două săptămâni am mers la Târgul de la Agronomie și am cumpărat mere golden deliciosus foarte coapte și dulci.

De ziua noastră, a mea și a Dianei am decis să folosesc aceste ingrediente pentru un tort. Zis și făcut. Am curățat șase mere de coajă, le-am ras și le-am dat soțului meu să le stoarcă bine de suc. A folosit o cârpă albă, curată. 

Am pus într-un castron cam 100g unt, vreo trei linguri de pudră de roșcove (atenție, e foarte dulce, deși nu are zahăr ci alte zaharuri) și patru ouă întregi. Am bătut totul cu mixerul. 

But first am bătut conținutul a trei cutii mici de frișcă lichidă Dorna cu câteva picături de esență de vanilie și de rom și apoi stevia praf cam vreo trei linguri. 

Am adăugat în castron făină de cocos și de migdale (am pus ”din ochi” cam trei linguri cu vârf de fiecare, am pus și esență de vanilie și de rom, am pus și merele rase și stoarse și am amestecat bine până a ieșit un aluat destul de consistent pe care l-am copt într-o cratiță de 2l tapetată cu hârtie de copt unsă cu unt la 180 de grade C timp de 25 de minute. 

Am lăsat blatul să se răcească puțin și l-am pus pe platou. Când s-a răcit de tot l-am îmbrăcat în frișcă, am pus rondele de ananas iar în mijlocul rondelelor am pus zmeură pe care o aveam în congelator. Remarcați că nu am folosit deloc zahăr, doar Stevia pentru frișcă. M-am bazat pe dulceața naturală a roșcovelor și a merelor. 

Rondelele de ananas au un oarecare conținut de zahăr, dar nu foarte mult. Le puteți dona celor care nu suferă de diabet sau le puteți consuma cu parcimonie.

Hobby

 O scurtă listă a hobbyurilor mele:

Literatură

Teatru Radiofonic

Cuvinte încrucișate

Filme, Seriale,

Medicină

Muzică (de ascultat, că de interpretat... e de ajuns să spun că sunt atât de afonă că nici la cor nu m-au primit și nici nu cânt la vreun instrument).

Dans.

Campionate de Fotbal, în special mondiale, dar mi-a cam trecut.

Patinaj Artistic,

Pictură, sculptură,

Limbi străine, învățate, mai mult sau mai degrabă mai puțin, bine.

Fotografiat (orice, flori, copaci, păsări, peisaje...)

Cred că umblatul, mai mult aiurea, pe net nu se pune, dar este totuși o pasiune.

Vaaaai, cum am putut să uit? Să fac și să inventez feluri de mâncare,

Plăcinta de ciuperci și glicemia

Ieri am avut poftă de plăcintă cu ciuperci. Ca să nu lepăd cumva m-am dus la supermarket, am cumpărat un pachet de aluat foietaj, o cutie mare de ciupercuțe champinion și 6 cepe roșii nu prea mari (nu aveau mari). Cașcaval și usturoi aveam acasă.

BAD IDEA! nu pentru că e post și aluatul e făcut, teoretic, cu unt sau pentru că am ras cașcaval deasupra ci pentru că la un moment dat mi s-a făcut foarte sete. O sete imperioasă, care cerea neapărat măsurarea glicemiei. Oroare, 299ml/l. Pentru asemenea situații doctorița de diabet mi-a prescris insulină rapidă. Ceea ce am și injectat.

Numai că taman atunci era ora la care trebuia să injectez insulina retard. Am calculat eu aproximativ cam câți carbohidrați am băgat în mine și am injectat în consecință.

Numai că s-a întâmplat ce era de așteptat, cele două insuline au intrat în sinergia mă-sii și cine era să leșine de dimineață la 57mg/l glucide? Eu, și poftele mele nesăbuite.

Tot la sfatul unei specialiste în diabet știu că în asemenea cazuri trebuie să consum ceva foarte dulce, bomboane a spus ea. Bomboane a spus, bomboane consum. Deci până la urmă s-ar zice că ideea cu plăcinta nu a fost chiar așa de rea.

