Dorel Zaica. Cronică involuntară. Mărturisiri la vârsta copilăriei, MȚR, 2007

Stiu ca nu se face, dar o sa copiez cea mai mare parte dintr-un articol pe care mi l-a recomandat sotul meu...E plin de candoare, ca tot ce tine de copilarie.

Ce legătură există între copilăria petrecută în plină perioadă comunistă, stelele de pe cer și profesorul de desen Dorel Zaica? Aflați din rândurile de mai jos, rânduri încărcate de emoție și magie:

Folosesc cuiva stelele de pe cer?

Stelele de pe cer trebuiesc că să le ia oamenii săraci, să le pună în pomul de iarnă. (5 ani)

Ce este sufletul?

Suflet e când îți pune mamă prăjituri pe farfurie și îi lași prăjituri și lu’ ăla mic. (8 ani)

Câți ani ține copilăria?

Copiii trăiesc 35 de ani, oamenii tineri 25 și bătrânii în 5 ani mor. (8 ani)

Copilăria ține 5 ani și după aia vine școală. (6 ani)

Copilăria ține 20 de ani și după aia începe să îmbătrânească copiii și bătrânețea este până la 88 de ani, după 88 de ani vine 89 și trebuie să mori. (7 ani)

De ce visăm noi?

Visele sunt, că atunci când îți moare tataia să îl mai vezi. (7 ani)

Noi visam că să nu ne plictisim noaptea. (7 ani)

Și dacă nu ar exista răspunsuri corecte, ci doar răspunsuri? Dacă adulții ar pune întrebări pentru a afla ceva nou, nu ceva ce știu deja? Dacă am re-învăța de la copii libertatea, imaginația, logica ilogică, sinceritatea? Dacă și cu parcă, ne-am afla probabil în plin experiment Zaica.

Dorel Zaica a fost profesorul pe care orice copil și l-ar fi dorit. Cu atât mai neobișuit, el nu a apărut în pestrița lume post-decembristă, ci în griul închistat al ultimelor decenii de dictatură comunistă: anii 1970-1980.
Împotriva tuturor regulilor, scrise și nescrise, ale acelor ani, artistul și profesorul de desen Dorel Zaica se încăpățâna să pună întrebări copiilor. Și să le asculte cu atenție răspunsurile.

Orele lui Dorel Zaica de la Liceul “Nicolae Tonitza” nu erau privite cu ochi buni și nu de puține ori a fost avertizat că trebuie să înceteze activitățile libere și creative, în total răspăr cu educația strictă, închinată Partidului și Patriei din acei ani. Pionierii lui Ceaușescu redeveneau, în atelierele lui Zaica, copii.

Prima carte despre Experimentul Zaica a fost croșetată de Irina Nicolau la Muzeul Țăranului Român (Experimentul Zaica, Editura Meridiane, 2001). Era pentru prima dată când peste douăzeci de ani de activitate creativă erau strânse într-o carte unde întrebări și răspunsuri dintre cele mai surprinzătoare curgeau firesc într-o narațiune a copilăriei scrisă, de fapt, de copii.

Ce este umbra?

Umbră este o formă de întuneric. (12 ani)

Ce înseamnă să fi nemuritor?

Nemuritor e când sunt doi bandiți și trage cu pistolul, unul moare și celălalt rămâne în picioare nemuritor. (7 ani)

Ce este respectul?

Respect înseamnă să te scoli și să stea babele pe scaun. (9 ani)

De ce își fac oamenii cadouri?

Oamenii își fac cadouri ca să nu fie nesimțiți. (7 ani)

Ce înseamnă cuvântul modern?

Modern e când vezi ceva frumos și e scump și n-ai bani. (7 ani)

Cum se face parfumul?

Parfumul se face din apă, dop și din parfum. (5 ani)

Cum știu cei de la televizor că mâine va fi vreme urâtă sau frumoasă?

Omul de la televizor știe că mâine plouă, că are un bilet și citește. Biletul i l-a scris mama lui. (6 ani)

Dacă pământul se învârtește, cum de nu cădem de pe el?

Nu se învârtește decât Pământul, asfaltul nu se învârtește. (6 ani)

Dacă tot se mănâncă amândouă, de ce nu servim mărar cu mere?

Noi nu servim mărar cu mere, pentru că nu ne putem bate joc de foame. (14 ani)

Ce este timpul?

Timpul este o vreme care trece tot timpul. (5 ani)

Ce sunt buruienile?

Buruienile sunt niște plante folositoare doar lor. (12 ani)

Ce este Biblia?

Biblia este o carte lăsată de Dumnezeu, că să se afle despre viitor. În ea scrie că vor fi două războaie mondiale și amândouă vor fi câștigate de către români și chiar așa s-a și întâmplat. (11 ani)

Cum luminează licuricii?

Licuricii pot lumina, că ei sunt o parte dintr-o stea, când moare un om cade o stea și din steaua aia se formează licurici. (10 ani)

Licuricii sunt mici, au o lampă și vin la oamenii care visează și se uită la ei, cu lampă, că să vadă ce visează. (7 ani)

Licuricii au o lanternă mică și ne-o bagă în ochi, că să nu-i cunoaștem. (6 ani)

Licuricii, că el se duce la un televizor și când începe televizorul să lumineze, el ia un pic de lumina. (7 ani)

De ce au casă unii melci și alții nu?

