Pasqueflower Story = Povestea Florii Paștelui Pulsatilla Koreana

De fapt alte traduceri spun Povestea Florii Bunicii

Totul a pornit de la o poezie coreeană în care am fost etichetată. Poetul are doar cunoștințe aproximative de limba engleză, deci tot ce publică e în coreeană. Eu la rândul meu am cunoștințe rudimentare de limba coreeană, gramatica fiind cel mai slab punct. Cu toate astea fie omul e foarte politicos (deși nu se sfiește să-mi explice unde am greșit, dacă e cazul, de obicei asta se întâmplă când e vorba de obiceiuri sau noțiuni culturale pe care nu le cunosc) fie într-adevăr se întâmplă să percep mesajul dincolo de fluența exprimării în cuvinte, doar din atmosfera pe care o sesizez. Așa am procedat și cu regretatul Kang Jang Won care nu m-a admonestat niciodată...

Titlul poeziei a fost tradus de Google ca Grandmother flower, Floarea Bunicii de Bing și Pasqueflower, Floarea Paștelui. Poezia a fost însoțită de o operă de artă digitală reprezentând o floare care mi se părea foarte cunoscută. Poetul se numește Lee Byong-dal  (이병달)

할미꽃(老姑草, A pasqueflower)
*별바라기, 希星


어릴 적 열병 얻어
천 길 벼랑 구르다 막 깨어났을 때

불덩이 이마
두 볼을 어루만지며
주르륵 눈물 흘리던 모습
아직도 어린 손자는
서늘한 그 손길 속 오십 년을 더 살았다

오늘 같이 꽃샘바람 찬 저녁이면
골목골목 다니시며
애타게 부르시던 그 음성
이명(耳鳴)처럼 들린다

4월과 5월 사이
보리밭 가 오래된 무덤 하나
객지 사는 손자를 기다리다
하얗게 사윈, 등 굽은 할머니를 만난다

조그만 언덕 넘어
한달음 내달리던 고향 마을
이제는 갈 일도 별로 없고
새색시적 다홍치마 사촌 형수님
할미꽃 동그마니 혼자 사신다

계간 <좋은동네 2012. 봄호>에서

În poezie se vorbește despre un copil cu febră, despre obraji mângâiați, despre lacrimi, un nepot (de bunică) încă tânăr la 50 de ani. Umblând în seara asta pe alei prin briza (vântul) rece aude chemarea unor voci care sună ”ca un tinnitus” zice Bing...ca și cum ar vorbi doi oameni zice Google. Între Aprilie și Mai pe vechiul mormânt crește orzul (la ei mormintele sunt niște movilițe circulare acoperite cu iarbă, ordonate cumva ținând cont de indicațțiile feng shui...se mai practică pe scară destul de mare incinerarea, în special la budiști) 

Urmează ceva ce m-a derutat, anume că mormântul așteaptă să vină nepoții, și am înțeles ceva despre o bunică încovoiată. Abia mult mai târziu, cu totul întâmplător, mi-am dat seama despre ce e vorba...am să ajung și acolo...dar spre finalul articolului.

Poezia curge mai departe: dincolo de micile movilițe se află orașul de baștină (home town), nu-i prea mult de mers...urmează ceva din care n-am înțeles chiar nimic și se încheie cu floarea bunicii care rămâne singură.

Poetul a adaugat două cântece. Primul l-am văzut abia la sfârșit de tot, când deja aflasem destul de multe despre floare și sensul poeziei.

할미꽃 : 박인희

www.youtube.com/watch?v=8xdYGXVCSzo

찬바람 몰아치던 겨울이가고
눈녹은 산과들에 봄이 오면
무덤가에 피어나는 할미꽃이여
누구를 기다리다 꽃이 되었나

2.
산넘어 저 마을에 살고있는
그리운 막내 딸을 기다리다가
외로히 고개숙인 할미꽃이여
무엇이 서러위서 꽃이 되었나

3.
뻐꾸기 봄날을 노래 부르고
얼었던 시냇물은 흘러가는데
슬픈사연 전해주는 할미꽃이여
애타는 그마음이 따스하여라 

Am să mă folosesc de cele două mașini de tradus și o să traduc versurile în română așa cum mă pricep.