Plăcinta ar fi avut nevoie de câteva îmbunătățiri dar nimic de zis, a fost foarte, foarte gustoasă, mai ales că ciupercuțele erau foarte fragede.

Unde dai și unde crapă

 Duminică am fost la Târgul de Produse Alimentare de la Institutul Agronomic și am cumpărat, între altele, mere Golden Deliciosus de Voinești.

După cum se vede merele, delicioase într-adevăr, sunt ecologice. Mă bazez pe faptul că nu au aspectul acela lucios de la ceara aplicată pentru a le menține proaspete mai mult timp dar și pe petele de pe coajă.

Am mai cumpărat cândva, de la unul din nenumăratele supermarketuri din zonă (pe o rază de un km avem trei Mega Image, 2 Profi, 1 Carrefour și unul numit simplu 29) o cutie cu kiwi având grijă să aleg una în care să se afle cel puțin două bucăți mai moi, semn că sunt pe cale să se coacă, deși impresia mea, poate greșită, este că cele mai cruduțe au mai multă vitamină C, fiind mai acre.

Am mai scos din congelator o cutiuță cu zmeură congelată, tot din cea cu multă vitamină C și un rest de pomelo care, oricât a stat pe masă în așteptarea coacerii, tot cu multă vitamină C a rămas.

Pentru că intenționam să fac o salată de fructe folosind două mere care deja dădeau semne că vor porni curând să umble singure spre găleata de gunoi iar afară ploua l-am rugat pe soțul meu, care oricum trebuia să se întoarcă acasă de la serviciu (da, la cei 76 de ani împliniți merge încă pe jumătate de normă la serviciu, în timp ce alții așteaptă cu mâna întinsă ajutorul social) să intre în unul din supermarketurile din drum și să cumpere o cutie de compot de ananas.

Fiindcă mă știe, de peste jumătate de secol, că nu-mi intră în voie cu una cu două, a dat telefon ca să mă întrebe ce fel de compot să ia, având în vedere și faptul că sunt diabetică iar compotul, se știe, se face cu zahăr. Mi-a citit câți carbohidrați la suta de grame sunt trecuți pe etichetă și i-am indicat să ia unul cu o lingură cu vârf de zahăr la sută, adică 14.

Atâta doar că el în drumul spre compot a trecut și pe lângă raionul cu fripturi, mai mult sau mai puțin crude și i-au făcut cu ochiul un pui fript, niște cartofi prăjiți și bere Peroni Nastro Azurro, marca mea preferată dar cu 0 alcool (dietetică, deh). Am aprobat pozitiv și astfel supa mea de legume a trecut on-hold (că nu puteam rata ocazia să folosesc romgleza).

N-am făcut poze cu păcătoșeniile alea (suntem în postul Paștelui, nu-i așa) ci numai cu produsul final folosit ca desert, adică salata de fructe (fără coniac, rom, etc și frișcă, cum e rețeta clasică).

Ca să nu păcătuim total am pus alături de puiul fript și cartofii prăjiți și câțiva castraveciori și felii de gogoșari murați produși de moi (adică eu în franceză, că sunt poliglotă, wtf), myself astă toamnă. Toate curuliile s-au dus direct pe fund și pe burtă.

Măcinici cu arome orientale.

În comuna în care mi-am petrecut copilăria de 9 Martie se mănâncă niște paste în formă de 8 numite măcinici fierte în apă cu zahăr, arome, nuci măcinate și scorțișoară. 

Înainte era o muncă destul de laborioasă prepararea acelor paste, care deseori se făcea cu ajutorul întregii suflări feminine a familiei pentru că dacă aluatul era foarte simplu, făină apă și un pic de sare, răsucirea lor era mai complicată. Apoi au apărut niște aparate speciale care decupau prin presare formele de 8 respective. Acum treaba se face la fabrică, noi cumpărăm o punguță cu prețioasele paste  și...