Unii melci au casă, iar alții nu, că de prin anul 1800, când au apărut canalele, făcute de oameni în orașe, unii melci s-au debarasat de case și așa au rămas pentru totdeauna, să trăiască prin canale, ceilalți trăiesc prin grădini și livezi. (12 ani)

Melcii care au casă au făcut economie, nu au mâncat cartofi, au mâncat numai flori și cu timpul și-au făcut casă. (7 ani)

Ce limbă se folosește în Iad și în Rai?

În Rai vorbim limbă mută, în Iad vorbim românește. (8 ani)

În Rai și în Iad nu se vorbește nici o limbă deoarece tot ce a fost de spus, s-a spus înainte să ajungem acolo. (13 ani)

Ce fac soldații care au pierdut războiul?

Soldații care au pierdut războiul le spune că să le fie rușine și îi face de râs la întreg războiul. (7 ani)

Și soldații care au pierdut trebuiesc lăudați, că să nu se descurajeze chiar așa. (10 ani)

Soldații care au pierdut războiul, se duc la mamă lor, ca să plângă. Ei plâng la mama lor, că în altă parte le e rușine. (7 ani)

Dincolo de candoarea unor răspunsuri, o lume pe care am lăsat-o în urmă se ițește și ea, tragic-nostalgică privită cu ochii copiilor care am fost. Vă mai amintiți cozile, cravata roșie, alimentara, miliția, secretele și pe tovarășul Nicolae Ceaușescu? Copilăria noastră a împletit povești și cu aceste personaje.

Ce este bucuria?

Bucurie e cand un om șade la coadă și îi spune un om că nu e nimic și el vede că este ceva înăuntru. (7 ani)

Ce este politică?

Politică este când mai mulți oameni se întâlnesc și vorbesc foarte mult. (8 ani)

Ce este revelionul?

Revelion înseamnă, când unul se duce la altul, mănâncă, bea și se îmbăta. (7 ani)

Ce este răbdarea?

Răbdarea este când un om se duce la măcelărie și trebuie să mai stea. (7 ani)

De ce e întotdeauna îmbrăcat mirele în negru și mireasă în alb?

Mirele e îmbrăcat în negru, că așa e legea, așa a spus tovarășul Nicolae Ceaușescu. (6 ani)

De ce există obiceiul că cei mici când sunt botezați să fie băgați de preot în cazanul cu apa?

Copiii mici, când se botează, îi bagă în cazanul cu apa, că așa a zis tovarășul Nicolae Ceaușescu și să nu-l supăram. (8 ani)

Ce este statul?

La țărani castraveții și roșiile sunt mai bune. La stat sunt mai rele, că statu mai stă, mai se culcă, mai vine câteodată, și după aia iar stă. (8 ani)

Statul e un om, care comandă ce să dea la Alimentară. (7 ani)

Ce este acela un secret?

Secretul este atunci când nu trebuie să știe miliția. (6 ani)

Secretul este un om, care îi spune secretar de partid. (6 ani)

Ce este arta?

Artă înseamnă mileuri naționale, căni naționale și care nu poți să le reproșezi nimica. (8 ani)
Cine ar fi avut curaj, în frigurosul deceniu 1980 să îi întrebe pe copiii ce părere au despre școală? Dorel Zaica a făcut-o.

Ce este școala?

Școala este o amestecătură de profesori care ne predau o amestecătură de lecții și la sfârșit ieșim o amestecătură de oameni, dar toți cu școală. (Matei, 13 ani)

De ce nu învață carte toți copiii acasă și trebuie să vina neapărat la școală?

Copiii învață la școală și nu acasă, că acasă nu au directoare. (8 ani)

Joacă nu este un dușman al lecțiilor ci este odihnă copiilor de după lecții, este somnul vioi al copiilor. (14 ani)

Dacă părinții dau pedepse, profesorii nu mai apucă să pedepsească, dar dacă profesorii dau pedepse, acestea duc la alte pedepse, date de părinți. Contează care dau primii pedepsele. (14 ani)

Școală e un bloc unde copiii fac note și unii fac note bune și alții sunt mofturoși. (5 ani)

Am să închei cu unul dintre cele mai frumoase poeme pe care le-am citit vreodată. De data această sub formă unor răspunsuri de copil:

La ușa inimii cuiva, trebuie să ne rugăm, să năvălim sau să ciocănim?

La ușa inimii cuiva nu trebuie nici să ciocănești, nici să năvălești, nici să te rogi, ci trebuie doar să cânți. (11 ani)

La ușa inimii cuiva, trebuie să ne mișcăm și să dorim cu încetinitorul. (13 ani)

Tenacitate, perseverenta si dotare, iata cheia succesului.

In noaptea asta eram decisa sa ma culc devreme, dar....am cautat poze pentru ilustrarea unui cantec. Si la doua dintre ele McAfee advisor a spus ca situl respectiv e periculos, unul cu "cod galben" ca sa folosesc un termen din meteorologie, si altul cu "cod rosu". Da, numai ca a spus asta DUPA ce ma descarcat pozele, si n-am avut prezenta de spirit sa le sterg imediat, uitand apoi care sunt.

Downloaderul le verifica daca nu au virusi, le-a scanat si McAfee in computer, niciunul nu a gasit nimic dar eu, ca sa fiu sigura, am pus si Spybot Search & Destroy in functie...