Văntul a fost remarcabil de rece în timpul iernii
Când  primăvara topește zăpada în munți
Draga Floarea Paștelui de pe mormânt 
Așteaptă să vină cineva să aducă flori 

(În Coreea morții sunt foarte respectați și la sărbătorile mari se merge la mormânt sau la altarele unde sunt depuse urnele cu cenușa celor incinerați și se aduc flori sau ofrande de fructe)

Locuiesc în satul de dincolo de munți
Mi-e dor de fiica mea și o aștept
Floarea Paștelui cu capul plecat
..........(aici nu am înțeles...e ceva cu flori și deasupra)

Cucul cântă în timpul primăverii
Pârâul dezghețat care curge
O, trista poveste a Florii Paștelui
Cu inima ei caldă, tachinând.

Uite că nu mă lasă inima să mai amân și o să copiez povestea florii din Wikipedia și o să încerc să o traduc.

”Pulsatilla koreana is called the "grandmother flower" in Korea. A long time ago, according to a fairy tale, there was a widow who had two daughters. The older daughter married a rich man but the younger daughter married a man who wasn’t as luxurious. Time passed and the widow was now very old and she decided to visit her two daughters. However the older one refused to let her stay and she was forced out of the house. So the widow turned to her younger daughter. But she lived very far away over many mountains. The widow fainted while going over the mountain from exhaustion. Some hours later, the younger daughter found her mother but it was already too late and she ended up dying. The younger daughter was extremely sad and buried her near the house. The next spring, a flower bloomed over her grave. The flower was bent like her mother’s back. So the daughter believed her mother had come back as the "grandmother flower".

Pulsatilla Koreana este numită ”Floarea Bunicii” în Korea. De mult de tot era o văduvă care avea două fete. Fata mai mare s-a c măritat cu un om bogat dar cea mică nu a avut acest noroc. Timpul a trecut și văduva a îmbătrânit tare și s-a hotărât să-și viziteze fetele. Dar fata mai mare nu fost de acord să stea la ea și a dat-o afară din casă. Așa că văduva a plecat spre cealaltă fată. Dar fata locuia foarte departe, peste câțiva munți. Văduva a leșinat pe drum de epuizare. Căteva ore mai târziu fata și-a găsit mama dar era prea târziu și biata femeie a murit. Fata cea mică s-a întristat foarte tare și și-a îngropat mama lângă casă. În primăvara următoare pe mormânt a răsărit o floare. Floarea era indoită ca spatele mamei. Fata a crezut că mama ei s-a întors la  ea ca ”Floarea Bunicii”

Povestea ma găsit-o numai după ce am ascultat muzica de la un alt video postat de poet, care pare a fi cântat la gayageum, un instrument special cu multe coarde...e o adevărată artă să se cânte la el și de obicei cântă fetele, am văzut mai multe tablouri cu fete care cântă la acest instrument, fie muziciene de la Palatul Regal, fie ginseng, echivalentele gheișelor, din cafenelele coreene. 








www.youtube.com/watch?v=_YIJ-EfA_Uo

Cred că știți că You Tube are playliste pe care le derulează în mod automat. După ce am ascultat cîntecul recomandat de Lee Byong Dal au urmat alte cântece iar mie mi-a plăcut foarte mult unul, tot despre Floarea Paștelui sau a Bunicii, cântat cu multă simțire de Lee Hyo Seong:

이효정 - 할미꽃 사연 (어머님께 바치는 노래)

https://youtu.be/fVIsiDiUUTo

할미꽃 사연-서봉수

어머님 무덤 앞에 외로운 할미꽃
이 자식은 바라보며 눈물 집니다
젊어서도 늙어서도 꼬부라진 할미꽃
그 사연 밤을 새워 들려주시던
어머님에 그 목소리 어머님의 그 모습이
그 모습이 허공에 퍼~져가네

어머님 무덤 가에 꼬부라진 할미꽃
이 자식은 매만지며 흐느껴 웁니다
한평생을 자식위해 고생하신 어머니
그때는 몰랐어요 용서하세요
나도 이제 부모되니 어머님이 들려주신
그 이야기 이제는 알~겠어요 

În căntec este vorba de o Pulsatilla singuratică de pe mormântul mamei și despre povestea ei (pe care v-am spus-o mai devreme) iar din felul în care interpretează cântăreața se simte toată durerea copilului sau adultului care și-a pierdut mama. Atunci am căutat în Wikipedia să aflu mai multe despre floare și am găsit povestea care m-a luminat despre ce e vorba în poezie. Textul e doar în engleză sau coreeană. Planta are proprietăți medicinale și pentru cine are ceva noțiuni  de limbaj medical cred că nu e nevoie de traducere.