Anul acesta am pus apa la fiert, am aruncat pastele în ea, am pus coajă rasă de lămâie și portocale (tot din punguțe, doar nu era să amețesc căutând citrice netratate și să-mi obosesc prețioasele degete cu raderea lor) am aromatizat și cu esență de rom și vanilie, am fiert 20 de minute, am pus nuci măcinate din belșug, am adăugat și Stevia (diabet, deh) și m-am îndreptat cu hotărâre spre dulapul cu condimente.

Nu știu cum procedați voi dar eu, deși ador să improvizez, am totuși grijă să îmi procur din timp ingredientele necesare pentru anume feluri de mâncare. Cum măcinicii se fac odată pe an și în rest folosesc destul de rar scorțișoară aveam condimentul respectiv în mai multe ambalaje. Unul din ele conținea trei pliculețe și era împachetat într-o bucățică de carton de la o cutie de medicamente pe verso cu eticheta ”Condimente Orientale - Scorțișoară”.

Nu am dat nici o atenție primelor cuvinte, m-am mulțumit că scrie scorțișoară ori eu tocmai de asta aveam nevoie. Ambalajul arăta așa:

Așa, în treacăt m-am gândit că ar fi interesant să adaug un pic de chili ca să capăt un gust mai interesant, dar am renunțat repede la idee.

Când am început să mâncăm măcinicii m-am mirat că sunt cam sărați și iuți și nu reușeam să înțeleg de ce. Abia seara, când ne-a sunat ca de obicei Diana și i-am trimis și ei poza cu ambalajul de scorțișoară m-am luminat. Ea are un spirit de observație mult mai dezvoltat decât al meu și a identificat în poză o ceapă, un ardei gras, niște ghimbir, cuișoare, un ardei iute și, firește, un baton de scorțișoară. 

A fost o experiență interesantă, nu a mai rămas la ora asta nici măcar o linguriță din această supă aromată de măcinici, doar un pic din cei clasici, preparați a doua zi după toate canoanele cunoscute de ani de zile.

Facebook și paginile lui.

Io zic că e un talent să reușești să vezi partea pozitivă a lucrurilor într-o situație când în mod normal îți vine să te urci pe pereți.

A făcut echipa lui Zucky o invenție de a lega paginile cuiva cu cordoane ombilicale de contul principal. Deci contul principal ar fi mama care e legată de puii ei.

Ei bine, dacă vreau să îmi hrănesc unul din acești pui (deocamdată am trei pentru că al patrulea încă nu a fost conectat la uterul contului principal) trebuie să alerg repede la pui, să scot sânul, pardon, postarea de la locul ei și să o îndes în gura puiului, să îl las cu ea în bot și să mă întorc repede la contul principal.

Operațiunea se cheamă Switch profile și e atât de greoaie și incomodă încât pereții sunt în mare pericol să se prăbușească de atâta urcat pe ei.

Partea pozitivă este că am făcut operația asta cu cele mai recente poze de flori pe pagina numită ”Flowers from my heart”. Dacă nu se deranja Windows Explorer și reușeam să postez toate albumele pe care le pregătisem acum cred că deja eram la spitalul știți-voi-care îmbrăcată cu o cămașă albă cu mâneci lungi legate la spate. 

Love in Flames of War - serial chinezesc

Cred că am îmbătrânit degeaba dacă am ajuns să mă uit la un serial cu ilegaliști chinezi.

Dar măcar s-au priceput să ne ducă cu zăhărelul cu o încâlcită poveste de amor gen Albă ca Zăpada și vrăjitoarea cea rea care sub masca ei de femeie foarte frumoasă ascunde o răutate diabolică.

Cam așa m-am păcălit și cu serialul chinezesc "Ultimul Împărat" care m-a vrăjit în prima parte pentru că este mult mai elegant, rafinat și sofisticat decât filmul omonim al lui Bertolucci ca să devină penibil în ultima parte din cauza propagandei.

Am vorbit despre "Love in Flames of War".

Mult mai mult mi-a plăcut "Lighter & Princess", poate pentru că are o tentă mai vestică.

Până la urmă cred că tot serialele coreene și japoneze sunt mai pe sufletul meu.