Si asa visul meu de a ma culca devreme s-a dus pe apa scanarii. SB a gasit, ca de obicei, o multime de chestii (dupa aproape 4 ore) si am apasat butonul de reparat...Toate bune si frumoase, dar intre timp am inchis Fire foxul si la restartare Surprise, suprise, m-am logat la fb dar nu m-a lasat sa intru pana nu bag codul de siguranta.

Care cod nici gand sa vina in telefon. Am cerut din nou codul, iara si iara, am restartat si ci computerul, degeaba. Am reclamat prin Help Center...Poate o sa vina candva un raspuns.

Norocul meu ca am mai multe browsere (fb zicea era ca nu ma mai logasem din Ff, ceeace nu era adevarat, dar pesemne schimbase SB o setare) si m-am mai logat candva din Chrome (de fapt eram logata).  Fb a fost dragut si mi-a trimis prin Chrome un set de coduri, am aplicat unul la Ff si...totul e bine cand se termina cu bine.

Cantecul o sa incerc sa il postez mai tarziu, cu poze cu tot, acum, daca m-am calmat, o sa incerc sa dorm.

LA MULTI ANI ROMANIA! LA MULTI ANI ROMANI, ORIUNDE VA AFLATI!

Andrei Barseanu (1858-1922).

"Pe-al nostru steag".

"Pe-al nostru steag e scris: «Unire,
Unire-n cuget si simtiri»
Si sub mareata lui umbrire
Vom infrunta orice loviri.

acela-n lupta grea se teme
Ce singur e ratacitor;
Iar noi uniti in orice vreme,
Vom fi, vom fi invingatori!

a inarmat a noastra mana ,
Ca sa pazim un scump pamant:
Dreptatea e a lui stapana ,
Iar domn e adevarul sfant.

Si-n cartea vesniciei scrie
Ca tari si neamuri vor pieri
Iar scumpa noastra Romanie
Etern, etern va inflori!".

STEMA ŢĂRII- George Coşbuc

Ca un zimbru-ntărâtat
Când a prins pământu-n coarne,
Tot ce-n drumul lui a stat
Gata să răstoarne –
Ca un zimbru-ntărâtat
Moldovenii s-au luptat
Cu potop de litve.

Ca un leu sfâşietor
Când cuprins de-arcaşi se vede,
Prin mulţimea de popor
Trăsnet se repede –
Ca un leu sfâşietor
Sar-oltenii-n munţii lor
Într-un iad de latini.

Iar muntenii ce-au avut
Cuib pe apa Dâmboviţii,
Ca vulturu-n munţi crescut
Apărând răpiţii
Pui ai săi – făcut-au scut

Din pacate, poezia amara a lui George Cosbuc nu si-a pierdut semnificatia

George Coşbuc - Tricolorul

Albastru, române, ţi-e steagul,
Dar ştii tu de ce? Să te-nvăţ.
Albastru-nsemnează ciocoii,
Şi tot ce-ţi aduni tu cu boii
Din mila căldurii şi-a ploii
Al lor e, şi-acum şi de-a pururi,
Şi-al tău, cerşetorule,-un băţ.
Dar rabdă, c-o fac din iubire:
Să tem că te duce-n pierire
Belşugul prin trai cu răsfăţ.

Şi galben, române, ţi-e steagul.
Iar galbenul spune de voi,
De cei de la pluguri, ţăranii,
Voi galbeni de foame sărmanii,
De boale purtate cu anii —
La scară, şi dracul vă ducă!
Stăpânii au scumpe nevoi:
Va banque şi dineuri şi păsuri
Şi-amante cu cai şi mătăsuri,
Şi toată nădejdea-i la voi!

Şi roşu, române, ţi-e steagul.
Şi-un geniu e tâlcul, s-o ştii.
Al neamului geniu, vezi-bine:
E roşu de-o tristă ruşine,
Că vremea-ndreptării nu vine,
Că tot mai cu multe mânii
Ne-ajunge voitul dezastru;
Abisu-ntre galben şi-albastru —
Satano, de unde ne vii?

Inscriptie pe steag Tudor Arghezi

Ce mi-ai parut odinioara,
in zarea cenusie si streina,
Un petec atirnat pe sfoara?
Si-o zdreanta aninata de-o prajina?

Din viscol, uragane si furtuni,
Ramine viu crimpeiul de matase,
Acolo unde maica-l asezase,
Zaloaga-n cartea ei de rugaciuni.

George Coşbuc - Poetul

Sunt suflet în sufletul neamului meu
Şi-i cânt bucuria şi-amarul -
În ranele tale durutul sunt eu,
Şi-otrava deodată cu tine o beu
Când soarta-ţi întinde paharul.
Şi-oricare-ar fi drumul pe care-o s-apuci,
Răbda-vom pironul aceleiaşi cruci
Unindu-ne steagul şi larul,
Şi-altarul speranţei oriunde-o să-l duci,
Acolo-mi voi duce altarul.

Sunt inimă-n inima neamului meu
Şi-i cânt şi iubirea, şi ura -
Tu focul, dar vântul ce-aprinde sunt eu,
Voinţa mi-e una, că-i una mereu
În toate-ale noastre măsura.
Izvor eşti şi ţinta a totul ce cânt -
Iar dacă vrodat-aş grăi vrun cuvânt
Cum nu-ţi glăsuieşte scriptura,
Ai fulgere-n cer, Tu cel mare şi sfânt,
Şi-nchide-mi cu fulgerul gura!