”Pulsatilla koreana is a traditional Korean herbal medicine. The rhizomes of. P. koreana have been used as a traditional Korean medicine for amoebic dysentery, malaria, epistaxis, leucorrhoea, scrofula, internal hemorrhoids and also as a contraceptive. The root is antiinflammatory and antiparasitic. It contains several medically active constituents including saponins and anemonin. There are 17 saponins, two of which, derived from the saponin hederagenin, were found to be potent anti-tumor agents. Anemonin has been shown to have both cardiotoxic and cardiotonic properties.”

Fotografii de pe net, obținute prin Google Search.

Există și la noi pulsatilla, e foarte frumoasă...am văzut-o în Grădina Botanică dar nu știu să existe vreo poveste despre ea... 

Circe și Odysseus (Ulysse)

Îmi pare rău pentru necunoscătorii de engleză, articolul va fi alcătuit și din texte în engleză copiate de pe net...Dar așa, pe scurt, am să spun că în peregrinările sale Ulise a nimerit și pe insula vrăjitoarei Circe, care a transformat echipajul corăbiei lui Ulise, devarcat să caute provizii, în porci. Pe Ulise l-a ajutat hermes (Mercur) care deh, era și el cel mai șmecher dintre zei și era normal să îl placă pe vicleanul lui protejat.

Zeul i-a dat lui Ulise o plantă care l-a scăpat de efectul poțiunii pe cre i-a dat-o Circe. Momentul în care a fost momit să bea din cupa vrăjitoarei a fost imortalizat de John William Waterhouse într-unul din tablourile sale.

Și astfel Ulise și-a recăpătat echipajul și chiar mai mult, i-a căzut așa de tare cu tronc vrăjitoarei încât aceasta l-a ajutat nu numai să îl potolească pe Poseidon, dar și cum să scape de sirene ascultându-le cântecul dar nearuncându-se în brațele pline de pierzanie ale lor (deh, vrăjitoarele între ele), dar și să scape nevătămat din trecătoarea păzită de Scylla și Caribda. În Plus Circe și Ulise au avut și doi copii, semn că Ulise n-a rămas chiar de lemn tănase în fața farmecului frumoasei vrăjitoare.

”Kirke (Circe) is the daughter of Helios (the Sun) and Perseis, which would make her the grand-daughter of Okeanos (Ocean).

On her island... in her palace... Kirke waits for lost sailors to come wandering to her door as supplicants. Normally, a traveler is treated as a special guest but with Kirke, travelers are drugged and then served as dinner.

Odysseus and his desperate crew went ashore on the island of Aiaia hoping to find food and water. Odysseus sent twenty-three men to explore the island but only one returned. As the men walked from the beach they could hear sweet singing from Kirke’s home in a forest glen. Wild lions and wolves (drugged by Kirke) came, wagging their tails, to greet the strangers. They were charmed by her beauty and drank the potions she offered as refreshment. As Kirke’s vile drugs took effect, the once valiant men began to change shape and were soon fully transformed into swine. Kirke herded them into pens and threw pig food on the ground before them.

The sole survivor, Eurylochos, ran back to Odysseus and urged that they set sail immediately. He told the story of the evil goddess and how they would all be turned into swine if they dared to stay on that dangerous island (his warnings unfortunately took on the air of cowardice... Odysseus almost killed him for it). Odysseus was not afraid. He would not leave his men as swine and he would not risk any of the other men in a fight with Kirke. Odysseus went to Kirke’s palace alone.