Imagini:

1. 2. Ilegaliștii

3. 4. The Last Emperor The Legend (serialul chinezesc)

5. The Last Emperor - Bertolucci

6. Lighter & Princess

Când zici că nu mai poți dar mai poți puțin

Azi am aflat pe pielea mea cum e când zici că nu mai poți dar mai poți puțin.

De câteva zile am o criză de sciatică nesuferită la piciorul stâng dar azi mă mai lăsase un pic în pace, așa că m-am decis să fac o plimbare mai lungă. Numai că m-a apucat noaptea și în drumul spre casă m-am împiedicat de o bordură ceva mai înaltă decât cele obișnuite și am căzut destul de rău, lovind cu putere mașina parcată (al cărei loc de parcare era separat de trotuar cu bordura cea înaltă). Nu știu ce a răsunat mai tare, tabla mașinii sau capul meu.

Nu mă puteam ridica și așteptam să treacă cineva să mă ajute. Mi s-a părut că a trecut o veșnicie până când o doamnă m-a întrebat ce am pățit și m-a apucat de mâna dreaptă (căzusem pe partea stângă și mâna aceea nu era accesibilă).

N-am avut inima să îi spun că, deși au trecut atâția ani de la operația de cancer mâna îmi cam face probleme pentru că mușchiul care o lega de torace a fost îndepărtat parțial. A tras și am reușit să mă ridic în genunchi zicând mereu ”Nu mai pot, nu mai pot!”. Dar am putut,, în ciuda sciaticei care s-a grăbit să intre și ea în joc. Între timp doamna spunea că noi, astea mai plinuțele cădem ca bolovanul.

Când m-a văzut în sfârșit pe picioarele mele a mai criticat un pic pe cei care au făcut bordurile atât de înalte, i-am mulțumit și a plecat în treaba ei.

Deci asta e dragi tovarăși și pretini: ”CÂND ZICI CĂ NU MAI POȚI MAI POȚI PUȚIN” 

Containere, mașini electrice și ”Reborn Rich”

 Articolul acesta, deși cam lung, mi s-a părut foarte interesant mai ales în contextul serialului Reborn Rich pentru că mă ajută cumva să înțeleg mai bine unele secvențe economice și politice din serial.

A fost preluat (în coreeană) de prietena mea Ji Hwa Hong și l-a tradus Google, care rămăsese fixat la franceză.

Un articol bine scris se traduce fluent chiar și cu mașina de tradus, cum e cazul aici.

E un capitol de istorie pe care nu îl cunoșteam, mă bucur că am avut ocazia să îl citesc.

L'avenir de Tesla dans un conteneur des années 1950

Le critère le plus sûr pour déterminer un bon livre en Corée n'est ni la recommandation d'un expert ni le classement des best-sellers, mais "épuisé". <The Box>, publié par Chunglim Publishing en 2017, est épuisé et il n'y a pas de livres électroniques ou d'articles d'occasion à vendre. D'après mon expérience, ce genre de livre est susceptible d'être un bon livre. En effet, ce livre l'est.

<The Box> est une histoire de conteneurs. J'ai écrit un livre en brique de plus de 500 pages avec un bloc de fer qui était droit horizontalement et verticalement, et c'est assez amusant à lire sans faire de pause. Dévoile de manière passionnante comment les conteneurs ont été mis en pratique et ont changé le monde. Si je devais choisir la seule chose qui a fait de la Corée au-delà des pays du G7 avec le revenu par habitant d'aujourd'hui, je suis presque sûr que ce sont les conteneurs, pas les semi-conducteurs.

26 avril 1956. Le premier porte-conteneurs est parti de Newark, New York. Les conteneurs ont existé avant. Cela faisait longtemps qu'on n'avait pas utilisé une énorme boîte avec un cadre en acier. Jusqu'à présent, il n'avait été rien de plus qu'une cargaison inhabituelle vue occasionnellement sur le pont. La quasi-totalité de la cargaison a été déplacée dans des sacs à dos par des dockers.