Ce-s unora lucruri a toate mai sus,
Par altora lucruri deşarte.
Dar ştie Acel ce compasul şi-a pus,
Pe marginea lumii-ntre viaţă şi-apus,
De-i alb ori e negru ce-mparte!
Iar tu mi-eşti în suflet, şi-n suflet ţi-s eu,
Şi secoli-nchid-ori deschidă cum vreu
Eterna ursitelor carte,
Din suflet eu fi-ţi-voi, tu, neamule-al meu,
De-a pururi, nerupta sa parte!

Mihai Eminescu

Ce iti doresc eu tie, dulce Romanie .
Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie,
Țara mea de glorii, țara mea de dor,
Brațele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ți mare, mare viitor!
Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,
Dacă fiii-ți mîndri aste le nutresc;
Căci rămîne stînca, deși moare valul,
Dulce Românie, asta ți-o doresc.

Vis de răzbunare negru ca mormîntul
Spada ta de sînge dușman fumegînd,
Și deasupra idrei fluture cu vîntul
Visul tău de glorii falnic triumfînd,
Spună lumii large steaguri tricoloare,
Spună ce-i poporul mare, românesc,
Cînd s-aprinde sacru candida-i vîlvoare,
Dulce Românie, asta ți-o doresc.

Îngerul iubirii, îngerul de pace,
Pe altarul Vestei tainic surîzînd,
Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face,
Cînd cu lampa-i zboară lumea luminînd,
El pe sînu-ți vergin încă să coboare,
Guste fericirea raiului ceresc,
Tu îl strînge-n brațe, tu îi fă altare,
Dulce Românie, asta ți-o doresc.

Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie!
Tînără mireasă, mamă cu amor!
Fiii tăi trăiască numai în frăție
Ca a nopții stele, ca a zilei zori,
Viață în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tărie, suflet românesc,
Vis de vitejie, fală și mîndrie,
Dulce Românie, asta ți-o doresc!

Trei Poeme Coreene Partea III

Ultimul poem din aceasta serie este scris de Ra Hee-duk si acum cateva zile, cand parea ca, la fel ca in poem, s-a deschis o usa prin care a intrat zapada in aproape toata tara, era cat se poate de potrivita. Intre timp zapada s-a dus, si a ramas frigul de afara. Pentru ca in poem e vorba de un rau care curge printre malurile acoperite de zapada, am ales ca ilustratii tablouri cu rauri. Voi incerca sa traduc poezia, desigur ca din engleza.

A Door Opening by Ra Hee-duk

Translated by Chae-Pyong Song and Anne Rashid

A door opened
and the snow covered the heaven and earth for several days
and a thousand doors closed,
and all the feet were stranded.
Dry grasses
have buried their cold feet in the snow
and cannot even take a step.
Even sounds are trapped.
Somewhere I faintly hear a sound.
I squat down in front of water
because only the running water hasn’t closed its door,
though its edges are frozen.
With a thousand doors closed,
only the floodgate flowing toward you remains open.
Though I attempt to catch the snowflakes,
they disappear as soon as they touch water.
The wet snow within the wet eyes–
I, too, step toward the open door.

O usa s-a deschis
si zapada a acoperit cerul si pamantul timp de cateva zile 

si o mie de usi s-au inchis
si toti pasii s-au oprit in loc.
Buruienile inghetate
si-au ingropat picioarele reci in zapada
si n-au putut sa mai faca un pas.
Chiar si sunetele sunt prinse in capcana.
Undeva aud vag un sunet.

ma asez pe vine in fata apei
pentru ca numai apa curgatoare nu si-a inchis usile
desi malurile ii sunt inghetate.
Cu o mie de usi inchise 

ramane deschisa doar ecluza in care apa curge spre tine  

Desi incerc sa prin fulgii de zapada,

ei dispar imediat ce ating apa.
Zapada uda cu ochi uzi-
The wet snow within the wet eyes–
Pasesc si eu spre usa deschisa.

門이 열리고 / 나희덕

한 개의 門이 열려
며칠째 눈발이 천지를 메우더니
천 개의 門이 닫히고
발들은 모두 묶이고 말았네
마른 풀대도
시린 발목을 눈에 묻고
한 걸음도 내딛지 못하네
소리들도 갇혔네
어디선가 희미하게 들리는 소리,
가장자리는 얼어가지만
흐르는 물만이 門을 닫지 않아
나는 물소리 앞에 쪼그려 앉았네
천 개의 門이 닫히고
당신에게로 흐르는 水門만이 남았네
눈송이를 낚으려 하나
물에 닿는 순간 사라져버리네
젖은 눈 속에 젖은 눈,
그 열린 門으로 나도 따라 들어가네

Ra Hee-duk (나희덕) was born in 1966 in Nonsan, Chungcheongnam-do. She received her Ph.D. in Korean literature from Yonsei University in 2006. She has published six books of poetry: To the Root (1991), The Word Dyed the Leaves (1994), The Place is Not Far (1997), That It Gets Dark (2001), A Disappeared Palm (2004), and Wild Apples (2009). She also published one collection of essays, A Half-filled Water Bucket (1999), and a volume of literary criticism, Where Does Purple Come From? (2003). Among her many literary awards are the Kim Suyoung Literature Award (1998), Modern Literature Award (2003) and the Sowol Poetry Award (2007). Growing up in orphanages, because her father was an administrator at an orphanage, she developed her strong sympathy for the less fortunate others. She currently teaches creative writing at Chosun University in Gwangju.