Along the trail, Odysseus met Hermes (the messenger of the Immortals) in the guise of a young man. Hermes told Odysseus that he could entrap Kirke and free his companions if he obeyed the gods orders. Hermes reached down and pulled a plant called ‘moly’ from the ground and explained that mere mortals found it difficult to dig-up but he, as a god, could do all things. Odysseus took the ‘good medicine’ and went boldly into Kirke’s house. She welcomed him as another victim and gave him her vile potions but the ‘good medicine’ gave Odysseus protection. When Kirke thought the drugs had taken effect, she struck Odysseus with her wand. The wand was supposed to complete the transformation process but Odysseus drew his sword and sprang upon her. The astonished Kirke surrendered instantly. She released the twenty-two pig-men and ceremoniously anointed them with another one of her potions. The men were restored to their original forms but they were taller and more handsome than before they had been enswined.

To show her good faith, Kirke opened her doors to the dispirited sailors and gave them every comfort she could offer. After the entire crew had been rested and nourished, Kirke told Odysseus that his journey would now take him to the House of Hades (lord of the Underworld). He must consult with the soul of the seer, Teiresias the Theban, to find out how he may finally appease Poseidon (lord of the Sea) and return to his home.

After seeing the soul of Teiresias the Theban, Odysseus returned to Aiaia. Kirke bid him a final goodbye and told him how to safely sail past the island of the Sirens, the six headed Skylla and the monster Kharybdis (Charybdis).

Kirke and Odysseus had two children, Agrios and Latinos.
Greek Mythology ”

Circe Offering the Cup to Ulysses is an oil painting in the Pre-Raphaelite style by John William Waterhouse that was created in 1891.
(https://en.wikipedia.org/wiki/Circe_Offering_the_Cup_to_Ulysses)

Un alt tablou al lui John William Waterhose avănd ca subiect pe vrăjitoarea Circe este cel intitulat Circe Invidiosa. Pe scurt povestea e așa: Circe era prietenă cu un pescar pe nume Glaucus, transformat de niște ierburi magice într-un monstru al apelor. Glaucus s-a îndrăgostit de o nimfă frumoasă dar aceasta nici nu a vrut să audă de el. Atunci Glaucus i-a cerut ajutorul lui Circe, care a aruncat o poțiune în râul în care se scălda Scylla și apoi a vrăjit-o să devină un monstru cu 6 câini în partea de jos a corpului...Dar așa monstru cum era tot nu l-a acceptat pe monstrul de Glaucus ca iubit.

Circe Invidiosa Detail


Who may see the passage of a goddess unless
she willed his his mortal eyes aware?"
Homer ....."The Odyssey"
A child of the sea, and the sunlight to men...
She comes to you with a glow within
"A form of grace and beauty rare, "
A singing nymph with sun-bright hair"
Her eyes the color of the azure sea..
But watch closely and you shall see,
How her eyes shall mirror these:
The seas, the storms, the noon sky so bright
The iris, and the new dawn's light,
The hearts of men, whose souls they bare,
When in her company, they do share.
Endless treasures and gifts so rare...
With magic kiss upon your brow,
She seeks to cure your troubles
And if perchance you would allow,
A healing she would render.
O! Harried , weary seekers!
Rest easy in her care!
For she may cure your troubles
Circe

In mythology there are several figures named Glaucus, probably the most famous mythological tale is of Glaucus the fisherman

Glaucus was fishing in the river, he hauled in his catch, and on emptying his net noticed the fish he had already caught were reviving, and escaping back into the water, wondering what was causing this to happen, he took a closer look and realized he had emptied his catch on a patch of strange herbs on the river bank. Glaucus picked a handful of these strange herbs, and on tasting them had an urge to enter the river, he plunged in, and no sooner had he entered the water he had changed into a sea-monster with sea-green hair, huge broad shoulders and a fish-like tail. His transformation was accepted by the gods, and so Glaucus became immortal, a sea-god

One day he spied a beautiful girl, Scylla, a favorite of the water-nymphs, and fell instantly in love with her. Scylla on seeing Glaucus ran away, and no matter how he tried she kept on rejecting him. Felling sorry for himself Glaucus went to the island of Aeaea to confide in Circe, she was a sorceress and had the power to cast spells. Glaucus told Circe of his love for Scylla and of her rejection for him, he also told Circe that he could never love anyone else except Scylla.