Malcolm McLean, un camionneur autodidacte, a relevé le défi de la « conteneurisation » en démolissant tous les systèmes de transport pour les adapter aux conteneurs. Après la Seconde Guerre mondiale, les navires donnés par le gouvernement ont été convertis en conteneurs et des grues ont été installées. Le port a également été réparé en conséquence. En tant qu'entreprise de camionnage, elle a également mis en place un système de camionnage optimisé pour les conteneurs. McLean n'a pas inventé les conteneurs, mais il a commencé la conteneurisation.

Les résultats étaient révolutionnaires. En 1956, le coût du transport de marchandises générales sur un cargo conventionnel était de 5,83 $ la tonne. McLean a calculé que le déplacer vers un porte-conteneurs coûterait 15,8 cents la tonne. Les coûts de transport ont été réduits de 1/37. La facture d'électricité de 10 000 wons était de 271 wons. Le mot révolution ne suffit pas.

S'il se terminait ici par « C'est ainsi que Malcolm McLean a mené la révolution dans l'industrie du transport et réalisé la mondialisation », le livre n'a pas besoin d'être aussi épais. Le lancement du porte-conteneurs par McLean est le contenu du chapitre 1 des 15 livres. Désormais, la « malédiction de l'innovation » se déroule de manière éclatante. S'il semble que Tesla l'a déjà révolutionné, vous devez écouter Malcolm McLean.

Il est facile de penser que l'industrie du transport se serait conteneurisée en un instant puisque les coûts de transport ont été considérablement réduits. Cependant, même en 1962, six ans après le départ du premier porte-conteneurs, le fret conteneurisé ne représentait que 8 % du fret dans le port de New York. C'est dommage pour le port de New York, qui n'est pas tout le port, et le fret international n'est pas inclus. À l'époque, le pourcentage de fret international transporté par conteneur était de 0 %.

L'innovation n'est pas la fin du "voila" et du développement d'un modèle qui s'autofinance. Le premier mur est un problème politique. Docker était un travail populaire. L'unité du syndicat était forte et la force de la grève était forte parce qu'elle couvrait divers processus tels que le chargement, le déchargement et la distribution. Ils avaient un grand nombre de personnes et des revenus élevés, ils avaient donc une forte influence politique. Les dockers ont vu le conteneur comme une menace et se sont mis en grève.

Si vous dissimulez les mots « docker », ce n'est pas différent de la description d'un ouvrier d'usine automobile aujourd'hui. À l'époque, le problème de l'emploi n'était pas grave car c'était un boom d'après-guerre, mais le paysage politique est pire ces jours-ci. À long terme, les travailleurs seront chassés par la puissance du progrès technologique économe en main-d'œuvre, mais ce ne sera jamais facile.

En 1960, grâce à des négociations appelées "Accord de modernisation des machines", les entreprises de transport par conteneurs et les travailleurs sont parvenus à un compromis, mais il restait un long chemin à parcourir. La compétition entre les constructeurs navals était en feu. La conteneurisation est une opération qui facilite le processus en investissant une énorme quantité de capital. Une fois l'infrastructure en place, il n'y a pas beaucoup de différence dans les services. Une concurrence sans fin sur les coûts commence et les investissements doivent se poursuivre.

McLean's Sealand Service, qui a commencé la conteneurisation, a pris les devants, mais a été dans le rouge pendant six ans. Les dettes se sont accumulées comme une montagne et les retardataires ont continué à frapper. Même s'ils gagnaient de l'argent, ils ne pouvaient pas arrêter la pression de réduction des coûts et les investissements supplémentaires. La société de tabac Reynolds, une grosse main à l'époque, est entrée en tant qu'investisseur dans McLean, mais les riches en liquidités ont finalement abandonné et sont sortis.

Il en va de même pour les voitures électriques. En 2016, le britannique Dyson, célèbre pour ses sèche-cheveux, a déclaré le développement des véhicules électriques, affirmant qu'ils sont bons pour fabriquer des moteurs et que les voitures électriques peuvent être fabriquées parce qu'elles sont alimentées par des moteurs. La barrière à l'entrée est inférieure à celle des moteurs à combustion interne, qui sont fabriqués de manière élaborée avec des milliers de pièces. Dyson a abandonné le projet en 2019, mais il existe d'innombrables géants tels que Mercedes, BMW et Hyundai Motors devant Tesla.