Amber Palomares--Winter river

Debbie Homewood --Don River--Richmond Hill

Donna Clair--Winter River

Emile Gruppe--Vermont-- Winter River Scene

 Georges Ames Aldrich--Winter-River

J Dronov

James Meger

 Marc-Aurèle de Foy Suzor-Coté

Mikhail Ivanenko

Nancy Merkle-- River Fog

Reggie Jaggers--WinterRiver

 Richard McNaughton--River Birches

Sergey Zhiboedov--Winter River

Susan Jenkins--Winter River

 Valery Rybakow--Winter Landscape--River in Winter Forest

Bruce Tinch-- Caddo Lake.

Trei Poeme Coreene Partea II

Voiam sa scriu mai de mult introducerea la acest poem, intitulat "Un vierme de matase", dar am avut un blocaj. Nu imi aminteam deloc ceva, o sa va spun mai tarziu ce anume. Acum am sa copiez de pe fb textul de introducere:

L-am visat pe tatal meu...desi au trecut 26 de ani de cand nu mai e, inca mi-e dor de el...Si poezia de mai jos mi-a readus in minte zile din copilaria mea...camerele pline de viermi de matase (crescuti de mamita) pentru care trebuia sa strangem zilnic frunze de dud...zilele si noptile reci de iarna cand se facea foc intr-o singura camera in care locuia intreaga famile...ca si cele cateva rochii de matase din sifonier..una din ele era din Crepe de Chine (pronuntat crepdeshin) daruit de nasa la botezul meu.

Mamita a fost foarte cocheta in tineretea ei si, pe masura posibilitatilor, a avut grija sa poarte rochii elegante, din materiale de buna calitate. Din pacate soarta a fost neinduratoare cu ea si ulterior, cand am crescut, a profitat de cunostintele de croitorie dobandite in scoala si cumpara material pentru trei rochii, una pentru ea si doua pentru noi, fetitele, rochii pe care le cosea singura...

La inceput materialele erau ieftine, stamba sau diftina, dar pe masura ce situatia noastra materiala s-a mai imbunatatit au inceput sa apara si unele mai pretentioase. Si exact aici a intervenit blocajul. Imi aminteam de o rochita de-a mea care mi-a fost tare draga, am purtat-o pana ce mi-a ramas mica, deja era scurta pentru acele vremuri, si mamita zicea ca parca sunt fetita de scoala elementara, desi eram in ultimii ani de liceu.

Cand eram in facultate deja aparusera si la noi minijupele la moda in UK, dar erau prea putine domnisoarele indraznete, care lepadasera rochiile cu jupon apretat care ne faceau sa aratam ca niste baloane, sau rochiile "sac" care ascundeau orice rotunjime.


Rochita era dintr-un material matasos, cu niste raiuri foarte fine, al carui nume incepea cu s...Am mers la Google si am cautat numele acelui material, dar fara succes...Am apelat si la memoria foarte precara a Mamitei, cu acelasi rezultat. Am intrebat si niste prietene, nimic, mai ales ca eu credeam ca incepe cu "se".

Deodata s-a aprins o luminita in capul meu: Serj...Nu, nici vorba, dar in timp ce cautam serjul a venit si cuvantul cel bun "siura"...Ntsss, nici asta nu era bun, dar eram foarte aproape. V-am zis ca pe Google se gaseste aproape tot ce cauti, cu o conditie, sa gasesti cuvantul sau cuvintele cheie. De data aceasta erau "old textile materials" si am ales dintre propuneri una "List of fabric names"

Sa nu uitam niciodata ca suntem neam de francofoni...numele materialului e "surah" care se citeste, bineinteles, siura. Am apasat pe surah si am ajuns la....twill, care e un material tesut cu raiuri in diagonala...

Examples of twill fabric are denim, tweed, chino, gabardine, drill, covert, and serge.

Adica taman serjul meu. francofona lui peshte ce sunt...

There are even-sided twills and warp-faced twills. Even-sided twills include foulard or surah, herringbone, houndstooth, serge, sharkskin, and twill flannel. Warp-faced twills include cavalry twill, chino, covert, denim, drill, fancy twill, gabardine, and lining twill.

Nu va mai traduc, important e ca surah se mai cheama si foulard (fular, pentru francofonii ca mine) Dupa ce am gasit definitia fularului pe net (o stiti partial, doar iarna bate la usa, dar pot sa pun pariu ca nu stiati ca e si un material numit asa) am cautat-o pe cea a surah, o sa copiez tot , dar voi trebuie sa stiti ca e un material din matase. sau amestec de matase cu fibre sintetice.

su·rah  (sr)

n.

A soft twilled fabric of silk or of a blend of silk and rayon.

[French surat, after Surat. (ca sa vezi, noi l-am luat din alta parte, nu din franceza... sau mai stii, totusi era surat, nu surah...Rayon este o fibra sintetica)

surah [ˈsʊərə]

n

(Clothing, Personal Arts & Crafts / Textiles) a twill-weave fabric of silk or rayon, used for dresses, blouses, etc.

[from the French pronunciation of Surat]

 su•rah (ˈsʊər ə)
n.

a soft, lustrous, twilled fabric of silk, wool, or synthetic fiber.

[1880–85; appar. variant of Surat]

Sunt trei definitii pentru ca sunt citate trei dictionare diferite.