Circe, who was very fond of Glaucus felt angered by this, and made her way to the island of Sicily, where Scylla lived. While Scylla bathed in a small spring, the jealous Circe poured a potion of herbs into the water, then cast her spell. From the lower half of her body Scylla grew six monstrous dogs, but the upper half remained intact. Totally appalled by the appearance of her body she hid herself away in a grotto on the straits of Messina, and there she stayed, but she could not stop the monstrous dogs from devouring unsuspecting sailors who steered to close to her cave, and Glaucus continued to pursue Scylla but to no avail.
pantheon.org


John William Waterhouse mai are și alte tablouri pe care le-am găsit fie cu numele de Circe, fie de vrăjitoare. De exemplu acesta se intitulează ”Schită pentru Circe” da și ”Sorceress” adică ”Vrăjitoarea”

 O variantă a acestui tablou arată așa și pe net se cheamă simplu Circe

Tot din seria vrăjitoarelor este și tabloul intitulat ”The Charmer”

Deși ar mai fi tablouri cu tema vrăjitoriei (se pare că Waterhouse era fascinat de această temă) am să mă opresc la Magic Circle, despre care Wicannele de azi sigur știu mai multe:

Desigur, Odiseea lui Homer a inspirat dealungul mileniilor mulți oameni de artă, printre ei și Angelica Kauffmann care a pictat  Circe enticing Ulysses, 1786, un tablou mult mai luminos decât cele ale lui Waterhouse. În acest tablou Circe e aproape umană. Deh, dacă nici femeile nu s-or înțelege între ele...

Ulisses (Odysseus) și sirenele -- tablouri.

Un tablou postat de prietena mea Sunny Lory pe peretele meu de face book mi-a inspirat acest articol. Eu și Lory facem de mult imp schimb de sirene, fiecare dintre noi are câte o colecție

I-am promis atunci că voi căuta Odysseus și sirenele de John William Waterhouse... Și am găsit tabloul, adăugând și altele

Explicația atașată tabourilor de mai sus sună așa:

Sunny Lory, ți-am promis Odysseu și sirenele de John William Waterhouse dar am fost dezamăgită când am văzut că memoria m-a înșelat și că pictorul a prezentat sirenele așa cum apar ele pe un vas grecesc antic, precum niște păsări. Waterhouse are niște tablouri cu sirene și cu ondine, dar acestea nu au nimic deaface cu Ulisse (Odysseu)

Am continuat cu alte tablouri, voi copia explicația după ce le voi descărca aici:

Cel mai cunoscut și mai percutant tablou dedicat lui Odysseu (Ulise) și sirenelor este cel al lui Herbert James Draper, 1864-1920. c. 1909. Am găsit și o descriere a tabloului, în engleză:

”he depiction of the sirens is an interesting one as Homer's account was rather vague and artists usually drew them as bird like figures with female heads. Draper, however, depicts them as mermaids and young women. We see a boat full of muscly sailors apparently terrified by three nude girls. As they climb aboard, an act of assertive sexuality, the sirens change from mermaids into women.

The theme of the nymph and the temptress became something of an obsession in Draper's work. This work was done later in Drapers career, when he was a married man, and contrasts dramatically with an earlier work by him The Sea Maiden which shows the sailors as the aggressors.

The picture contains many contrasts; the sea and the air, the masculine and the feminine, the dark and the light, hard and soft. These contrasts are enhanced by the colours used by Draper with the sailors being dark and weather beaten, the sirens are pale and untouched by the sun like an English Edwardian lady.”
http://www.victorianweb.org/painti…/draper/paintings/11.html

În mod evident tabloul lui Draper a preluat tema sirenei ca femeie, temă care poate fi  admirată și pe un mozaic roman din Tunisia de azi.

Aceeași temă, a înșelătoarei sirene cu trup de fememie o găsim și în tabloul lui William Etty din 1837. Pe net e prezentat cu insistență numai detaliul cu tabloul pentru că prim planul tabloului, cu victimele sirenelor în formă de cadavre (Etty a studiat cadavre și figurile lui sunt tulburător de reale) și femeile lascive au displăcut la vremea lor.