Il y a aussi un fardeau d'investissement en capital presque sans fin ici. Dyson a brûlé 750 milliards de wons en trois ans, mais a abandonné sans regret. Parce que je n'ai pas vu que c'était commercial. Si les voitures électriques deviennent populaires, le prix finira par devenir important, nous devons donc augmenter les investissements et réaliser des économies d'échelle pour les rendre moins chères. Les bénéfices s'amenuisent et les investissements doivent continuer à affluer.

Warren Buffett a dit des choses similaires à plusieurs reprises, mais l'industrie du transport aérien l'a fait. Buffett a déclaré: "En tant que capitaliste, j'aurais économisé beaucoup d'argent si j'avais abattu les frères Wright lors de leur premier vol." Personne ne pouvait nier que les avions étaient innovants, mais personne n'a gagné d'argent en investissant dans l'industrie aéronautique pendant environ 100 ans.

C'est la guerre du Vietnam qui a donné un souffle à la conteneurisation, qui avait été lente en raison de diverses barrières. En 1970, l'armée américaine, frustrée par les fournitures militaires, a trouvé des conteneurs comme solution, et le résultat a été un succès. Grâce à cela, McLean a également commencé à gagner de l'argent, et sur le chemin du retour du Vietnam, il a décidé de s'arrêter au Japon pour faire le plein de ses marchandises, ouvrant l'ère du commerce Pacific Rim.

Quand j'étais jeune, je pensais que le président Chung Joo-young avait soudainement dit qu'il fabriquait des bateaux n'était que la «persévérance» d'un grand homme, mais c'était le contexte. C'était en 1971 lorsque le président Chung Ju-young a rendu visite à Barclays et a réalisé le célèbre épisode «Lee Soon-shin banknote». C'était persuasif de voir comment le monde va. Après tout, l'épisode est beau, mais le business est raisonnable.

McLean a-t-il finalement réussi la grande opportunité de la guerre du Vietnam ? Pas comme ça. Maintenant, le Japon, Taïwan et même la Corée ont été ajoutés pour produire des navires moins chers et plus rapides. L'Asie de l'Est, où l'État a pris l'initiative de construire de grands ports et des porte-conteneurs, s'est rapidement imposée. En 2014, sept des 10 premiers ports commerciaux du monde se trouvaient en Asie de l'Est. Le port de New York, qui a lancé le premier porte-conteneurs, n'est même pas visible.

En résumé, pour que l'innovation mène à (mon) succès, ① l'innovation doit avoir une valeur commerciale (Xerox) ② doit surmonter les problèmes politiques (Tada) ③ doit attendre "alors", qui ne sait pas quand cela arrivera ④ il n'y a aucun moyen de savoir qui sera le gagnant Vous devez surmonter la concurrence et ⑤ il doit y avoir un événement qui la rendra populaire.

Il y a des rebondissements, mais quoi qu'il en soit, McLean fait faillite plus tard et finit sa vie seul. Finalement, les conteneurs ont changé le monde dans les années 1990, mais je ne savais pas que cela prendrait près de 40 ans après le premier départ. Bien sûr, il est entré dans l'histoire en tant que pionnier de la conteneurisation, et à sa mort, les porte-conteneurs du monde entier ont sonné du klaxon pour lui rendre hommage.

En lisant, je suis tombé sur un regard sur Tesla, qui pense qu'une révolution a déjà eu lieu, qu'elle est achevée "en fait", ou que "c'est une révolution qui ne peut pas échouer". La conteneurisation était-elle moins attractive que la voiture électrique dans les années 1960 ? Les conteneurs ont dépassé l'économie mondiale et ont provoqué un bouleversement géopolitique dans l'essor de l'Asie de l'Est. Cependant, personne n'a gagné d'argent en investissant dans des sociétés de transport par conteneurs. Bien sûr, l'innovation va loin.