Dar sa las amintirile si cautarile de o parte si sa revin la poemul coreean. Poemul e lung si parca nu l-as traduce acum, o sa va spun doar ca autoarea deapana amintiri din copilaria ei...unele asemanatoare cu ale mele...tatal ei insa scria ceva...dar de fapt si al meu scria...devize de constructii...mai e o diferenta, noi nu aveam becuri in copilarie, doar lampa cu gaz, alta e ca eu imi amintesc noptile de iarna, pentru ca in cele de vara, spre deosebire de poeta, nu ne inghesuiam intr-o camera, casa era mare, avea si un salon, pravalie, geamlac,  fusese a strabunicului, care era carciumar.

Am sa mai adaug ceva...acest frumos poem vorbeste despre o scrisoare pe care tatal poetei o scria lumii intregi cu ajutorul firului de matase depanat din cocon, in timp ce poeta scrie acum o scrisoare lunga pe care nu o poate imparti cu nimeni...

A Silkworm’s Room by Ra Hee-duk

When the fluorescent light was turned off
And the incandescent light was illuminated on the low table,
Father at last became our father.

Unable to sleep, I tossed and turned,
Perhaps because the room was too small for the family in the summer night,
Perhaps because the fifteen-watt light was too bright,
Perhaps because Father’s shadow covered the whole ceiling,
Or perhaps all of the above, I cannot remember now.
When his steel pen made a scratching sound all night long
with half-open eyes I saw
the way he changed a hot bulb by wrapping it with the towel on his neck,
the way he stretched out his sleepy leg and massaged it,
the way the paper shade over the light bulb burned into black,
the way he rubbed his elbows and knuckles that had been turning into purple.
Did he know that I saw him? Did he know I wanted to escape from the room?

Father wanted to write himself, but
with his steel pen copied letters one by one.
It was only after a long while that I realized
that with the silk he drew out of the worm
he was writing a long letter to the world.

Tonight,
when all the fluorescent lights of my heart are turned off,
my family has gone to sleep, and only an incandescent light is solitarily illuminating,
when my father inside me is writing instead of me
with the end of the silk that Father drew out already held in my mouth,
I become a copier who transcribes the life of my father,
and return to sit in the hot cocoon.
Waiting for the wind of that time to blow more deeply into this unbearable summer,
waiting for the incandescent light to enter my eyes more deeply—
a light sometimes too dark, sometimes too bright,
I gaze up at the ceiling vacantly where a shadow wavers.
I, too, write a long letter that I cannot share with anybody.

누에의 방 /나희덕

형광등이 꺼지고
백열등 하나가 앉은뱅이책상 위에 켜지면
아버지는 비로소 우리들의 아버지가 되었다

잠 못 이루고 뒤척이곤 했던 것이
여름밤 식구들의 좁은 잠자리 때문이었는지
십오촉 백열등 빛이 너무 밝아서였는지
천장을 가득 채우던 아버지의 그림자 때문이었는지
그 모든 것 때문이었는지 지금은 잘 기억나지 않는다
가리방 긁는 소리가 밤새 들리던 밤
목에 둘렀던 수건을 감아 뜨거운 전구알을 갈던 모습이며
쥐가 난 다리를 뻗어서 두드리던 모습이며
전구 위에 씌웠던 종이갓이 검게 타 들어가던 모습이며
자줏빛으로 죽어 가던 손마디와 팔꿈치를 문지르던 모습이며
내가 반쯤 뜬눈으로 보고 있었다는 것을
아버지는 알고 계셨을까 그 방을 벗어나고 싶어했다는 것을

글을 쓰고 싶어 하셨지만
글자만을 한 자 한 자 철필로 새겨 넣던 아버지,
그러나 고치 속에서 뽑아낸 실로
세상을 향해 긴 글을 쓰고 계셨다는 걸 깨달은 것은
그 후로도 오랜 뒤였다

오늘 밤,
내 마음의 형광등 모두 꺼지고 식구들도 잠들고
백열등 하나 오롯하게 빛나는 밤
아버지가 뽑아내던 실 끝이 어느새 내 입에 물려 있어
내 속의 아버지가 나 대신 글을 쓰는 밤
나는 아버지라는 생을 옮겨 쓰는 필경사가 되어
뜨거운 고치 속에 돌아와 앉는다
그때의 바람이 이 견디기 어려운 여름 속으로
백열등이 너무 어둡게도 너무 밝게도 생각되는 내 눈 속으로
더 깊이 더 깊이 들어오기만을 기다리면서
그림자 어른거리는 천장을 우두커니 바라보는 것이다
아무에게도 건네지 못할 긴 편지를 나 역시도 쓰게 되는 것이다.

Ra Hee-duk (나희덕) was born in 1966 in Nonsan, Chungcheongnam-do. She received her Ph.D. in Korean literature from Yonsei University in 2006. She has published six books of poetry: To the Root (1991), The Word Dyed the Leaves (1994), The Place is Not Far (1997), That It Gets Dark (2001), A Disappeared Palm (2004), and Wild Apples (2009). She also published one collection of essays, A Half-filled Water Bucket (1999), and a volume of literary criticism, Where Does Purple Come From? (2003). Among her many literary awards are the Kim Suyoung Literature Award (1998), Modern Literature Award (2003) and the Sowol Poetry Award (2007). Growing up in orphanages, because her father was an administrator at an orphanage, she developed her strong sympathy for the less fortunate others. She currently teaches creative writing at Chosun University in Gwangju.