Am mai adaugat un tablou care mie personal nu-mi place dar în care sirenele sunt parcă și mai lascive, și mai periculos de atrăgătoare deși au aspectul cu care ne-m obișnuit când ne gândim la sirene, aspect inspirat de peștele numit Dugong, care are o ciudată asemănare cu un corp uman (am văzut unul expus la Muzeul Antipa)

Curzio Malaparte are o descriere înfiorătoare a unui festin în care s-a servit dugong (acțiunea se pertece pe la jumătatea secolului XX) în cartea lui, La Peau. De fapt toată cartea trebuie citită cu emetiral sau ghimbir pentru că până și partea care dă titlul e îngrozitoare. Am dat-o împrumut și persoana respectivă a refuzat să mi-o înapoieze..cred că e mai bine așa.

YOUTH POEM By: Samuel Ullman Poemul Tinereții de Samuel Ullman

Mi-a plăcut atât de mult poemul acesta încât m-am hotărât să îl traduc pentru voi, cititorii mei, așa cum m-am priceput mai bine..Sper să vă pună și pe voi pe gânduri, cum m-a pus pe mine...Și ce ar putea ilustra mai bine menirea poemului decât frumusețea, finețea și delicatețea picturilor lui Dante Gabriel Rosetti?

YOUTH POEM 

By: Samuel Ullman

Youth is not a time of life - it is a state of mind,
it is a temper of the will,
a quality of the imagination,
a vigor of the emotions,
a predominance of courage over timidity,
of the appetite for adventure over love of ease.

Tinerețea  este o stare de spirit
este o stare a voinței,
o calitate a imaginației,
o vigoare a emoțiilor,
predominarea curajului în fața timidității,
a apetitului pentru aventură în fața iubirii de confort. 

Nobody grows old by merely living a number of years.
People grow old only by deserting their ideals.
Years wrinkle the skin
But to give up enthusiasm wrinkles the soul.
Worry, doubt, self-distrust,
fear and despair - these are the long,
long years that bow the head and
turn the growing spirit back to dust.
                 
Nimeni nu îmbătrânește doar trăind un număr de ani
Oamenii îmbătrânesc numai dacă își părăsesc idealurile.
Anii ridează pielea,
dar renunțarea la entuziasm ridează sufletul.
Îngrijorarea, îndoiala, neîncrederea în sine,
frica și disperarea - acestea sunt
anii lungi, lungi care apleacă în jos capul
și transformă creșterea spiritului în praf.
                   
Whether they are sixteen or seventy,
there is in every being's heart
the love of wonder,
the sweet amazement at the stars
and starlike things and thoughts,
the undaunted challenge of events,
the unfailing childlike appetite
for what is to come next,
and the joy and the game of life.
                  
Dacă are șaisprezece sau șaptezeci de ani
în inima fiecăruia există
iubirea pentru minuni
dulcea uimire a stelelor
provocarea imposibil de descurajat a evenimentelor
apetitul copilăresc de neostoit
de a ști ce urmează
și bucuria și jocul vieții.
                   
You are as young as your faith,
as old as your doubt;
as young as your self-confidence,
as old as your fear,
as young as your hope,
as old as your despair.
When the wires are all down
and all the innermost core of your heart
is covered with the snows of pessimism
and the ice of cynicism,
then you are grown old indeed.
                   
Tu ești tot atât de tânăr ca și credința ta,
tot atât de tânăr ca încrederea ta în sine,
tot atât de bătrân ca frica ta,
tot atât de tânăr ca speranța ta,
și tot atât de bătrân ca disperarea ta.
Când tot ce ești tu a ajuns jos de tot
și tot ce este nucleul intern al inimii tale
este acoperit de zăpada pesimismului
și gheața cinismului
atunci ai ajuns cu adevărat bătrân...
                  
But so long as your heart receives messages
of beauty, cheer, courage, grandeur
and power from the earth,
from man and from the Infinite,
so long you are young.

Dar atâta timp cât inima ta primește mesaje
de frumusețe, entuziasm, curaj, grandoare
și de la puterea pământului;
de la oameni și de la Infinit
Atunci ești tânăr...

Tablouri de Dante Gabriel Rosetti., membru al grupului britanic Prerafaelits..