Trei poeme coreene Partea I

Limba coreeana este o limba foarte grea. Sau poate varsta ma impiedica sa o invat cu usurinta. Totusi chiar coreenii recunosc ca e greu de tradus in alta limba. Cred ca unul dintre motive este acela ca are foarte multe omonime al caror sens trebuie dedus din context. Totusi unii s-au incumetat sa traduca, si nu orice, ci chiar poezie. 

Poezia pe care vreau sa o public acum, cu o traducere in romana dupa textul in engleza, am  gasit-o intr-un comentariu. scrisa pe o poza. Am incercat sa transcriu, cu ajutorul tastaturii de pe Google Translate, textul de pe poza, dar tastatura nu are consoane duble si a iesit ceva diferit de poemul original, incat nu e de mirare ca nu am inteles nimic. 

Si atunci am cautat poezia pe net si am gasit-o. Anti virusul m-a atentionat ca a blocat continut periculos pentru computerul meu. Am toate motivele sa cred ca acel continut provine de pe situri romanesti, pentru ca toate reclamele, mai nou, sunt in limba romana. Sa ma scuze tovaraseii care lucreaza pentru firme straine de IT, dar in comparatie cu cei occidentali munca lor are multe parti neplacute pentru noi, utilizatorii.

Dar sa las deoparte neplacerile provocate de altii si sa va ofer traducerea libera a...traducerii din engleza. Cata coreeana am reusit sa invat imi spune ca textul in engleza pastreaza mesajul, sper sa il pastrez si eu:

Desigur
Pot sa-mi ascund fata
Cu palmele amandoua

Dar dorul din inima mea
Mare cat un lac
Se ascunde doar daca inchid ochii.

호수/ 정지용

얼골 하나 야
손바닥 둘 로
푹 가리지 만,

보고 싶은 마음
湖水 만 하니
눈 감을 밖에.

Lake by Jung Ji-yong

Translated by Chae-Pyong Song

A face
I can surely block
with my two palms,

but my heart of longing,
big like a lake, and
I cannot help but close my eyes.


Am adunat de pe net cateva tabouri avand ca tema lacul. Sigur ca puteam apela la mari maestri, dar ma preferat sa apelez la Google, desigur google.ro, ca la altceva (google.com) nu mai am acces, poate ca serverul...

Isaac Levitan

Jasper Francis Cropsey--A cabin on Greenwood Lake

Isaac Levitan-- Vesna

Isaac Levitan--Lake--1900

Jeff Pittman-- Beaver Lake--Asheville

 Jeff Pittman--Lake

Ann Miller, Lake

Poveste de poveste.

Azi noapte, plecand de la un videoclip intitulat "Meu Mel" postat intr-un comentariu de Alex,  dupa mai multi pasi (destul de multi) am ajuns la o poveste pe care o stiam demult, inca din liceu, cand ne-a fost repovestita de un coleg mai slobod la gura, intr-o "fereastra" intre doua ore, cand a lipsit profesoara.

Povestea ii apartine lui Creanga si a fost interzisa de pudibonzii cenzori comunisti pentru ca e oarecum licentioasa. Colegul nostru nu a retinut-o exact dar nu s-a jenat sa reproduca acele cuvinte care au ranit simtul moral al activistilor, desi cam jumatate de clasa eram fete.

Pe You Tube apare in doua variante, una e "Povestea Povestilor" a doua "Povestea ...." nah, ca si eu ma jenez sa scriu cuvantul...Stilul lui Creanga e asa cum il stim din "Amintiri din Copilarie", sfatos si savuros. Daca gasiti si voi cele trei parti ale povestii si nu sunteti prea rusinosi/oase va sfatuiesc sa o ascultati. Pe langa umor contine si o fina ironie la ipocrizia unora.

Cred ca ma intelegeti de ce nu va dau linkul mura in gura...cautati-l pe You Tube.

Poeme si Chiparoase

O prietena buna de a mea a postat pe fb o poza cu o tuberoza superba cu referire la un eveniment intamplat acum 30 de ani. Cum eu sunt Regina Gafelor m-am gandit ca e vorba de o iubire veche si i-am preluat poza atasand la ea trei poeme de Minulescu in care se pomenea cuvantul chiparoasa. Cand colo acum 30 de ani itatal ei a trecut in nefiinta. E adevarat ca lui ii placeau romantele (RIP)

Intre timp am incercat sa repar gafa (ce se mai putea repara) stergand poemele dar, econoama cum sunt, m-am gandit sa le pun totusi pe blog. Am castigat niste poezii, dar am pierdut o gramada de timp incercand sa gasesc in maldarul de fotografii facute de mine pe cele cu tuberoze, fara succes insa. Am decis sa copiez poemele lui Ion Minulescu si sa le ilustrez cu poze de pe net. Fiindca in una din ele, o romanta pentru mai tarziu,  e vorba despre trandafiri si chiparoase am cautat poze adecvate.

Romanţă fără muzică (În seara când ne-om întâlni)

În seara când ne-om întâlni -
Căci va veni şi seara-aceea -
În seara-aceea voi aprinde trei candelabre de argint
Şi-ţi voi citi
Capitole din epopeea
Amantelor din Siracuza,
Citera,
Lesbos
Şi Corint...
Şi-n seara când ne-om întâlni
Te-oi întreba,
Ca şi pe multele pe care le-am întrebat 'naintea ta:
- Voieşti sau nu să fii a mea?

În seara când ne vom iubi -
Căci va veni şi seara-aceea -
În pat vom presăra buchete de trandafiri şi chiparoasă
Ne vom închide-apoi în casă
Şi vom zvârli în stradă cheia...
Şi-n seaca când ne vom iubi
Te-oi întreba,
Ca şi pe multele pe care le-am întrebat 'naintea ta:
- Voieşti să nu mai fii a mea?...

Şi-n seara când ne-om despărţi -
Căci va veni şi seara-aceea -
Vom stinge flăcările-albastre din candelabrele de argint,
Iar florile de chiparoasă şi trandafirii-i vom presa
În cartea roză-a epopeii
Amantelor din Siracuza,
Citera,
Lesbos
Şi Corint...
Şi-n seara când ne-om despărţi
Te voi ruga,
Ca şi pe multele pe care le-am sfătuit 'naintea ta:
- Să-ţi aminteşti c-ai fost şi-a mea!...

poezie de Ion Minulescu din Romanţe pentru mai târziu (1908)

Celei mai aproape

De ce-ţi sunt ochii verzi -
Coloarea wagnerianelor motive -
Şi părul negru ca greşeala imaculatelor fecioare?
De ce-ţi sunt buzele pătate de violete trecătoare?
Şi mâinile de ce-ţi sunt albe ca albul tristelor altare
Din Babilon,
Şi din Ninive?

De ce, când plângi,
În plânsu-ţi moare o-ntreagă lume de petale
De trandafiri,
De chiparoase,
De nuferi albi
Şi crizanteme?...
De ce, când plângi,
Cu tine plânge tristeţea blondelor opale,
Iar torţele aprinse-n umbra castelelor medievale
Se sting suflate ca de groaza demoniacelor blesteme?...
De ce, când cânţi,
Cu tine cântă un infinit de armonii
Ce năvălesc tumultoase
Din golul zărilor,
Din astre,
Din zborul păsărilor albe,
Din fundul mărilor albastre,
Din lumea morţilor,
Din lumea părerilor de rău târzii?

Şi când stai ochi în ochi cu-amanţii - poeţi

Ce-ţi cântă ochii,
Părul
Şi buzele -
Când te-nfioară cuvintele ce n-au fost spuse,
Când in penumbra violetă a trioletelor apuse
Pui într-o cumpănă Minciuna
Şi-ntr-altă cumpănă-Adevărul,
De ce te pleci spre cel mai tânăr dintre poeţi,
Şi-i strângi cu sete
În palme capul,
Ca-ntr-o gheară de vultur însetat de sânge,
Şi dinţii tăi
De ce-i pictează, în rozu-obrajilor, motive
Asiriene,
Din poemul trăit de sfintele poete
În noaptea-altarelor păgâne
Din Babilon
Şi din Ninive?...

poezie de Ion Minulescu din Romanţe pentru mai târziu (1908)

Litanii pentru miezul nopţii

I

Dormi, felină obsedată de plăcerea de-a fi-nvinsă...
A trecut de miezul nopţii...
Iar duetul senzual
Orchestrat de fantezia unui Heliogabal
Pâlpâie-n finalul unei lumânări aproape stinsă.

Dormi, felină cu ochi stranii
Şi cu pleoape cercuite
În culori evocatoare de fanate clematite,
Dormi, felină obsedată de plăcerea de-a fi-nvinsă...

Culcă-ţi capul pe risipa chiparoaselor strivite
De contururile-ţi roze
Torturate,
Şi-amorţite,
Şi multiplicate-n visul unei Venere, desprinsă
Din anticul bronz al unei statui reconstituite.

Dormi, felină obsedată de plăcerea de-a fi-nvinsă...

Dormi, felină torturată de-al duetului final...
Plimbă-ţi degetele pale pe dantelele pătate
De capriciul unor alte flori, de tine-nsângerate,
Şi respiră-n vis parfumul parcului sentimental.

Şi respiră infinitul ce pluteşte-n străvezii
Nori,
Din care plouă-n luptă hidromelul Walkyriei...
Dormi, felină torturată de-al duetului final...

II

Dormi, ca anticele statui mutilate de barbari,
Goală toată
Ca victima primilor amanţi-corsari,
Uită binecuvântarea gestului sacerdotal
Şi-ntrupează-te-n Phryneea bandelor de mercenari.

Dormi, felină torturată de-al duetului final...
Dormi, felină saturată de-al eternului simbol...
Toate dorm.
Şi-n juru-ţi toate sunt absente.
Pe perete,
Miezul nopţii-a-nchis chiar ochii
Neadormitelor portrete
Şi-albul ochi al lumânării doarme-n stinsu-i rotogol.

Dormi cu buzele deschise, ca un filtru-n care porţi
Deopotrivă-aceleaşi lacrimi pentru vii
Şi pentru morţi...
Dormi, felină saturată de-al eternului simbol...

Dormi, supremă frenezie de jăratic şi schântei,
Tu, ce-ţi schimbi amanţii-n preoţi
Şi pe preoţi în Atei -
Dormi,
Şi-n aşternutul moale forma corpului tău gol
Să-mpietrească pe vecie "Crucea Sfântului Andrei".

Dormi, felină saturată de-al eternului simbol!...

poezie de Ion Minulescu din De vorbă cu mine însumi (1913)